Mi-e frica ca ma duc in iad

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de doarunom

...mi-e tare frica ca eu nu fac parte din alesii lui Dumnezeu si de aceea primesc tot felul de piedici... acum putin timp am visat ca fugea lucifer dupa mine si ma punea sa zic ca el e tatal meu si eu ii ziceam ca nu, Iisus Hristos e tatal meu si tot ma alerga, parca nu mai puteam sa scap de el.. asta nu a fost singurul vis ciudat, am avut zeci de vise cu demoni care fugeau dupa mine dar din cate tin minte nu m-au prins niciodata, uneori le faceam cruce si dispareau. Eu incerc sa am credinta puternica si sa lupt cu ispitele dar tot timpul esuez si cad prada nervilor... nu stiu cum sa fiu mai cumpatata si sa nu mai imi ies asa din fire.. sunt sigura ca Dumnezeu ma iubeste asa cu bune si cu rele dar mi-e frica ca nu am sa ajung niciodata la inaltimea asteptarilor Sale.. macar sa fiu ca talharul de pe cruce Pacate am destule insa cel mai mare pacat al meu e mania.. cum sa ma indrept? invatati-ma

Sa ne fie foarte clar: diavolii NU au putere asupra noastra, nu pot sa ne stapaneasca decat in masura in care ii lasam noi. Ei se intersecteaza cu noi numai si numai la nivelul gandului. Deci sa nu te temi de ei o data ce Hristos te ajuta in lupta impotriva lor.

Cat despre nervi, majoritatea dintre noi sufera de aceasta patima. Eu recunosc, au spus-o si altii. Dez-patimirea e mai dificila daca pacatul e in om de multa vreme. Viciile nu-s pacate noi, usoare... Dar harul lui Dumnezeu te ajuta chiar si asa; incet-incet si cu multa rabdare ne putem curati de tot raul.

Ispitele oricum nu se vor opri, pana la ultima suflare; problema este ca unii se descurajeaza daca pica in pacat, ceea ce e o mare greseala. Daca ne straduim serios sa ne impotrivim raului inradacinat in noi, atunci Domnul ne va ajuta sa ne revenim la conditia dintai. Sa avem credinta in Cel ce a biruit lumea (lumea=raul in acest context) si sa nu ne lasam stapaniti de vrajmasi din lene sau de frica razboiului nevazut...

[doarunom]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sa ne fie foarte clar: diavolii NU au putere asupra noastra, nu pot sa ne stapaneasca decat in masura in care ii lasam noi. Ei se intersecteaza cu noi numai si numai la nivelul gandului. Deci sa nu te temi de ei o data ce Hristos te ajuta in lupta impotriva lor.

Cat despre nervi, majoritatea dintre noi sufera de aceasta patima. Eu recunosc, au spus-o si altii. Dez-patimirea e mai dificila daca pacatul e in om de multa vreme. Viciile nu-s pacate noi, usoare... Dar harul lui Dumnezeu te ajuta chiar si asa; incet-incet si cu multa rabdare ne putem curati de tot raul.

Ispitele oricum nu se vor opri, pana la ultima suflare; problema este ca unii se descurajeaza daca pica in pacat, ceea ce e o mare greseala. Daca ne straduim serios sa ne impotrivim raului inradacinat in noi, atunci Domnul ne va ajuta sa ne revenim la conditia dintai. Sa avem credinta in Cel ce a biruit lumea (lumea=raul in acest context) si sa nu ne lasam stapaniti de vrajmasi din lene sau de frica razboiului nevazut...

Ai dreptate in tot ceea ce ai scris... Dumnezeu sa ne ajute sa ducem pana la capat lupta cu vrajmasul nostru! Eu ma descurajez destul de usor, daca citesc cateva pasaje din biblie la ceea ce ne invata mantuitorul nostru Iisus Hristos, vreau sa ma tin de poruncile Sale dar fac tocmai pe dos daca ma supara cineva... Azi-noapte am visat ca am intrat intr-o farmacie si era un calugar batran pe jos iar eu aveam in sacosa niste paini, si i-am dat o paine si niste bani si cand s-a uitat la mine avea o privire atat de smerita... ce e ciudat e ca de rareori fac bine in vis, de multe ori iau oamenii la bataie dar de data asta ma purtam cu grija cu toti... sper ca voi reusi sa fiu asa si in realitate :)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de doarunom

Azi-noapte am visat ca am intrat intr-o farmacie si era un calugar batran pe jos iar eu aveam in sacosa niste paini, si i-am dat o paine si niste bani si cand s-a uitat la mine avea o privire atat de smerita... ce e ciudat e ca de rareori fac bine in vis, de multe ori iau oamenii la bataie dar de data asta ma purtam cu grija cu toti... sper ca voi reusi sa fiu asa si in realitate :)

Te sfatuiesc sa ignori visele, pentru ca nu-ti folosesc la nimic. Uita de ele pur si simplu.

[doarunom]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Te sfatuiesc sa ignori visele, pentru ca nu-ti folosesc la nimic. Uita de ele pur si simplu.

Da, asa e... nu prea trebuie sa le luam in seama...

[heaven]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Te sfatuiesc sa ignori visele, pentru ca nu-ti folosesc la nimic. Uita de ele pur si simplu.

Depinde de vise,nu uitati ca Dumnezeu vorbeste oamenilor prin diverse mijloace,inclusiv vise si nu uitati ca si in Biblie sunt nenumarate cazuri in care comunicare cu divinul se facea prin intermediul viselor.

[doarunom]

În prealabil postat de heaven

Depinde de vise,nu uitati ca Dumnezeu vorbeste oamenilor prin diverse mijloace,inclusiv vise si nu uitati ca si in Biblie sunt nenumarate cazuri in care comunicare cu divinul se facea prin intermediul viselor.

Asa e heaven, dar oare suntem noi vredinici sa primim mesaje divine? Eu una nu ma simt...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de heaven

Depinde de vise,nu uitati ca Dumnezeu vorbeste oamenilor prin diverse mijloace,inclusiv vise si nu uitati ca si in Biblie sunt nenumarate cazuri in care comunicare cu divinul se facea prin intermediul viselor.

Da, uneori le vorbeste dreptilor si sfintilor. Insa suntem sfatuiti sa nu credem in autenticitatea vedeniilor de zi sau de noapte sau a chiar a viselor. Eu unul asa stiu. Si de va veni insusi Hristos in fata ta in aratare, ai voie sa fii sceptic de veridicitatea a ceea ce vezi si El nu se va supara. Ca dovada pilda stapanului care pleaca si lasa sluga sa aiba grija de casa sa si versetul care spune ca diavolul se poate preface in inger de lumina pentru a-i pacali pe cei creduli.

[Saurian]

@doarunom: Am citit cam ce ai scris şi ce ţi s-a spus. Citind ce ai postat prima oară mă face să consider că cel mai bun lucru pe care să-l faci e să povesteşti lucrurile astea cu un duhovnic. Sincer nu prea pot fi de acord cu cei care dau sfaturi cu astfel de lucruri neştiindu-ţi personalitatea ta.

Hai să îţi povestesc o povestioară despre mine. Eram un timp obsedat de o fată, eram tot timpul deprimat şi fata nu mă iubea, eu o doream ( deşi o cunoşteam doar de pe net şi prin mesaje la telefon ) şi eram distrus etc etc etc. Am avut şi eu vise cu sfinţi, cu draci şi nu mai ştiu cu ce. Am fost la Petru-Vodă şi m-am apropiat de un monah ce fusese căsătorit şi care îmi spunea la un moment dat chestii de genul că Dumnezeu nu a lăsat pe satana să se atingă de sufletul lui Iov ceea ce se întâmplă acum şi de asta sunt aşa ( mai aveam ispite de genul că mă simţeam tot timpul în plus la mănăstire, la o icoană făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir am văzut într-o noapte că Hristos şi Maica Domnului priveau cu o mândrie drăcească pe toţi credincioşii care erau plini de evlavie faţă de icoană şi mie mi se părea că erau ca nişte fanatici după icoană etc.). Mila lui Dumnezeu a fost că am ajuns să mă spovedesc la un ieromonah la Petru-Vodă care "nu putea" să îmi înţeleagă sufletul meu. Adică odată când am avut o ceartă cu îngrijitorul bisericii, ieromonahul neştiutor a îndrăznit să îmi spună că m-aş fi putut smeri în faţa respectivului om când nu înţelegea că firea mea nu ar fi putut în respectivul caz. Sesizezi ironia? Eram f mândru şi din păcate acel monah binevoitor ( şi era sincer binevoitor ) mi-a mângâiat ego-ul din cauză că nu îmi cunoştea sufletul meu cum era. Aşa şi aici: duhovnicul te poate ajuta cel mai bine.

[doarunom]

În prealabil postat de Saurian

@doarunom: Am citit cam ce ai scris şi ce ţi s-a spus. Citind ce ai postat prima oară mă face să consider că cel mai bun lucru pe care să-l faci e să povesteşti lucrurile astea cu un duhovnic. Sincer nu prea pot fi de acord cu cei care dau sfaturi cu astfel de lucruri neştiindu-ţi personalitatea ta.

Hai să îţi povestesc o povestioară despre mine. Eram un timp obsedat de o fată, eram tot timpul deprimat şi fata nu mă iubea, eu o doream ( deşi o cunoşteam doar de pe net şi prin mesaje la telefon ) şi eram distrus etc etc etc. Am avut şi eu vise cu sfinţi, cu draci şi nu mai ştiu cu ce. Am fost la Petru-Vodă şi m-am apropiat de un monah ce fusese căsătorit şi care îmi spunea la un moment dat chestii de genul că Dumnezeu nu a lăsat pe satana să se atingă de sufletul lui Iov ceea ce se întâmplă acum şi de asta sunt aşa ( mai aveam ispite de genul că mă simţeam tot timpul în plus la mănăstire, la o icoană făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir am văzut într-o noapte că Hristos şi Maica Domnului priveau cu o mândrie drăcească pe toţi credincioşii care erau plini de evlavie faţă de icoană şi mie mi se părea că erau ca nişte fanatici după icoană etc.). Mila lui Dumnezeu a fost că am ajuns să mă spovedesc la un ieromonah la Petru-Vodă care "nu putea" să îmi înţeleagă sufletul meu. Adică odată când am avut o ceartă cu îngrijitorul bisericii, ieromonahul neştiutor a îndrăznit să îmi spună că m-aş fi putut smeri în faţa respectivului om când nu înţelegea că firea mea nu ar fi putut în respectivul caz. Sesizezi ironia? Eram f mândru şi din păcate acel monah binevoitor ( şi era sincer binevoitor ) mi-a mângâiat ego-ul din cauză că nu îmi cunoştea sufletul meu cum era. Aşa şi aici: duhovnicul te poate ajuta cel mai bine.

Multumesc pentru sfat si pentru ce mi-ai povestit :) Ai mare dreptate, mandria asta ne da mult de lucru... cred ca asta e cauza tuturor relelor, fiind pacatul primordial. Trebuie sa invatam sa ne smerim si sa realizam ca suntem nimic fara Dumnezeu!