sper sa am rasp

[adr1an]

În prealabil postat de icamilin

Draga Adi, dupa parerea mea cred ca ar trebui sa asculti de duhovnic in primul rand si apoi nici parintii n-ar trebui lasati deoparte.
Nimeni nu te opreste sa duci o viata curata, cu gandul la bunul Dumnezeu, dar binevenita ar fi si binecuvantarea duhovnicului. Mai lasa sa treaca putin timp, esti tare tanar, du-te pe la manastiri, sa vezi viata de acolo, stai cateva zile acolo, intra in viata de zi cu zi, nu-i usor, poti sa te rogi si acasa ca si la manastire. Studiaza, fa-ti un rost in viata, te va ajuta si-n viata monahala. Este o parere, asa simt eu, poate gresesc, poate nu. Tu singur trebuie sa decizi, dar mai gandeste-te, nu ca ar fi pasul gresit sa-l faci, dar nu acum, mai verifica-ti sentimentele, simturile, gandurile.
Du-te pe la manastiri, schituri, departe de lume si gandeste-te bine daca e bine sa nu faci ascultare. Te imbratisez cu mult drag, ai grija de tine si sa te lumineze bunul Dumnezeu, pe ce drum sa pornesti. Doamne ajuta!icamilin

eu inteleg ce vreti sa imi spuneti....aja imi zic mai multi,,,defapt majoritatea,,,
si partea cea buna sa zic asa,,,este,,,k,,,atunci cand plec la o Manastire sau stau in preajma unui sau unui preot sau a unui calugar,,,cum e cel de la Cernica pe care ne-am intalnit de cateva ori si parca,,il cunosc de o viata si multe nu vorbeam,,,sau la Biserica unde am copilarit unde am acces peste tot...si o cunosc k in palma cum se zice,,,nu stiu parca uit de lumea asta...de parinti,,,prieteni,,,frati,,,si numai imi vine sa plec din ea..si cu pornirea spre Manastire nuj...am stat si m-am gandit multa vreme de vreo 2 ani aproapte dar,,,ma amana Binecuvantarea...,
cum erea un monah...avea tot asa aprinderi din astea sa plece la Manastire...si isi..vanduse casa,,,lucrurile le-a impartit la saraci,,,si a plecat doar cu o traista dupa el...in drum spre Manastire,,,ii da in gand satana k a uitat ceva acasa,,,k mai trebuia sa faca ceva...asa sa intamplat de 3 ori,,,in 3 zile,,,si atunci el a stat putin pe ganduri,,si si-a dat seama k e ispitit de diavol,,,si ce crezi k a facut,,,??...sa dezbracat de hainele si a lasat traisa jos,,,si a fugit pana la Manastire,,,si de atunci ii zice Atletul lui Hristos...ehhh...
Asta am citit si eu sper sa intelegeti ceva

În acelaşi sens, Părinte, în ce măsură încalcă cineva măsura cinstirii părinţilor dacă se călugăreşte fără voia acestora?
Călugăria, în general, nu este înţeleasă de oamenii care nu au o înclinare religioasă deosebită. Sunt puţini părinţii care-şi doresc să fie copiii lor călugări. Nu s-ar putea zice că numai atunci poţi să te faci călugăr, când părinţii sunt de acord cu asta, pentru că părinţii nu sunt de acord. Până la urmă acceptă o situaţie, dar nu o doresc şi, în cazul acesta, urmând lui Dumnezeu, ai putea zice că eşti pe o treaptă superioară, nu se mai pune problema cinstirii părinţilor, pentru că îi cinsteşti prin faptul că eşti călugăr. A fi călugăr este o cinste ce se răsfrânge şi asupra părinţilor. Şi chiar dacă nu înţeleg lucrul acesta, ei sunt cinstiţi ca părinţi ai unui călugăr. Nu se face dintr-o răzvrătire pornirea la călugărie, nu se face dintr-o oponenţă faţă de părinţi, ci se face dintr-o apropiere faţă de Dumnezeu, dintr-o râvnă pentru Dumnezeu şi, în cazul acesta, părinţii nu mai trebuie să fie implicaţi, nu mai trebuie să fie ca o piedică.
Undeva, se spune într-un psalm: "Ascultă, fiică, şi vezi şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău". Acesta pare un cuvânt care nu s-ar potrivi ce ceea vrea Dumnezeu când spune: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", însă, când e vorba de lucruri superioare relaţiilor părinţi-copii, în sensul că sunt relaţii Dumnezeu-om, acolo, cred că nu mai e cazul să se aibă în vedere relaţia a doua, în loc de relaţia primă. Până la urmă îi va linişti Dumnezeu şi pe părinţi şi dacă nu, îşi vor duce greutatea pe care le-o dă, nu copilul care se duce la călugărie, ci lipsa lor de înţelegere pentru călugărie.
Sanatate Doamne Ajuta...iertati-ma si pe mn pacatosul