Sfanta Maria Egipteanca si schimbarea trupului-idol in trup-altar

[georgeval]

[SIZE=2]Cainta ei a fost deopotriva de dramatica; singura in desert cu un minimum de hrana si de bautura, acoperita numai de parul ei, ea a aparut preotului Zosima ca un inger sau o stafie, licarind spre el in lumina lunii, in versiunea latina cea mai populara, istoria Mariei Egipteanca era urmatoarea: [/SIZE]
[SIZE=2]In tineretea ei, Maria a ales sa duca o viata destrabalata in Alexandria pana cand intr-o zi, manata de curiozitate, s-a alaturat unor pelerini ce mergeau cu corabia spre Ierusalim. Pe drum a sedus pe multi dintre tovarasii ei de drum si a continuat sa duca aceeasi viata si in Ierusalim. In ziua inchinata cinstirii Sfintei Cruci, Maria a mers impreuna cu ceilalti spre usa bisericii Sfantului Mormant unde era expusa relicva adevaratei cruci. A vrut si ea sa intre in biserica impreuna cu ceilalti pelerini, dar in prag o putere nevazuta parea sa o impiedice sa intre. Deodata cainta i-a umplut inima si a inceput sa planga rugandu-se Mariei, Maica lui Dumnezeu, sa o ajute. Dimineata a putut intra in biserica sa se inchine Sfintei Cruci. Numaidecat ea paraseste cetatea si trece dincolo de Iordan, luand cu sine numai putina paine pe care o cumparase cu cei cativa banuti pe care ii daduse un pelerin. A trait in pustie vreme de patruzeci si sapte de ani, pana cand un monah preot, Zosima, a dat peste ea din randuiala lui Dumnezeu, a ascultat povestea ei, a impartasit-o, iar dupa catva timp s-a intors ca sa o ingroape, fiind ajutat la saparea mormantului de catre un leu.[/SIZE]
[SIZE=2]Istoria pare alcatuita din doua parti: o femeie pacatoasa la Sfantul Mormant si, respectiv, o femeie caindu-se in pustie. Nu e nimic imposibil in ce priveste cadrul acestor povestiri, iar cele doua parti ale ei au paralele independente si in alte istorii. [/SIZE]

[windorin]

Model de intoarcere pentru toti cei tinuti legati in lanturile grele ale pacatului.

Cel mai mare pacatos poate ajunge printre cei mai mari sfinti. La judecata, nimeni nu va avea cuvant de aparare "Nu am putut, pentru ca.." Daca unii dintre noi au putut, toti am fi putut. Sfintii vor judeca lumea. Daca ei au putut, toti putem.

[Marius22]

Viata Sfintei Maria Egipteanca este prin excelenta o pilda de pocainta. Atunci cand citim viata sfintei nu avem cum sa nu constientizam ca de fapt nu stim ce reprezinta pocainta adevarata, ca oricand este loc de a privi intr-un mod si mai profund insemnatatea si necesitatea pocaintei. Cei mai multi credem ca este de ajuns sa te pocaiesti pentru pacatele grele, care sunt evidente. Sunt si alte pacate care umplu de necuratie inima noastra, insa carora noi nu le acordam atata importanta, uitand ca aceasta nepasare poate insemna moarte duhovniceasca. Sau cadem in cealalta extrema. Avand pacate grele deznadajduim de mantuirea noastra, de milostivirea lui Dumnezeu si amanam a pune inceput bun pocaintei.

"Cel care este fără de păcat să ia piatra şi să arunce în ea..."Sunt cuvintel Mântuitorului Iisus Hristos şi nimeni nu a dat cu pietre în ea.
Dar noi cei de astăzi dacă vedem o femeie păcătoasă care s-a întors la credinţă ce facem?
Vă spun eu! Luăm piatra şi aruncăm în ea,o alungăm o bârfim o dispreţuim,chiar şi acei care ne socotim credincioşi.

[Florin-Ionut]

Un frate sedea intr-o chilie din Egipt, in multa smerenie petrecand. Si avea
acesta o sora care curvea in cetate pricinuind pierzare la multe suflete. De multe
ori suparandu-l batranii, mai pe urma trimitandu-l pe fratele la dansa, doar
sfatuind-o se va strica pacatul cel ce se lucra printr-insa. Dupa ce a ajuns el la
locul acela, vazandu-l unii din cunoscuti, a alergat mai inainte si a vestit surorii
lui, zicand: iata, fratele tau este langa usa. Atunci ea impungandu-se la cele
dinauntru si lasand pe ibovnicii carora le slujea, a iesit cu capul gol in
intampinarea fratelui sau. Dand sa-l imbratiseze, i-a zis fratele: sora mea cea
adevarata, fie-ti mila de sufletul tau, ca multi pier din cauza ta! Cum vei putea
suferi munca cea vesnica si amara? Iar ea cutremurandu-se, i-a zis: crezi ca mai
este mantuire pentru mine de acum? Raspuns-a fratele: de vei voi, este mantuire.
Ea aruncandu-se la picioarele fratelui sau, il ruga sa o ia in pustie, impreuna cu
el. El i-a zis: pune-ti acoperemantul pe cap si vino dupa mine! Atunci ea i-a zis:
sa mergem, ca mai de folos imi este sa fac aceasta necuviinta sa merg cu capul
gol, decat sa intru in cursa faradelegii. Si mergand ei, o sfatuia fratele sau la
pocainta. Cand vedea pe unii venind inspre ei, de vreme ce nu toti stiu ca esti
sora mea , da-te in laturi putin din cale, pana ce vor trece cei ce vin. Iar ea s-a
abatut. Dupa aceea i-a zis: sa mergem, soro, in calea noastra! Dar ea nu i-a
raspuns. Si apropiindu-se el de dansa, a gasit-o moarta. A vazut si talpile
picioarelor ei insangerate, caci era desculta. Si fratele vestind batranilor cele ce
s-au intamplat si iscandu-se neintelegere intre dansii, s-a descoperit unuia din
batrani despre dansa, ca de vreme ce nu a purtat grija de nici un lucru trupesc, ci
si-a defaimat si trupul, nesuspinand intru atata rana, pentru aceasta i s-a primit
pocainta.

[costel]

Ce minunat spune cuvioasa Maria Egipteanca: m-a dezgustat patima mea si am urat-o, am dat fagaduinta Domnului sa nu ma mai intorc la uraciunile de dinainte". Asta trebuie sa facem si noi: sa nu ne mai slujim noua insine, ci lui Dumnezeu. Aceasta este cheia care deschide usa care zavorase poacainta. Am aflat cum se poate deschide, sa o urmam in fapta si sa intram.

[georgeval]

Este coplesitoare viata Sfintei Cuvioase, dar si pilda pentru cei care zac in noroiul patimilior si cuprinsi de deznadejde renunta la pocainta. Iata, Biserica ne pune inainte un model de pocainta. Din mocirla patimilor se ridica un inger in trup.

[anne]

[SIZE=3] Undeva, in cel mai tainic coltisor al sufletului nostru, tanjim, ne dorim sa intalnim un Om Sfant, care sa ne spovedeasca si sa ne impartaseasca, un parinte Zosima… Drumul spre oamenii lui Dumnezeu, drumul spre sfintenie, de ce nu?? …e un drum de pocainta si lacrimi…o LUPTA PANA LA SANGE cu patimile ce ne stapanesc…cu ispitele ce ne impresoara… [/SIZE]
[SIZE=3] Mi-e draga, mi-e foarte draga Sfanta Maria Egipteanca…Si cred ca avem cu totii nevoie de astfel de modele.Cat ma bucur ca o indragiti si voi, dragii mei !!! Cat de frumos ati scris…va multumesc tuturor…am lacrimat citind…[/SIZE]
[SIZE=3] Ea s-a impartasit la sfarsitul vietii si s-a pocait …si s-a nevoit…si si-a plans pacatele 47 de ani in pustie…. Noi ne-am impartasit de zeci de ori…si oare…macar o data am avut lacrimile ei sfinte, curatitoare pentru pacatele noastre si ale celor dragi noua??? Vai de sufletele noastre!!! Gresim mereu si mereu si abia zicem un DOAMNE IARTA-MA…[/SIZE]
[SIZE=3] Graba vietii in care de la o vreme locuim… nu ne prea lasa sa ne vedem pacatul in toata hidosenia lui…si neputinta…si nedesavarsirea… AJUTA-NE DOAMNE CA NEPUTINCIOSI SUNTEM!!! Lumineaza-ne Stapane si da-ne lacrimile de pocainta ale Mariei Egipteanca! Goi si pustii suntem…si nimic bun in noi nu avem!!![/SIZE]