Cand facem milostenie...

[anastasia2008]

Imi aduc aminte de o intamplare, (am citit-o intr-o carte), in care se spunea ca un calugar s-a intalnit cu un cersetor care i-a cerut bani. Si parintele, mahnit, i-a raspuns ca nu are nici un ban. Dar, gandindu-se un pic, i-a spus:" eu nu am sa-ti dau bani, dar am sa-ti ofer altceva: prietenia mea." Si i-a intins mana sa.
Mi-a placut mult intamplarea aceasta si de cate ori aveam ocazia le-o spuneam copiilor la scoala.
Un alt parinte imi spunea ca nu trebuie sa analizam persoana respectiva, ca trebuie sa o ajutam, sa facem milostenie cu ea, pur si simplu. Nu trebuie sa alegem persoanele pe care le ajutam, ci daca simtim imboldul acela de a ajuta, sa o facem, indiferent daca e betiv, tigan, sau altceva.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anastasia2008

Imi aduc aminte de o intamplare, (am citit-o intr-o carte), in care se spunea ca un calugar s-a intalnit cu un cersetor care i-a cerut bani. Si parintele, mahnit, i-a raspuns ca nu are nici un ban. Dar, gandindu-se un pic, i-a spus:" eu nu am sa-ti dau bani, dar am sa-ti ofer altceva: prietenia mea." Si i-a intins mana sa.

Eu am vazut pe cineva facand asa. Era un copil care cersea pe la Mitropolie si omul, neavand bani, a schimbat cateva vorbe cu acel copil, a zambit, l-a facut sa se simta bine. Comparativ cu asta, gestul meu de a-i intinde un banut mi s-a parut rece, fad, aiurea... Am invatat ca pot sa completez milostenia "trupeasca" cu cea sufleteasca - atat cat permit imprejurarile.