Duminica Floriilor

[patinina34]

Traditii de Florii


In ajunul Floriilor, in Muntenia si Dobrogea se efectueaza un ceremonial complex, structurat dupa modelul colindelor, dedicat unei zeitati a vegetatiei - Lazarica. Este un obicei practicat numai de fete. Una dintre fete, participanta la ceremonial, numita Lazarita, se imbraca mireasa. Aceasta, impreuna cu alte fete cu care formeaza o mica ceata, colinda in fata ferestrelor caselor, unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica: plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce, imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.
Dupa acest scenariu, tipic pentru renovarea timpului anual sau sezonal, urma sarbatoarea prepascala a Floriilor. Sarbatoarea ofera numeroase practici populare legate de cultul mortilor: pomeni, infigerea ramurilor de salcie in morminte, amenajarea si curatirea mormintelor, acte de divinatie in care se solicita ajutorul spiritelor mortilor. Ramurile de salcie, simboluri ale vegetatiei de primavara, erau la loc de cinste: se duceau la biserica pentru a fi sfintite, se foloseau la farmece si descantece, capatau valoare de medicament pentru vindecarea diferitelor boli, se pastrau pentru a opri prin mijloace magice grindinile si furtunile distrugatoare, pentru a fertiliza cu ele stupii si vitele, etc.
Traditii legate de salcie

In Duminica Floriilor, in bisericile ortodoxe, se binecuvinteaza ramurile de salcie. In popor exista credinta ca salcia are puteri miraculoase: alunga duhurile necurate, iar animalele si pamanturile sunt ferite de lucrarea duhurilor rele. De aceea nu trebuie sa ne miram daca o mai intalnim atarnata in adaposturile animalelor.

Salcia care era dusa la biserica trebuia sa aiba mugurii desfacuti. In cazul in care vremea fusese neprielnica pentru inmugurire, atunci crengile de salcie erau puse in apa cu cel putin o seara inainte de a fi duse la biserica.
Exista si obiceiul lovirii usoare cu crenguta de salcie. Parintii isi loveau usor cu ramurile de salcie copiii, spunand: „Bataia salciei, sa fii sanatos ca aceasta!“

Salcia era pusa si in apa in care se imbaiau copiii.

Mugurii de salcie erau considerati vindecatori. Cei care mancau muguri de salcie, scapau de friguri si de alte boli. Mugurii de salcie erau introdusi in aluatul pentru paine. In popor, exista credinta ca salcia sfintita aruncata in foc, poate ajuta in cazul unui incendiu. Cu salcie sfintita, inmuiata in agheazma, erau stropite atat casele oamenilor, cat si incaperile unde stateau animalele, pentru a fi ferite de lucrarea duhului necurat.

[georgeval]

[SIZE=2][SIZE=2]Salcia este simbolul mortii si al invierii.
Simbolismul salciei este intalnit mai intai in scrierile Pastorului Hermas. Iata ce spune Hermas in una din viziunile sale : "Pastorul mi-a aratat o salcie mare care era aidoma unui acoperis ce proteja un deal si o campie, iar la umbra acestei salcii au venit toti oamenii care au fost chemati in numele Domnului". Tuturor celor veniti la umbra salciei, Arhanghelul Mihail le da cate o ramura de salcie pe care fiecare credincios trebuia sa o dea inapoi pentru a fi grefata din nou pe copac. Majoritatea ramurilor restituite erau pe jumatate uscate, ceea ce arata gradul de pocainta. Doar ramurile inapoiate de martiri aveau o infatisare ciudata, care depaseste natura salciei : "in cele din urma, ei (martirii n.n.) au inapoiat ramurile lor care erau verzi si acoperite cu muguri noi, iar pe muguri era ceva ce avea infatisarea unui fruct. Iar cei care se aflau in aceasta situatie, au fost nespus de bucurosi, iar ingerul era plin de bucurie din pricina lor, si pastorul s-a bucurat si El".[/SIZE][/SIZE]

[georgeval]

[SIZE=2] Ca simbol al adevaratului crestin, salcia ne invata ca adevarata Putere de viata este in noi insine ; ca noua ne revine sa adapam aceasta viata din nemuritoarele izvoare ale "apei vietii" care este Hristos si Biserica Sa, si astfel sa ajungem sa traim prin noi insine, cu puterea raiului, adevarata noastra menire, aceea de a fi fii ai vietii, ai lui Dumnezeu, ai "Celui ce Este".
[/SIZE]
[SIZE=2] Prof. Dr. Remus Rus[/SIZE]

[Maria-Raluca]

La multi ani si multa sanatate celor cu numele de Florin, Florina, Floarea, Margareta, Narcisa, Lacramioara si celelalte nume de flori!

[costel]

La Multi Ani tuturor celor ce astazi isi serbeaza numele.

"Sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim era insotita de ritualuri speciale in Rusia medievala.


Pelerinajul patriarhului

Inainte de a fi abolita institutia patriarhatului in Rusia, de catre Petru I, in aceasta zi patriarhul mergea, imbracat in toate vesmintele, pe un cal decorat in magar, de la locul "de inchinare" pana la Catedrala "Adormirii Maicii Domnului"- Uspenski - si inapoi. In aceasta zi, Biserica sfintea salciile si poporul asista, cu salcii in maini, la ceremonialul patriarhului. Intr-o enciclopedie ruseasca de ritualuri si obiceiuri, acest ceremonial este descris astfel: "De la Catedrala Uspenski aduceau un copac mare (infrumusetat cu mere, fructe uscate si smochine), care urma sa fie asezat pe sanie si dus prin cetate. Sub copac stateau cinci baieti, cantareti, imbracati in sutana alba, care interpretau rugaciuni.
De la palat pana la Vasili Blajenai, in piata, pe ambele parti ale aleilor, erau amplasate lazi cu salcii. Dupa ce asculta Liturghia, la capela, tarul, imbracat in straie de sarbatoare, insotit de patriarh, de clericii capitalei si de boieri, mergeau pe aleea salciilor catre Catedrala Pokrovski ("Acoperamantul Maicii Domnului", cunoscuta mai ales sub numele de "Vasili Blajenai") si asculta acolo Liturghia. In acel timp, poporul privea cu uimire locul de inchinare, infrumusetat cu catifea si stofe.

In mijlocul locului de inchinare era asezat un analog, cu o evanghelie, iar alaturi de acest loc, care era inaltat un pic, statea "magarul" pregatit pentru procesiune, infasurat in postav alb, cu capul acoperit, dar si salcia, amplasata pe o caruta speciala si impodobita asa cum se impodobesc astazi brazii de Craciun. In crengile acestei salcii atarnau diferite dulciuri: stafide, boabe de struguri, nuci, mere, flori, diferite ornamente, stelute din cupru si clopotei. Dupa Liturghie, tarul, patriarhul si clerul ieseau la locul de inchinare, protodiaconul citea evanghelia si, la timpul cuvenit, patriarhul lua evanghelia si crucea in maini si binecuvanta cu acestea tarul. Dupa aceasta, patriarhul se aseza pe "magar", tarul lua capatul fraului in mana si procesiunea, insotita de salcia impodobita, se indrepta incet, inapoi, spre palat. Atunci, poporul se aseza in genunchi si in toata piata era liniste. Baietei de 12 ani, imbracati in alb, uneori in numar de o mie chiar, aruncau pe drum bucati de postav rosu si strigau: "Osana!".

Inconjurand bisericile Kremlinului, patriarhul sau - in vremuri mai de demult - mitropolitul intra din nou in Catedrala Uspenski si slujea Liturghia. Dupa Liturghie, tarul si supusii luau masa la patriarh.

Salcia impodobita era data poporului. Dar inainte de aceasta, din salcie erau rupte crengi pentru printi si printese. Astfel, intr-un mod foarte festiv, se serba duminica salciilor in Moscova medievala, in amintirea intrarii Domnului in Ierusalim." Eugeniu Rogoti

Traditia acesta a fost desfiintata in timpul tarului Petru I (1682-1725).[SIZE=2]
[/SIZE]

[patinina34]

Am deschis acest topic, in primul rand pentru ca sint multe lucruri pe care nu toti le stim.
In al doilea rand, pentru ca este o duminica importanta, inaintea Saptamanii Luminate.

[ioanhodean]

defapt patinia..inaintea saptamanei Mari sau a patimilor.