Slujbe or fi sau nu prea lungi la bisericile noastre?

[georgeval]

Spunea Parintele Rafael Noica:"Doua persoane care se iubesc nu-si conditioneaza timpul intalnirii" doresc sa petreaca tot timpul inmpreuna. daca intalnirea mea cu Dumnezeu in Liturghie se bazeaza pe iubire jertfelnica, neconditionata cred ca timpul nu va mai fi un incovenient.

[mihailt]

Da mai frate George da nu toata lumea e asa sporita duhovniceste ca parintele Rafail Noica sa doreasca sa fie tot timpul cu Dumnezeu.
Unii,ca mine , sunt mai pruncesti in viata duhovniceasca si aceia nu pot sa stea 5 ore la o Sfanta Slujba.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de mihailt

Da mai frate George da nu toata lumea e asa sporita duhovniceste ca parintele Rafail Noica sa doreasca sa fie tot timpul cu Dumnezeu.
Unii,ca mine , sunt mai pruncesti in viata duhovniceasca si aceia nu pot sa stea 5 ore la o Sfanta Slujba.

Din cate stiu, Liturghia Sfantului Marcu (una din cele mai vechi, impreuna cu cea a Sfantului Iacob), care se slujea de obicei pe la copti, dura cam 8 ore.

Tot asa am auzit ca in timpul Sfantului Ioan Gura de Aur Sfanta Liturghie dura cam 2 ore (1 ora slujba si 1 ora predica), dar nu sunt sigur de informatia asta (este adevarat ca Liturghia Sfantului Ioan era mai simpla atunci decat acum)

Cred ca pur si simplu fiecare generatie de crestini isi adapteaza Liturghia la propria evlavie.

Ca si sfat: daca nu poti sta 5 ore, stai 4, dar straduieste-te pentru 5.

In Biserica invatam multe: si rugaciune, si rabdare, si jertfa. Fara acestea, greu ne vom mantui. Si acestea se invata si se intaresc, se antreneaza ca si muschii.

Si pana la urma, daca slujba dureaza 4 ore, inseamna ca majoritatea crestinilor se simt bine astfel, adica sunt bucurosi sa participe la asa slujba. De ce, pentru slabiciunea ta, vrei sa limitezi si bucuria duhovniceasca si evlavia celorlalti?

[mihailt]

Mai frate cine doreste o viata duhovniceasca mai intensa poate sa se duca la manastire.
Apoi Sfanta Liturghie la majoritatea bisericilor unde am vazut nu tine mai mult de 2 ore si 30 min cu tot cu impartit Sfanta anafura si miruit.

[patinina34]

Pai da, insa problema este ca dupa 3 ore si jumatate au ramas circa 25 persoane din citeva mii!!

Deci inseamna ca este un semnal de alarma.

[axios]

ma gandeam si eu...
mereu ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea... sanatate, fericire, partener de viata, bunastare si multe, multe altele... si o facem aproape in fiecare ceas... iar bunul Dumnezeu ne mangaie mereu, ne scoate din necazuri, ne trimite ingerii sa ne protejeze si, sa nu uitam, si-a jertfit propriul Fiu pentru noi...
si noi ce facem pentru El? ne cramponam pentru cateva ceasuri... stam si negociem timpul pe care sa i-L acordam... si ne mai si suparam ca e prea mult, intoarcem spatele si plecam...
astia suntem noi... si, cu toate astea, El nu face la fel cu noi...
nu trebuie exagerat, nu cred in slujbe care sa dureze de dimineata pana la ora 16 si nici n-am auzit de asa ceva. poate e doar o inventie sau cine stie cate evenimente au avut loc atunci. se prea poate sa fii urmat un botez dupa sf liturghie...
insa, sa-I dam lui Dumnezeu partea Sa asa cum si noi la randul nostru asteptam clipa de clipa totul de la El.
eu merg la manastire duminica. acatistul incepe la 8 iar sf liturghie incepe la 9 si se termina pe la 12.30. pentru mine si pentru cei prezenti acolo e foarte bine. niciodata n-a plecat cineva la jumatatea slujbei.
oricum, alegerea e la noi. mergeti si stati hopa la catolici sau in alta parte unde slujba dureaza 15 minute. e alegerea fiecaruia. de aceea Dumnezeu ne-a dat libertate. e intre voi si Dumnezeu cat decideti sa-I acordati din timpul vostru...

[axios]

si stiti care e partea cea mai amuzanta? ca tot pentru noi ne ducem acolo. ca tot noi suntem cei castigati. ca noua ne adunam comoara din timpul sfintei liturghii...
dar... na... suntem profesionisti in a ne fura singuri caciula...

[windorin]

În prealabil postat de georgeval

Spunea Parintele Rafael Noica:"Doua persoane care se iubesc nu-si conditioneaza timpul intalnirii."

Cat de frumos rosteste parintele. Asta ne arata ce masura avem si cat iubim pe Cel ce ne iubeste mai presus de inchipuire.

Slujbele sa fie dupa canon, intr'o deplina si perfecta randuiala, iar credinciosii sa participe dupa puterea dragostei si a priceperii lor. Daca stiu ca o slujba tine 4 ore, merg si stau cat pot, sau merg de la jumatate (in cazul unei slujbe de priveghere). Nimeni nu este obligat sa participe la toate slujbele Bisericii. Sfanta Liturghie este izvorul vietii, la care inima trebuie sa ne traga neincetat. Restul de slujbe se fac pentru oameni si pentru lume, cu cei cativa care au ravna. Slujbele nu trebuiesc sa fie facute pe masura omului, ci omul sa inteleaga ca masura lui este Hristos, iar timpul petrecut in Biserica este timp petrecut cu Dumnezeu Treime.

Singura greseala care trebuie sa fie evitata o vad a fi "darea in spectacol" pe care (din pacate) multi "artisti" din Biserica "o ofera" celor adunati la slujba. Mai exact: ecteniile sa fie rostit simplu, Evanghelia de asemenea, fara mimari de opereta si alte spectacole de prost gust. Acestea impiedica inimile sa se aprinda de dor si ravna, iar nu lungimea slujbelor. Noi suntem cei care ne taiem creanga de sub picior, iar nu randuielile cele vechi si drepte.

Slujbele sa fie slujbe, iar credinciosii nu vor lipsi niciodata.

[costel]

Slujbele ortodoxe sunt considerate lungi pentru ca asistam si nu participam. Iar fara participare, Dumnezeu nu intra in fiinta noastra. Cand ajungem la simtirea prezentei Lui in noi, nu mai avem nevoie de ceas, de masurarea timpului petrecut in Biserica.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Slujbele ortodoxe sunt considerate lungi pentru ca asistam si nu participam. Iar fara participare, Dumnezeu nu intra in fiinta noastra. Cand ajungem la simtirea prezentei Lui in noi, nu mai avem nevoie de ceas, de masurarea timpului petrecut in Biserica.

Răbdarea este cu adevărat virtutea care întăreşte toate slăbiciunile noastre şi de aceea Sfinţii Părinţi ne-au lăsat tălmăciri despre răbdare nu închipuite, ci din viaţa unor trăitori.
O istorioara :
"A venit la un schit un om cuprins de un duh necurat; stând mai mult timp la schit nu a reuşit să scape de această suferinţă. Un părinte mai în vârstă privind cum omul se chinuieşte a gândit să-i facă rugăciuni stăruitoare; şi s-a rugat toată noaptea şi îl însemnă cu semnul crucii pe acel om chinuit de demon. Dar văzând atâta stăruinţă la acest părinte, demonul se ardea de atâta rugăciune şi i-a spus părintelui: „Vrei să mă scoţi din omul acesta, dar să ştii că la tine voi veni şi peste tine voi năvăli.” I-a zis: „Vino, te primesc cu bucurie”; a venit la acel parinte şi omul s-a făcut sănătos şi s-a întors la casa sa. A început să-l chinuiască pe acel părinte, dar fără a putea să-l vatăme.
Părintele ducea o viaţă aspră; nu mânca decât 12 seminţe de finic într-o zi, se ruga şi vărsa lacrimi şi nu îi păsa de suferinţa adusă de demon. Şi-a adus aminte părintele acela de Sfântul Pavel; că şi el a fost chinuit de un demon ca să nu se mândrească, cum el însuşi mărturişeşte: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz ca să nu mă trufesc cu înălţimea descoperirilor. L-am rugat pe Dumnezeu să-l depărteze de la mine dar nu a voit. Ci mi-a spus Dumnezeu că puterea Sa se desăvârşeşte prin slăbiciune”. Cugetând aceasta, acel părinte nu înceta să se roage şi nu simţea prea mare durere când demonul îl chinuia, pentru că rugăciunile îi alinau suferinţele.
Demonul nu a putut să ramână mai mult de 12 ani în acel părinte şi s-a pregătit să fugă, dar părintele l-a întrebat: „De ce pleci de la mine?”, şi i-a spus acel demon: „O călugare, cine te mai poate birui pe tine? Să te pedepsească Dumnezeu că numai El te va birui”. Şi aşa a plecat acel demon pentru că părintele a avut răbdare."