![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Milostenia este o arma duhovniceasca, alaturi de post si rugaciune. Prin milostenie, luptam impotriva zgarceniei noastre, impotriva lacomiei noastre, impotriva iubirii de arginti care este o patima considerabila. Cred ca atat pentru post, cat si pentru rugaciune si milostenie ne manifestam ravna in grade diferite.
Cred ca milostenia porneste din interiorul sufletului ca expresie a iubirii aproapelui. Dau milostenie atunci cand simt ca pot sa fac acest lucru cu toata inima. Putem face milostenie pentru cei adormiti, milostenie pentru cei vii, milostenie pentru biserica, milostenie pentru saraci etc. Daca facem Parastas, dam si celor bogati si celor saraci. Daca scopul nostru este de a ajuta saraci, atunci ne orientam spre cei care ni se par saraci. Daca se poate sa fie crestini, e mai bine. Am citit cum in trecut, cu prilejul praznuirii unui sfant, oamenii dadeau milostenie in cinstea sfantului respectiv. In zilele noastre serbarea zilei onomastice se indeparteaza uneori prea mult de ceea ce le-ar face placere sfintilor. |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Fratilor, nevrednic sunt a va scrie acestea insa nadajduiesc sa ma invredniceasca si pe mine Preablandul si Iubitorul de oameni Dumnezeu alaturi de voi cei ce cititi: voia Domnului nostru Iisus Hristos este clara in aceasta privinta: sa dam ORICUI ne cere mai mult decat ne cere pentru ca, lovit fiind de valul neasteptat de bunatate, si acest oarecare impreuna cu noi sa laude Numele Domnului Caruia I Se cuvine Slava in veci. Amin.
Luati aminte, insa, fratilor ca Mantuitorul zice: nimic bun nu putem savarsi fara Dansul. ...ca a Sa este Imparatia si Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin! |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#4
|
||||
|
||||
![]()
Ortodocșii se împart în două categorii: duhovnicești și neduhovnicești. A fi duhovnicesc este bine, iar a fi neduhovnicesc este rău. Există lucrări care te situează în categoria celor dintîi, precum și fapte care te situează în categoria celor din urmă. Cei dintîi se roagă mult, postesc mult, tac mult. Într-un cuvînt, pe toate le fac cu prisosință. Cei din urmă se roagă puțin sau deloc, mănîncă de toate și nu știu să-și țină gura.
![]() Rari sînt oamenii Bisericii care vorbesc despre milostenie, dreptate, compătimire. Acestea, chipurile, le au și alte religii și, de aceea, nu sînt neapărat „duhovnicești”. Orice s-ar întîmpla în lume, ortodocșii știu că doar prin rugăciune se rezolvă totul. De pildă, acum 20 de ani, comuniștii au deschis foc asupra mulțimii aflate în piața din fața catedralei din Timișoara. Atunci cînd oamenii înfricoșați au alergat să se ascundă în catedrală (cea mai mare catedrală din România!), ușile bisericii au fost închise și ei au fost împușcați pe trepte. Acum în aceeași catedrală mitropolitul și preoții se roagă pentru odihna sufletelor celor pe care i-ar fi putut salva printr-un simplu și cu totul uman gest: să le deschidă ușa atunci cînd au bătut în ea. Luna trecută în Chișinău erau mii de tineri care se ascundeau de securitatea comunistă care îi căuta pentru a-i tortura și chiar ucide. Au fost zile în care oamenii se temeau să iasă în stradă, pentru că securiștii îi atacau prin parcuri și-i tîrau în beciuri de unde nu se știe cîți au ieșit ci cîți au dispărut. Cu toate acestea, nu a ieșit nici un ierarh, nici de la Chișinău, nici de aiurea care să ceară încetarea torturii și a uciderii în numele regimului. Eu mă întreb dacă ortodocșii chiar au devenit „duhovnicești” într-un procent atît de zdrobitor, încît nimeni nu mai aude și nu mai vede din cauza extazului pricinuit de rugăciune? Totuși a te îndurera cu durerea aproapelui nu este mai puțin duhovnicesc decît a vedea îngeri. Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tîlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsîndu-l aproape mort. Din întîmplare un preot cobora pe calea aceea și, văzîndu-l, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să se roage). De asemenea și un levit, ajungînd în acel loc și văzînd, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să pregătească cele de trebuință pentru slujba templului). Iar un samarinean (care era socotit necurat de către preot și levit), mergînd pe cale, a venit la el și, văzîndu-l, i s-a făcut milă, și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnînd pe ele untdelemn și vin, și, punîndu-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțînd doi dinari i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, cînd mă voi întoarce, îți voi da. Care din acești trei vi se pare că a procedat mai duhovnicește? Și a mai zis Hristos: Mergeți și învățați ce înseamnă cuvintele “milă voiesc și nu jertfă!” |
#5
|
||||
|
||||
![]()
Imi aduc aminte de o intamplare, (am citit-o intr-o carte), in care se spunea ca un calugar s-a intalnit cu un cersetor care i-a cerut bani. Si parintele, mahnit, i-a raspuns ca nu are nici un ban. Dar, gandindu-se un pic, i-a spus:" eu nu am sa-ti dau bani, dar am sa-ti ofer altceva: prietenia mea." Si i-a intins mana sa.
Mi-a placut mult intamplarea aceasta si de cate ori aveam ocazia le-o spuneam copiilor la scoala. Un alt parinte imi spunea ca nu trebuie sa analizam persoana respectiva, ca trebuie sa o ajutam, sa facem milostenie cu ea, pur si simplu. Nu trebuie sa alegem persoanele pe care le ajutam, ci daca simtim imboldul acela de a ajuta, sa o facem, indiferent daca e betiv, tigan, sau altceva. |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#7
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Har si Pace de la Domnul! |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Lumea in care traim e astfel alcatuita. Fiecare e cu gandul numai la sine insusi. Din pacate! E greu sa intelegem cu mintea. Sa facem ce ne spune inima spre mantuirea proprie! Fiecare isi zideste singur calea spre mantuire. Lumea nu o putem schimba. Slava lui Dumnezeu, pe pamant pace si intru oameni bunavoire! |
#9
|
||||
|
||||
![]()
Cind cineva este suparat, are nevoie de mangaiere, si daca cineva se va milostivi sa-i spuna o vorba buna, incurajatoare, mare milostenie si-a facut, ca omul a ramas fericit.
Daca cineva este dezbracat, si poti sa-l imbraci cu ceva, mare milostenie ai facut. Daca cineva e insetat, si i-ai dat apa, mare milostenie ai facut. Daca cineva iti cere ajutorul, si-ti cere sa te rogi pentru el/ea, si tu o faci, sau dai la slujba, mare milostenie ai facut.( cu ocazia aceasta multumesc tuturor care m-au trecut pe la Sfantul Maslu, pe la slujbe diferite. Dumnezeu Bunul sa va insuteasca osteneala). Daca cineva nu are adapost, si poti sa-i oferi sau sa-l indrumi, mare milostenie ai facut. Situatii din astea sint cu miile. A face milostenie, nu inseamna doar a oferi bani. De multe ori milostenia, nu are nimic cu o oferta de bani. Ce se intimpla daca cineva da oferta de bani si persoana respectiva, va merge sa dea banii pe tigari/alcool etc? Milostenia este a ta, a celui care a facut-o. Pacatul este al celui ce a intrebuintat banii in mod gresit, deoarece a mintit, a inselat, insa pentru sufletul celui/celei care a dat, tot milostenie ramine. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ce trebuie sa facem cand intram in biserica? | costel | Despre Biserica Ortodoxa in general | 15 | 07.04.2014 20:39:41 |
Intrebare despre milostenie | Adrianna | Morala Crestina | 37 | 13.08.2013 08:46:49 |
Despre milostenie | ionut12 | Generalitati | 1 | 30.11.2010 15:14:45 |
Cum fac milostenie? | clementia | Preotul | 51 | 16.01.2010 17:14:14 |
Cand facem pomeni? | silverstar | Generalitati | 1 | 18.09.2008 10:30:53 |
|