Istorii cu talc

Nadejdea sau deznadejdea

Satana avea ispite pe care le dadea oamenilor: desfranarea, betia, fumatul, hotia, uciderea si multe altele. O cutie cu ispite o tinea mereu asupra sa.
Intrebat de diavol de ce, le spuse:
-Le daruiesc oamenilor mai tarziu, sa nu aiba vreme de pocainta.
Era cutia cu ispita deznadejdii sau a nadejdii false ca, orice fapta vor face, Dumnezeu ii iarta.

Crestinismul si importanta lui

[SIZE=3]Odata vine la Avva Sisoe un tanar si il roaga sa ii vorbeasca despre crestinism si importanta lui pentru oameni.
Avva Sisoe ii spune:
-Nu este greu crestinismul. Crestinul trebuie sa se uite pe el si sa traiasca pentru Dumnezeu si Inviere si, astfel facand, isi da seama ca este o sarcina foarte usoara[/SIZE]

Cum ajungem la desavarsire

Sf. Atanasie ajunge sa creada ca in pustiu a ajuns la desavarsire.
Dumnezeu ii spuse:
-Du-te la un om care lucreaza la brutarie si vezi ca el este mai bine placut ca tine.
Sf. atanasie pleaca si il intreaba:
_ Ce faci tu, cum iti duci viata?
Omul ii raspunse ca munceste cinstit si mereu zice in gand: "toti se mantuiesc numai eu ma osandesc"

O singura intristare

De multe ori in vietile sfintilor se vorbeste despre intristare. Odata, un ucenic vine la un parinte foarte evlavios si smerit si il intreaba:
_Avva, de multe ori te vad trist si ganditor. e bine sa fie omul asa?
Parintele ii raspunse:
- E bine omul sa fie trist pentru pacatele sale, dara sa nadajduiasca in harul lui Dumnezeu, cautand sa nu mai repete greselile.
Dar daca exista o intristare in lume, aceea este ca nu suntem sfinti

Sfat pentru viata vesnicaLa avva Ioan pustnicul vine odata ucenicul si-i spune:
- Avva,oare de ce trebuie sa murim, nu putea sa fie altfel?
Avva Ioan ii spuse:
- Omul, prin neascultarea lui, a alungat harul divin, dar prin Domnul Hristos ne-am putut mantui.
Asadar, sa nu-i fie frica de moarte, deoarece ea devine adevarata viata pentru cei care cred si se roaga lui Dumnezeu. Daca nu ar exista moartea, viata ar deveni ca o "inchisoare" pentru om.

[cristiboss56]

Doi soţi de curând căsătoriţi, din Cluj, trăiau în armonie şi în bună vieţuire. Amândoi îşi doreau copii şi bucurie. Iată că soţia rămâne însărcinată. Îşi face un control medical la Cluj. Doctorul , în cele din urmă îi spune: -Trebuie neapărat să întrerupi sarcina ! Altfel vei naşte un copil anormal, dement, cu malformaţii, un monstru. - Domnule doctor, mă las în voia lui Dumnezeu. Eu nu întrerup sarcina. Vreau să avem şi noi un copil. Auzind soţul ei, o silea pe biata femeie să ucidă copilul înainte de naştere, ca să nu nască un "monstru". Femeia n-a vrut. În cele din urmă a început cearta în casă, neînţelegere şi apoi divorţ.
-Dacă nu vrei, să avortezi , a zis soţul, te-am lăsat, decât să am un copil dement. Rămasă singură, femeia îşi făcu curaj. Zilnic se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să nască un copil sănătos şi normal. Zadarnice erau ocările părinţilor şi sfaturile medicilor. Ea nădăjduia în Dumnezeu. Iată, se apropie vremea naşterii. Femeia s-a internat în maternitate. Apoi a născut foarte uşor un copil mare şi frumos, cum rar s-a mai văzut în maternitate. Toţi medicii s-au adunat în jurul ei. Nu mai ziceau un cuvânt. Credinţa şi devotamentul de mamă al unei femei i-a ruşinat pe toţi. În prezent, copilul este la liceu, iar mama se mângâie cu dânsul în văduvia ei.