Sfanta Maria Egipteanca si schimbarea trupului-idol in trup-altar

[Marius22]

Viata Sfintei Maria Egipteanca este prin excelenta o pilda de pocainta. Atunci cand citim viata sfintei nu avem cum sa nu constientizam ca de fapt nu stim ce reprezinta pocainta adevarata, ca oricand este loc de a privi intr-un mod si mai profund insemnatatea si necesitatea pocaintei. Cei mai multi credem ca este de ajuns sa te pocaiesti pentru pacatele grele, care sunt evidente. Sunt si alte pacate care umplu de necuratie inima noastra, insa carora noi nu le acordam atata importanta, uitand ca aceasta nepasare poate insemna moarte duhovniceasca. Sau cadem in cealalta extrema. Avand pacate grele deznadajduim de mantuirea noastra, de milostivirea lui Dumnezeu si amanam a pune inceput bun pocaintei.

"Cel care este fără de păcat să ia piatra şi să arunce în ea..."Sunt cuvintel Mântuitorului Iisus Hristos şi nimeni nu a dat cu pietre în ea.
Dar noi cei de astăzi dacă vedem o femeie păcătoasă care s-a întors la credinţă ce facem?
Vă spun eu! Luăm piatra şi aruncăm în ea,o alungăm o bârfim o dispreţuim,chiar şi acei care ne socotim credincioşi.

[Florin-Ionut]

Un frate sedea intr-o chilie din Egipt, in multa smerenie petrecand. Si avea
acesta o sora care curvea in cetate pricinuind pierzare la multe suflete. De multe
ori suparandu-l batranii, mai pe urma trimitandu-l pe fratele la dansa, doar
sfatuind-o se va strica pacatul cel ce se lucra printr-insa. Dupa ce a ajuns el la
locul acela, vazandu-l unii din cunoscuti, a alergat mai inainte si a vestit surorii
lui, zicand: iata, fratele tau este langa usa. Atunci ea impungandu-se la cele
dinauntru si lasand pe ibovnicii carora le slujea, a iesit cu capul gol in
intampinarea fratelui sau. Dand sa-l imbratiseze, i-a zis fratele: sora mea cea
adevarata, fie-ti mila de sufletul tau, ca multi pier din cauza ta! Cum vei putea
suferi munca cea vesnica si amara? Iar ea cutremurandu-se, i-a zis: crezi ca mai
este mantuire pentru mine de acum? Raspuns-a fratele: de vei voi, este mantuire.
Ea aruncandu-se la picioarele fratelui sau, il ruga sa o ia in pustie, impreuna cu
el. El i-a zis: pune-ti acoperemantul pe cap si vino dupa mine! Atunci ea i-a zis:
sa mergem, ca mai de folos imi este sa fac aceasta necuviinta sa merg cu capul
gol, decat sa intru in cursa faradelegii. Si mergand ei, o sfatuia fratele sau la
pocainta. Cand vedea pe unii venind inspre ei, de vreme ce nu toti stiu ca esti
sora mea , da-te in laturi putin din cale, pana ce vor trece cei ce vin. Iar ea s-a
abatut. Dupa aceea i-a zis: sa mergem, soro, in calea noastra! Dar ea nu i-a
raspuns. Si apropiindu-se el de dansa, a gasit-o moarta. A vazut si talpile
picioarelor ei insangerate, caci era desculta. Si fratele vestind batranilor cele ce
s-au intamplat si iscandu-se neintelegere intre dansii, s-a descoperit unuia din
batrani despre dansa, ca de vreme ce nu a purtat grija de nici un lucru trupesc, ci
si-a defaimat si trupul, nesuspinand intru atata rana, pentru aceasta i s-a primit
pocainta.

[costel]

Ce minunat spune cuvioasa Maria Egipteanca: m-a dezgustat patima mea si am urat-o, am dat fagaduinta Domnului sa nu ma mai intorc la uraciunile de dinainte". Asta trebuie sa facem si noi: sa nu ne mai slujim noua insine, ci lui Dumnezeu. Aceasta este cheia care deschide usa care zavorase poacainta. Am aflat cum se poate deschide, sa o urmam in fapta si sa intram.

[georgeval]

Este coplesitoare viata Sfintei Cuvioase, dar si pilda pentru cei care zac in noroiul patimilior si cuprinsi de deznadejde renunta la pocainta. Iata, Biserica ne pune inainte un model de pocainta. Din mocirla patimilor se ridica un inger in trup.

[anne]

[SIZE=3] Undeva, in cel mai tainic coltisor al sufletului nostru, tanjim, ne dorim sa intalnim un Om Sfant, care sa ne spovedeasca si sa ne impartaseasca, un parinte Zosima… Drumul spre oamenii lui Dumnezeu, drumul spre sfintenie, de ce nu?? …e un drum de pocainta si lacrimi…o LUPTA PANA LA SANGE cu patimile ce ne stapanesc…cu ispitele ce ne impresoara… [/SIZE]
[SIZE=3] Mi-e draga, mi-e foarte draga Sfanta Maria Egipteanca…Si cred ca avem cu totii nevoie de astfel de modele.Cat ma bucur ca o indragiti si voi, dragii mei !!! Cat de frumos ati scris…va multumesc tuturor…am lacrimat citind…[/SIZE]
[SIZE=3] Ea s-a impartasit la sfarsitul vietii si s-a pocait …si s-a nevoit…si si-a plans pacatele 47 de ani in pustie…. Noi ne-am impartasit de zeci de ori…si oare…macar o data am avut lacrimile ei sfinte, curatitoare pentru pacatele noastre si ale celor dragi noua??? Vai de sufletele noastre!!! Gresim mereu si mereu si abia zicem un DOAMNE IARTA-MA…[/SIZE]
[SIZE=3] Graba vietii in care de la o vreme locuim… nu ne prea lasa sa ne vedem pacatul in toata hidosenia lui…si neputinta…si nedesavarsirea… AJUTA-NE DOAMNE CA NEPUTINCIOSI SUNTEM!!! Lumineaza-ne Stapane si da-ne lacrimile de pocainta ale Mariei Egipteanca! Goi si pustii suntem…si nimic bun in noi nu avem!!![/SIZE]

[windorin]

Sfantul este mereu printre oameni; unii il admira, altii il ocarasc; unii il lauda, altii il defaimeaza. Ochii oamenilor, desi il cunosc, nu vor sa-l mai recunoasca. "Ochi avem, dar nu vedem", pentru ca nu mai stim sa stam, sa tacem si sa ascultam. Totul este graba si viteza. Alergam, nu mergem. De unde, atunci, timp sa cautam un om adevarat langa noi, de unde timp sa-l gasim pe omul cel adevarat din noi?

Sfantul nu lipseste din viata nici unui om. Parintele Zosima nu lipseste din viata nici unui crestin. De asemenea, nici pocainta Mariei Egipteanca nu lipseste de la fata omului. Tocmai de aceea vom da seama inaintea lui Dumnezeu, ca vazand nu am vazut si auzind nu am inteles.

Lumea acopera cu noroiul ei orice curatenie. Paul Evdochimov spunea ca "existenta unei vieti spirituale reale, persoana unui sfant, va constitui un fel de ghimpe de neindurat pentru un ateism care se vrea sistematic, moral si totalitar".