Introspectie asupra ce inseamna sa renunti la Dumnezeu

[Marius22]

Renuntam la Dumnezeu nu numai verbal, luand numele Domnului in desert, ci mai ales prin faptele noastre pacatoase. Fiecare pacat savarsit reprezinta in sine o lepadare de El. Sa nu uitam ca Sfantul Petru s-a lepadat de Hristos chiar cu juramant, in timpul patimilor Domnului. Insa dupa inviere, Mantuitorul nu "l-a pedepsit" ci n-a ezitat sa-l intrebe: Ma iubesti tu pe Mine?. Iar Petru a raspuns: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc! Cred ca, in timpul acestei vieti, intre fiecare lepadare a noastra si momentul mortii, Hristos ne adreseaza de nenumarate ori aceeasi intrebare dar nu toti raspundem asemenea lui Petru. Nu putem sa stim ce raspuns au dat, pana in clipa mortii, toti cei amintiti de patinina.

[heaven]

Este firesc,negandu-l pe Dumnezeu este ca si cum te-ai nega pe tine insuti.
Dumnezeu este iubire,iar iadul se spune ca este insasi lipsa totala a iubirii.

[patinina34]

Bineinteles ca Dumnezeu e iubire, ai spus bine, Heaven.

Acest topic este infiintat pentru cei care nu accepta ideea ca Dumnezeu exista si il hulesc.

Sint exemple concrete in lume, de unde ar trebui sa invatam cive ceva.

Deci, sa luam aminte si sa ne infricosam!

[georgeval]

A renunta la Dumnezeu inseamna a renunta la sensul existentei mele, iar a trai fara sens nu pot. Ce sa fac sa-l inventez-sensul- sa cred in ceva teoretic? Nu pot Dumnezeu este Calea, Adevarul si Viata.

[danyel]

În prealabil postat de georgeval

A renunta la Dumnezeu inseamna a renunta la sensul existentei mele, iar a trai fara sens nu pot. Ce sa fac sa-l inventez-sensul- sa cred in ceva teoretic? Nu pot Dumnezeu este Calea, Adevarul si Viata.

Ma gandeam tot timpul la cei ce-l exclud pe Dumnezeu din viata lor, cat de jalnic incearca ei sa-si creeze un sens si pana la urma ori o dau in bara , ori sfarsesc tragic, unii dau sens vietii prin tutun, alcool si droguri, altii prin nopti pierdute la jocuri de noroc si cu prostituate, pt altii sensul vietii sunt banii, averea, altii au o viata grea, nu viseaza nu au idealuri nu au tinte, traiesc blestemandu-si zilele si plangandu-si de mila ca nu-si pot plati ratele si intretine familia si din aceste cauze cad automat in patimi ca meniul sa fie complet

Fara Dumnezeu, e o prostie sa zici ca viata are sens, iti trebuie mult curaj sa spui ca aceasta viata merita traita, aceast jeg plin de suferinte care te tine in asteptarea unei clipe de bucurie, merita pretul? poate pentru cei bogati ai lumii pana la un anumit timp, dupa aia devine fara sens

Viata asta, fara Dumnezeu nu ar merita efortul de a te trezi dimineata , nici macar atat, scoala, munca, truda, zbateri? pt ce, sa fim fericirti? nu suntem, tot timpu cautam o fericire pe care credem ca altii o au iar noi nu dar niciodata nu o gasim, si sfarsim prin a ne tara ultimele zile in boli si suferinte cumplita , rod al trairi noastre destrabalate..si..apoi ..dupa suferinta, plans, plictiseala, durere, unele clipe de fericire apoi iar durere, griji, bogatie, saracie, sete foame, saturatie, scarba, etc..intuneric.. ..inconstienta..vesnica..ce minunata a fost viata, merita sa traiesti nu? de ce nu am recurs la ..intunericul care oricum vine, mai repede folosind un pistol sau o franghie? de ce? ne place durerea, suferinta, grijile, plansul ? sau totusi ceva ne face sa credem ca ..daca dincolo lucrurile stau total, dar total opus decat am crezut noi, privite printr-o cu totul alta prisma?