Suferinta ne face mai buni sau mai rai?

[patinina34]

În prealabil postat de Thheo

Sunt momente in viaţă când ne dorim ceva şi nu de multe ori suntem in stare să mutăm şi munţi din loc, mă refer aici la femeile care işi doresc copii şi ptr asta suferă şi inainte şi in timpul celor nouă luni de sarcină. O astfel de suferinţă face din femeie un om mai bun.
Poate că nu ne dorim atât de mult raiul ca să suportăm in linişte durerea, suferinţă dată de păcatele noastre.
Dacă am greşit vă rog iertaţi-mă , nu o fac intenţionat, sunt un biet muritor care işi doreşte să inveţe prea multe deodată.

In general, daca o persoana sufera, suferintele sint pentru pacatele noastre, iar aceasta suferinta in general, ne apropie de Dumnezeu, deoarece ne rugam mai mult, ne simtim singuri in fata unor probleme mai mari decit de obicei etc etc, in general, omul devine mai bun.

Am cunoscut insa si persoane, care daca sint in suferinta, neaga pe Dumnezeu, devin mai rai, spunind ca s-au rugat destul si nu a sosit nici un ajutor.

Putini am cunoscut asa, insa, da, am cunoscut si categoria asta de persoane.

[cristiboss56]

În prealabil postat de patinina34

In general, daca o persoana sufera, suferintele sint pentru pacatele noastre, iar aceasta suferinta in general, ne apropie de Dumnezeu, deoarece ne rugam mai mult, ne simtim singuri in fata unor probleme mai mari decit de obicei etc etc, in general, omul devine mai bun.

Am cunoscut insa si persoane, care daca sint in suferinta, neaga pe Dumnezeu, devin mai rai, spunind ca s-au rugat destul si nu a sosit nici un ajutor.

Putini am cunoscut asa, insa, da, am cunoscut si categoria asta de persoane.

Ultima categoria, dragă Nina, sunt a celor deznădăjduiţi, iar deznădejdia ucide tot , e ultima treaptă a păcatului.

Suferinta poate sa ne transforme..sau nu!
Avind contact cu multi suferinzi (fizic) am observat intoarceri catre credinta dar tot la fel intarire in ateism. Nu se poate spune pausal ca ne face mai buni sau mai rai, dar este un drum care ne poate transforma radical fara insa sa trebuiasca sa o faca.
Aceeasi suferinta pe crucile tilharilor, unul s-a mintuit celalalt nu!
Sansa au avut-o insa amindoi, egala.

[podolski_2]

[SIZE=2]SFANTUL Arsenie Boca[/SIZE] zicea ca e important sa avem sanatate si sa luptam pentru ea pentru ca prin ea putem avea linistea sufleteasca.



cati oameni se sinucid din cauza la asta? o multime.
eu cred ca durerea trupului este mai mare decat cea a sufletului.



" Unii au parte de nenorociri; altii, de obsesii. Care sunt mai de plans?" (acesta nu este zis de Sfantul Parinte Arsenie, ci de un filozof placut mie)



sa nu le dorim oamenilor sa le fie spalate pacatele prin boala pt ca s-ar putea sa ne vina si noua cercetarea si sa primim aceiasi masura cu care am judecat.

[patinina34]

În prealabil postat de podolski_2

sa nu le dorim oamenilor sa le fie spalate pacatele prin boala pt ca s-ar putea sa ne vina si noua cercetarea si sa primim aceiasi masura cu care am judecat.

Este ultimul lucru pe care o persoana normala ar putea face o urare, daramite un ortodox!!!

Ai dreptate, sa nu dorim nimic din ceea ce noua personal nu ne-ar place, si sa fim cu inima si mintea la Domnul!

[patinina34]

În prealabil postat de cristiboss56

Ultima categoria, dragă Nina, sunt a celor deznădăjduiţi, iar deznădejdia ucide tot , e ultima treaptă a păcatului.

Da, Cristi, insa exista!

[cristiboss56]

În prealabil postat de patinina34

Da, Cristi, insa exista!

Fără doar şi poate.

[georgeval]

Faimoasa afirmatie carteziana "Cuget, deci exist" Nicolai Berdiaev o interpreteaza prin "Sufar, deci exist", potrivit Sfintilor Parinti, ca, la suferinta, omul ori cedeaza ispitei, ori devine hristofor. Durerea este ca un creuzet: poate sa dea puritate metalului, dar poate si sa reduca totul la zgura. Profetul Isaia spune ca aurul cand este aruncat in topitoare devine mai stralucitor, asa si noi daca depasim suferintele vom ajunge la o subtirime duhovniceasca incat Hristos va straluci prin noi.

[windorin]

Parintele Porfirie spune: "Simt boala ca pe o iubire a lui Hristos."

Omul credincios simte in inima lui ca boala lui are un rost, iar daca nu vede acest rost, are credinta ca Dumnezeu nu'i va trece cu vederea modul lin in care isi duce boala.

[ory]

Cuvinte vagi,cuvinte cu o gramada de intelesuri,dar aproape mereu pe langa esential.
Nu stiu cum poate sa reprezinte boala o mangaiere de la Dumnezeu,cand,de multe pri aceasta reprezinta neinfranarea si ignoranta noastra fata de Dumnezeu.Boala realizata datorita betiei,datorita tutunului si a altor vicii,reprezinta un fapt concret rezultat din nesabuinta si nesatul nostru,consecinta pe care o suportam,vrand nevrand.
Si totusi exista si boli aparute,parca de nicaieri,care ne subrezesc si sufletul si trupul intr-o masura inimaginabila...de necredinta.