Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovi]

mariamargareta
[COLOR=purple]111. De acum, cutremurele vor putea fi prevenite[/COLOR]

Într-o dispută apărută pe Forumul Creştin Ortodox pe tema iminenţei Marelui Cutremur care va şchimba faţa lumii, un simpatizant al Pucioşilor pe nume Vsovi declara deunăzi următoarele:

[COLOR=red]Citat:[/COLOR]
[COLOR=blue]În prealabil postat de mariamargareta[/COLOR]
[COLOR=purple]110. Încă n-am scăpat de Marele Cutremur[/COLOR]
[...]
[COLOR=red]poi nu tzi-am aratat ca s-a strecurat o eroare in interpretare? in text? Caci este scris de la CLD shi preasfanta fecioara Maria ca e vorba de luna florilor, adica de luna Mai, deci cele trei zile de post eu intzeleg ca sunt imediat dupa sarbatoarea de Inaltzare, deci 29, 30, 31 Mai iar cutremurul poate ca va fi de 1 Iunie... sau candva in luna iunie shi poate ca va fi mai putzin distrugator sau va lipsi in functzie de rugaciunea, postul shi credintza din inimile credincioshilor... ca deja au fost nishte mici cutremure.... de 4 -5 pe scara Richter parca luna trecuta deci e posibil ca rautatzile noastre shi minciunile shi panecumenismul Misa, CIE shi CMB ori nesimtzirea shi ura politicienilor cu privire la istorie corecta shi adevar sa atraga asupra noastra daca nu ne pocaim la vreme razbunarea lui Dumnezeu, durerea, raul, caci este scris: "a Mea este razbunarea" .[/COLOR]

Trebuie să precizăm pentru cei mai puţin familiarizaţi cu abrevierile că enigmaticul cuvânt [COLOR=red]CLD[/COLOR] nu este altceva decât prescurtarea de la “[COLOR=red]C[/COLOR]uvântul [COLOR=red]L[/COLOR]ui [COLOR=red]D[/COLOR]umnezeu de la Pucioasa”, deci să nu se îngrijoreze, plutim tot în apele noastre. [COLOR=teal](da, Domnul Hristos)[/COLOR]
De la bun început Vsovi amestecă intenţionat două “fire” pe care vin proorociile moderne: cel de la Pucioasa, care vine de la “[COLOR=red]Domnul[/COLOR]” prin Mihaela pucioasa, şi cel de la Cluj, care vine de la “[COLOR=red]preasfanta fecioara Maria[/COLOR]” prin Ioana dogăriţa. [COLOR=teal](eu nu shtiu de Ioana sau de prof Dogaru, nu-i neg, nu-i osandesc, nu+i cunosc, nu am citit nimic, decat ma intristeaza daca ies sarmanii de sub sfintzirea Domnului prin BOR, caci daca ieshi de sub sfintele shi infricoshatoarele Taine nu faci pe placul sfintei Marii, chiar daca ai avea o slujire poruncita de ea, chiar daca ai scrie o Biblie a ei, ai tzine in taina o credintza shi o slujire secreta pentru Dumnezeu, caci nu vei face altceva decat sa te privezi de "binele Tau cel Ceresc", deci nu shtiu despre firishoarele ce vin de la Ioana sau de la ingerashii lui Dogaru, dar nicintr-un caz n-am sa ma apuc sa-i osandesc ori sa-i trec prin sita ca sa fiu unealta motanului Dan-il-ă shi a vul-piei care a păpat cashcavalul din ciocul cioroiului ce s-a lasat lingu-shit ca ar avea glas frumos, deci aici autoarea este in eroare ca doar am aratat mai sus ca din Cuvantul lui Dumnezeu se intzelege cand sunt randuite cele trei zile de post in Cer shi pe Pamant, in ultimele trei zile din luna florilor, iar luna florilor e luna Mai shi asta inseamna ca daca nu se vor tzine cum ar trebui, asha ca sa posteasca cu dragoste shi rugaciune toata tzara creshtina, atunci ne vom atrage asupra noastra nebiruintza impotriva celui rau, shi vom trai shi noi ceasuri shi zile de grele incercari, shi cum este firesc durerile vor veni dupa cele 3 zile de post sau in cursul lunii Iunie daca nu vom milostivi pe Dumnezeu caci nu ne va mai pazi de ceasul incercarii daca iarashi nu vom crede deci nu este nici un fel de proorocie a mea ci doar am incercat sa intzeleg shi sa aplic ce este scris)[/COLOR] Pucioşii şi dogarii se pare că şi-au dat mână de la mână ca să-i bage-n sperieţi pe rumâni că vine cataclismul planetar peste ei şi-i bagă de vii în morminte. [COLOR=teal](vii in morminte se vor baga cei ce se vor convinge ca vine razbunarea Domnului peste fiii razbunarii shi razvratirii atrasa de faradelegile shi minciunile lor, caci aceia vor striga mortzilor ca sa iasa din morminte ca sa poata sa intre ei pentru ca sa se ascunda de urgia care va sa vina, dar ne spune sf Ioan Botezatorul, caci de acum 2000 de ani rasuna glasul sau:"Cine va invatzat pe voi ca sa fugitzi shi sa scapatzi de raul care vine? Facetzi dar roade vrednice de Dragostea shi Pocaintza voastra shi o sa va pazeasca Domnul de ceasul ispitei shi al incercarii shi caderii, ca degeaba tot zicetzi in inimile voastre ca avetzi pilijoqqq la Stapan ori ca avetzi de tata pe Avraam caci Imparatzia Cerurilor nu se moshteneshte gLumeshte, ci este scris: pregatitzi Calea Domnului shi netede shi drepte sa-i facetzi cararile, deci pocaitzi-va pentru ca Imparatzia Cerurilor s-a apropiat shi este in Mijlocul Vostru" cam asha ceva spunea sf Heruvim Arhanghelicesc, Nashul de Botez al Domnului Hristos) [/COLOR]Apoi, Proorocul Vsovi [COLOR=teal](un singur prooroc, Domnul, deci shi eu intru el, dar eu pacatosul nu proorocesc ci doar citesc shi marturisesc ca este asha cum este scris fiindca Domnul plineshte tot ce este scris shi tot ce mai are de Implinit)[/COLOR] îşi permite să-i corecteze pe Proorocii Pucioşi: Marele Cutremur va veni precis pe 1 iunie, dacă n-a venit nici pe 31 aprilie, aşa cum s-a prezis de unii, nici pe 1 mai, aşa cum sperau alţii. Şi dacă nu va fi pe 1 iunie, atunci precis în cursul lunii iunie tot va veni, dacă nu cumva se va amâna iarăşi, prin rugăciunile şi posturile combinate dintre pucioşi şi dogari. Rezultă că viitorul omenirii atârnă ca de un fir de aţă de râvna neostoită a pucioşilor şi dogarilor de a asculta de liderii lor care, pe vreme de criză, se pare că au găsit o soluţie foarte eficientă de a hrăni cât mai multe guri: post negru şi nopţi albe de rugăciune pentru toţi supuşii lor. [COLOR=teal](dar shi pentru maimarii lor ai Domnului sau pentru pacatoshi ca sa se intoarca)[/COLOR]
Vsovi ne dă în final şi o mică speranţă: “[COLOR=red]…[/COLOR][COLOR=red]va fi mai putzin distrugator sau va lipsi in functzie de…[/COLOR]”. Ei, aşa mai merge, noroc cu [COLOR=red]functzia[/COLOR] asta că vine la timp. Şi cum “funcţia creează organul” [COLOR=teal](iar Duhul shi ascultarea din om creaza functzia... slujitoare lui Dumnezeu in slujirea aproapelui)[/COLOR], parcă ne vine inima la loc.
Totuşi să nu ne facem iluzii, pentru că tot n-am scăpat de tot. Duşmanii noştri rămân “[COLOR=red]Misa, CIE shi CMB[/COLOR]”, dar şi “[COLOR=red]nesimtzirea shi ura politicienilor cu privire la istorie corecta shi adevar[/COLOR]”. Mai pe înţelesul celor care nu prea se descurcă cu abrevierile: Gregorian Bivolaru cu a lui Mişcare de Integrare Spirituală în Absolut, Centrul de Informare Europa [COLOR=teal](Centrul Internatzional Ecumenic am abreviat eu de la CLD, dar poate ca shi dumneata ai dreptate)[/COLOR] şi Consiliul Mondial al Bisericilor sunt cele care îi strică somnul lui Vsovi şi-l bagă în boala spărieturii [COLOR=teal](bine zis ca "pă" din spărietura vine de la păcate... cate... dar cate oare, caci fara de numar ti-am greshit Doamne... pe zi shi pe noapte)[/COLOR] Şi politicienii, bineînţeles, care urăsc istoria trecută, prezentă şi viitoare. [COLOR=teal](istoria cea adevarata a poporului lui Dumnezeu, a poporului creshtin, a poporului omenesc, a poporului lui israel shi roman al Ierusalimului cel Nou care este Romania ca tzara a stralucirilor mantuirii de sus la Domnul Nostru Iisus Hristos-Dumnezeu)[/COLOR]
[COLOR=teal] [/COLOR]
În sfârşit, se prefigurează o metodă infailibilă prin care de acum vom putea preveni toate cutremurele. E suficient să cuantizăm gradul de implicare a creştinilor de pretutindeni în post şi rugăciune, care să-L îmblânzească pe Dumnezeul cel răzbunător al Pucioşilor, şi îndată vom găsi răspunsul: Dumnezeul Pucioşilor fie va amâna cutremurul sine die , fie îl va grăbi – după caz, ca răspuns la râvna sau nerâvna acestora. Şi atunci, vom şti. [COLOR=teal](poi nu atunci vom shtii ci shtim deja din ce este scris cum s-a intamplat in Sodoma shi Gomora sau in cetatea Ninivitenilor, deci nu ashteptatzi shi nu ceretzi minuni shi semne ca sa credetzi, caci vai de poporul acela care cere semne shi minuni ca sa creada caci semne shi minuni s-au tot dat mereu dar omul tot necredincios shi razbunator shi mincinos shi vanzator a ramas caci se pare omul iubeshte mai mult intunericul, noaptea, voia duhului minciunii maririi de sine, shi ii e frica sa iubeasca aproapele pentru aproape shi sa ierte pentru el insushi ca sa fie shi el iertat, deci mai bine shade in ascuns shi in vila shi in burdelul ban-ditzilor shi furilor ca nu cumva sa nu fie osanditzi de iudei-jidovi ori sa nu calce "conshtiintza" agoniselilor desharte shi traditzia mortzilor de a-shi ingropa pe mortzii lor, zidind shi baruind mormintele sfintzilor shi proorocilor... deci nu ashteptatzi cutremurul shi sfarshitul ca sa nu impietritzi inimile voastre ci Astazi daca auzitzi glasul Lui sa nu invartoshatzi inimile voastre ca altfel s-ar putea sa nu mai fie vreme... sa nu mai prindetzi barcutza Domnului shi sa nu mai ajungem la Arca shi corabia lui Dumnezeu)[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]5 mai 2009[/COLOR]
[COLOR=purple](la 4 zile după Marele Cutremur Global Care N-a Mai Avut Loc)[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]


Proorocul Vsovi îi corectează pe Proorocii Pucioşi: [COLOR=teal]cu verde vsovi[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]112. Psihopatiile liderilor pucioşi[/COLOR]

Liderii pucioşi Michaela şi Nicushor sunt o enigmă cu două feţe ale unui Ianus pseudocreştin. Pot fi văzuţi mereu neîmpărţiţi şi nedespărţiţi, neschimbaţi şi neamestecaţi. De obicei stau la Pucioasa, dar de când au maşini la scară cu şofer, le place să se mai şi plimbe. Cel mai adesea o fac incognito la diverse magazine prin Bucureşti sau Târgovişte, dar (sporadic) şi prin Moldova, pe urmele pe unde a copilărit Mihaela şi soţul ei, Milică.
A face o descriere limpede a caracterului celor doi monştri sacri şi în special al deviaţionismului lor psihic este o întreprindere foarte dificilă. Viaţa lor este deja aureolată cu legende, aşa încât orice “martor” al personalităţii lor trebuie privit cu oarecare suspiciune: el poate fi un adulator înfocat, ori un răzbunător deplasat. Rareori găseşti persoane cu impresii lucide şi imparţiale despre cei doi inşi unşi. Vom trata de aceea această chestiune cu maxim de circumspecţie, considerând că veridicitatea faptelor oricând poate fi contestată de persoane mai bine informate.

Mihaela s-a născut cu aproximaţie în anul 1951, într-un sat din Moldova, din părinţi creştini ortodocşi, aderenţi la Oastea Domnului. De mică a fost fascinată de adunările Oastei şi de preceptele ei, care i-au intrat în sânge. Întreaga educaţie personală s-a grefat pe câteva repere: biserică, Biblie, cântări ostăşeşti, Vieţile Sfinţilor, moralitate creştină. A avut 5 fraţi şi surori. La 13 ani, când i-a murit mama, se pare că ea a avut primul şoc psihic, apropiindu-se din acest motiv şi mai mult de biserică, pentru a se proteja instinctiv de vulnerabilitatea prematură pe care i-o crea noua ei situaţie, cea de orfană de mamă. La 21 de ani l-a cunoscut pe Tărcuţă Emilian (zis ‘Milică), un tânăr înalt, chipeş, bine legat, forţos şi cu ochi albaştri, care a impresionat-o prin caracterul său deschis, prietenos şi blajin. S-a căsătorit cu el din interes, după cum mărturiseşte singură într-o “mărturie”, ca să se simtă ocrotită de cineva, căci ea era prea “[COLOR=DarkRed]mică şi slabă şi nu putea singură pe drumul vieţii[/COLOR]”, şi nicidecum ca să fie soţie şi mamă, căci tot după spusele ei “[COLOR=DarkRed]gândul de a avea un copil nu era de la Dumnezeu[/COLOR]”. Printre nenumăratele cosmetizări pe care Mihaela le aduce în anul 2006 propriei sale mărturii (făcută în ediţia din anul 1995 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”), este şi una care vizează tocmai acest episod al căsniciei lor, şi prin care ea încearcă să se disculpe total de “păcatul” de dori conceperea unui copil, transferând întreaga vină asupra lui Milică. Iată cele două texte ale “mărturiei” Mihaelei, puse în paralel:
Ediţia 1995: [COLOR=maroon]“…gândul de a avea un copil era de la noi şi nu de la Dumnezeu, dar copilul n-a trăit, iar eu am plătit [/COLOR][COLOR=fuchsia]voinţa mea [/COLOR][COLOR=maroon]cu suferinţă grea, căzând în mâna medicilor vreme de trei ani, aşa cum este scris:[/COLOR][COLOR=fuchsia]c[/COLOR][COLOR=maroon]el ce păcătuieşte să cadă în mîna doctorului. Am plătit cu lacrimi de căinţă ascultarea glasului inimii noastre, ca apoi să ne întoarcem la făgăduinţele făcute Domnului, spre făgăduinţa curăţeniei trupeşti. După multă vreme am avut un vis…” (pag.53)[/COLOR]
Ediţia 2006[COLOR=maroon]: “…gândul de a avea un copil era de la noi şi nu de la Dumnezeu, dar copilul n-a trăit, iar eu am plătit cu suferinţă grea, căzând în mâna medicilor vreme de trei ani, aşa cum este scris:[/COLOR][COLOR=fuchsia]“C[/COLOR][COLOR=maroon]el ce păcătuieşte să cadă în mîna doctorului[/COLOR][COLOR=fuchsia]”[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=maroon] Am plătit cu lacrimi de căinţă[/COLOR][COLOR=fuchsia] şi cu mare suferinţă trupească[/COLOR][COLOR=maroon] ascultarea glasului inimii noastre, ca apoi să ne întoarcem la făgăduinţele făcute Domnului, spre făgăduinţa curăţeniei trupeşti. După multă vreme [/COLOR][COLOR=fuchsia]de suferinţă, în spital [/COLOR][COLOR=maroon]am avut un vis…” (pag.80)[/COLOR]
Întrucât cuvintele “[COLOR=fuchsia]voinţa mea[/COLOR]” au dispărut în ediţia a doua a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, din textul care rămâne rezultă că Mihaela n-ar fi vrut “să păcătuiască trupeşte” cu soţul ei, dar el a forţat-o, şi aşa a ajuns ea să nască un copil şi pentru asta să[COLOR=maroon] plătească ([/COLOR][COLOR=fuchsia]voinţa lui[/COLOR][COLOR=maroon]) [/COLOR][COLOR=maroon]cu suferinţă grea[/COLOR]. Căci Dumnezeu nu l-a pedepsit pe nesăţiosul Milică, aşa cum ar fi fost cazul, ci pe nevinovatul copil (care a murit) şi pe neprihănita Mihaela (care a intrat trei ani în suferinţă grea prin spitale, pe mâna nepricepuţilor medici, care n-au fost în stare s-o vindece pe parcursul a 36 de luni)
Ce boală te ţine prin spitale trei ani fără să se vindece şi fără să te omoare? Gurile rele spun că o schizofrenie post-partum, specifică unor cazuri în care copilul a murit la naştere, a atins-o şi pe Mihaela.
În spital ea a început să-L viseze pe Dumnezeu, cu care conversa în mod direct, iar El îi vorbea din ceruri. A visat totodată că minuni mari au atins trupul ei, ca să-l ridice din boală: soarele s-a oprit din mersul lui de pe bolta cerească, apoi a răsărit din nou de la asfinţit, căci tocmai apusese, s-a întors din drum şi a atins-o pe Mihaela pe creştet. Mihaela povesteşte miracolul vindecării ei de atunci:
Ediţia 1995: [COLOR=maroon]“… Un glas care venea din cer a spus: Da, dar să te atingă soarele pe creştet. M-am ridicat să mă uit, dar soarele asfinţise. M-am aşezat din nou plângând şi cerând la Domnul să asculte ruga mea. Apoi am auzit un vuiet uşor. Soarele se întorsese de la asfinţit şi s-a apropiat până deasupra capului meu şi m-a atins. Am simţit cum a intrat în [/COLOR][COLOR=fuchsia]corpul meu[/COLOR][COLOR=maroon] o căldură care îmi copleşise trupul firav. Apoi mi-am revenit uşor şi am zis: Doamne, eşti atât de mare, atât de bun, [/COLOR][COLOR=fuchsia]c[/COLOR][COLOR=maroon]u ce[/COLOR][COLOR=fuchsia]-[/COLOR][COLOR=maroon]ţi voi putea întoarce bunătatea? O, cât de datoare [/COLOR][COLOR=fuchsia]î[/COLOR][COLOR=maroon]ţi sunt[/COLOR][COLOR=fuchsia].[/COLOR][COLOR=maroon] Dumnezeu ne dăduse iertarea, iar viaţa noastră devenise ca viaţa a doi copii care ascultau de Tatăl [/COLOR][COLOR=fuchsia]c[/COLOR][COLOR=maroon]el din ceruri şi care caută cu umilinţă pe urmele poruncilor Mântuitorului Hristos.”[/COLOR]
Ediţia 2006[COLOR=maroon]: “…Un glas care venea din cer a spus: [/COLOR][COLOR=red]“[/COLOR][COLOR=maroon]Da, dar să te atingă soarele pe creştet[/COLOR][COLOR=red]”[/COLOR][COLOR=maroon]. M-am ridicat să mă uit, dar soarele asfinţise. M-am aşezat din nou plângând şi cerând la Domnul să asculte ruga mea. Apoi am auzit un vuiet uşor. Soarele se întorsese de la asfinţit şi s-a apropiat până deasupra capului meu şi m-a atins. Am simţit cum a intrat în [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiinţa mea[/COLOR][COLOR=maroon] o căldură care îmi copleşise trupul firav[/COLOR][COLOR=fuchsia] de la suferinţă[/COLOR][COLOR=maroon]. Apoi mi-am revenit uşor şi am zis: [/COLOR][COLOR=fuchsia]“[/COLOR][COLOR=maroon]Doamne, eşti atât de mare, atât de bun[/COLOR][COLOR=fuchsia]! C[/COLOR][COLOR=maroon]u ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]Î[/COLOR][COLOR=maroon]ţi voi putea întoarce bunătatea? O, cât de datoare [/COLOR][COLOR=fuchsia]Î[/COLOR][COLOR=maroon]ţi sunt[/COLOR][COLOR=fuchsia]!”[/COLOR][COLOR=maroon] Dumnezeu ne dăduse iertarea, iar viaţa noastră devenise ca viaţa a doi copii care ascultau de Tatăl [/COLOR][COLOR=fuchsia]C[/COLOR][COLOR=maroon]el din ceruri şi care caută cu umilinţă pe urmele poruncilor Mântuitorului Hristos.”[/COLOR]
Oricine citeşte acest text, în ambele lui variante (făcut în anul 1995 şi contrafăcut, în anul 2006) e pe cale de a-şi răspunde singur la aceeaşi întrebare obsesivă: “Ce boală a avut Mihaela timp de trei ani?” Misterul începe aşadar să se limpezească, confirmând zvonurile că ea a fost din nou zdruncinată psihic, în urma morţii copilului abia născut, care a fost percepută de ea ca o pedeapsă a lui Dumnezeu în urma încălcării unei făgăduinţe reciproce de castitate după căsătorie, făcută între ea şi soţul ei. Aceasta conduce la presupunerea că cei doi tineri, aderenţi înfocaţi ai Oastei Domnului, plănuiseră în taină să contracteze o “căsătorie albă”. Conversaţiile ei repetate cu Dumnezeu din ceruri, chiar dacă sunt prezentate ca experienţe onirice, sunt argumente care nu pot fi ignorate. Sentimentul de îndatorare faţă de Dumnezeu ([COLOR=maroon]O, cât de datoare Îţi sunt![/COLOR]) se pare că şi-a pus puternic amprenta peste toată activitatea ei ulterioară de lider religios cu veleităţi profetice.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]112. Psihopatiile liderilor pucioşi[/COLOR] (Partea a II-a)
Cert este că relaţiile intime cu soţul ei au încetat, după cum singură mărturiseşte: “[COLOR=maroon]viaţa noastră devenise ca viaţa a doi copii care ascultau de Tatăl Cel din ceruri[/COLOR]”. Acest fapt a alimentat unele supoziţii că Mihaela ar fi fost de la bun început (sau a devenit, în urma experienţei dureroase avută cu moartea unicului ei fiu nou-născut, şi care s-a mai prelungit apoi încă trei ani) frigidă. Interesul faţă de sexul opus se limita doar la afecţiunea pe care o copilă o nutreşte faţă de tatăl său (cerându-i însă o reciprocitate bazată pe dăruire absolută) şi de cerinţa imperioasă de a se simţi ocrotită. De altfel, Mihaela este cunoscută ca o persoană mereu înfricoşată de evenimente aparent posibile, dar improbabile, iar nopţile ei sunt presărate cu coşmaruri înspăimântătoare. Din acest motiv ea doarme extrem de puţin noaptea şi niciodată singură, ci cu 1-2-3 (foarte rar cu 3, al treilea fiind Milică) bărbaţi în cameră. Aceasta îi ameliorează întrucâtva sentimentul de nesiguranţă din timpul nopţii şi efectul devastator al coşmarurilor.
La 1 mai 1979 Mihaela şi Milică au făcut o vizită la Pucioasa şi au fost adânc mişcaţi de ce au văzut, şi mai ales de ce au auzit. O fiinţă bătrână şi bolnavă, pe nume Verginica, părea că vorbeşte din partea lui Dumnezeu Care le cerea lor, celor doi nou-veniţi din Moldova, să părăsească traiul la bloc şi să vină la Pucioasa. “Proorocia” Verginicăi promitea o demnitate nesperată pentru Mihaela, chiar lângă “proorociţa” Verginica:[COLOR=maroon]«[…]Mihaela, vei sta aproape de Verginica până la sfârşit. Iubire pentru iubire, căci aşa este la Dumnezeu. […] România este ţara Ierusalimului cel nou ales. În anul 1990 voi ieşi deasupra cu această fântână de miere şi voi slăbi pe antichrist».[/COLOR]
Impactul a fost cutremurător, iar hotărârea Mihaelei a fost luată instantaneu: va părăsi totul şi va veni la Pucioasa. Milică nu se putea depărţi de ea, aşa că a urmat-o. În câteva zile cei doi Tărcuţă au lichidat tot rostul lor de la Oneşti şi au venit cu hainele de pe ei la Pucioasa.
Aici a urmat trezirea. Lucrurile nu stăteau chiar aşa cum le văzuseră ei într-o singură vizită, ca oaspeţi veniţi de departe. Verginica era flancată permanent de doi “păstori”, pe nume “nea’Mişu” şi “nea’ Cristea”, care ţineau de fapt frâiele “lucrării” într-o manieră autoritară, dar totodată brutală, arbitrară, făcând adesea judecăţi pripite, superficiale şi nedrepte. Mulţi creştini erau acuzaţi de ei, fără probe, că ar fi săvârşit cele mai odioase păcate. Este binecunoscut cazul Veronicăi, nora lui nea’Cristea, acuzată fără nici un temei de desfrânare, pentru simplul motiv că a călătorit într-o noapte dintr-un loc într-altul însoţită de cineva. Acuzatorul nemilos şi nedrept care “ridicase primul piatra” era chiar “păstorul” nea’ Cristea, socrul Veronicăi.
Nici noii-veniţi, Mihaela şi Milică, n-au dus-o uşor. După povestirile lor, au îndurat ani de-a rândul (mai ales după moartea Verginicăi, singura lor ocrotitoare din acea vreme) invidia, răutatea, răzbunările scârbavnice ale acelora care se numeau “creştini”, în frunte cu “păstorii”. Aceştia s-au purtat de la început execrabil, mai ales că nu vedeau cu ochi buni apariţia privilegiată a Mihaelei în proximitatea Verginicăi şi nici tendinţa ei prudentă, dar implacabilă, spre ascensiune. Cei doi venetici, Mihaela şi Milică, au avut probleme mari cu locuinţa, pentru că pucioşii autohtoni s-au dovedit a nu fi deloc primitori de oaspeţi. “Păstorii” erau de o asprime greu de suportat, iar ceilalţi creştini erau invidioşi, bârfitori, răzbunători şi răi. Se spune că uneori, de frică, Mihaela se ascundea sub pat şi acolo aştepta plângând sosirea lui Milică de la serviciu. Se crede că această perioadă de înspăimântare programată a făcut ca labilităţile psihice ale Mihaelei să recidiveze.
Milică era pe atunci tractorist la CAP. Ca un bun creştin, el nu se sfia să nu vină acasă cu mâna goală, ci cu sânul plin, aşa că de foame n-au răbdat în acea vreme. Milică se împăca la gândul că Însuşi Domnul l-ar fi îndemnat printr-un “Cuvânt” să-şi facă parte din roadele câmpului, pe motiv că toate cele văzute şi nevăzute erau ale Domnului.
După moartea Verginicăi a urmat un an de panică şi derută, apoi “Domnul” a reînnodat obiceiul de a vorbi din ceruri prin “mama Lelica”, sora mai mare a Verginicăi. Apoi Domnul a început “să-i vorbească” şi Mihaelei, şi acum “Cuvântul” venea din două părţi, la concurenţă. Diferenţa de stiluri era derutantă, aşa că una dintre “proorociţe” trebuia pusă pe liber. Cea care a învins a fost Mihaela, iar lelica a tăcut de atunci şi până la moartea sa (1997).

Mihaela a început să “audă voci” şi să le scrie în caiete. La început, ea a auzit-o pe “Verginica” vorbindu-i ca prin telefon şi care-i dicta Testamentul ei spiritual, cu câteva luni înainte de moarte. După moartea ei, “Verginica” a continuat să-i vorbească. După altă perioadă de vreme, când Mihaela a mai prins curaj, a început să-i vorbească “Însuşi Domnul”. Ulterior i-au vorbit “Maica Domnului” şi “sfinţii”, dar şi “persoane decedate” (spiritul lui Simion Zidaru, spre exemplu). Scrierile ei au fost prinse în anul 2006 într-o carte groasă şi grea de 7 Kg, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”, şi au continuat şi după aceea.

Abilitatea şi totodată propensiunea Mihaelei de a scrie mult şi bine este denumită în termeni ştiinţifici “hipergrafie”. Nu lipsit de interes este faptul că tatăl ei, care este încă în viaţă, este cunoscut ca având această manie de “a scrie mult”. Cei care-l cunosc mai bine pretind că bătrânul are şi acum saci de scrisori scrise către diverse persoane sau instituţii, dar niciodată expediate.
Ulterior, Mihaela le-a pretins adepţilor ei să aibă caiete personale în care să-şi înscrie impresiile zilei. Pe aceste caiete, Mihaela făcea adnotări cu pix de culoare roşie, al căror stil, adâncime filosofică şi prolixitate, era identic cu cel al “comunicărilor” venite ei de la “Domnul”.

[vsovi]

-daca va vor face cazuri ale shtiintzei shi medicinii shi patologiilor shi diagnosticelor, sa va bucuratzi shi sa nu va temetzi caci vetzi cobai shi material pentru experientzele lor sinistre shi astfel vetzi fi asemenea sf. Ap. Andrei,

-daca va vor face schizofrenici pentru ca il urasc pe Hristos sa va bucuratzi caci a avea mintea rupta shi scoasa din patimi shi cele 7 duhuri rele peste care troneaza minciuna "lenevrinea" cu cele 8 ganduri ale rautatzii pe tronul satanicesc shi al proorocilor mincinoshi ce se vor arata blanzi la inceput, vrand sa arate chipul ascuns al ereticului ce mimeaza smerenia shi cunoshtiintza shi dreptatera shi vrednicia cu marea ei sulimenizare interioara shi exterioara a prieteniei fatzarnice shi prefacute ca nu se preface de loc shi se simte bine shi nu-i pasa shi petrecea asha cu mare indraznire toate spurcaciunile shi poftele cele rele shi pizmuitoare shi barfitoare shi preluand moda fierejexy, deci a avea schizofrenie pentru Hristos este cel mai mare dar de sus, caci schizis inseamna rupere iar frenos inseamna minte shi asta este calea desavarshirii monahiceshti, ruperea mintzii din patimi shi de la gloria gLumii, deci Bucuratzi-va daca va vor osandi shi eticheta shi va vor considera ca ceva rau shi va vor prigoni shi ura crezand ca aduc jertfe lui Dumnezeu, caci rasplata voastra mare va fi de la Hristos...

-daca vor zice ca suntetzi frigizi indemnadu-va la curvie in casatorie sau in relatzia voastra ca sa faca din ea o curva careia ii place sa fie curva shi tzipa mereu plina de dorul curvie shi placerea poftelor desfranarii, sa nu-i credetzi shi nu urmatzi "tratamentele" lor prin care vor sa va iadifice caci vetzi ajunge in sheol, shi chiar daca vor zice ca asha trebuie sa faci in scopul procreerii sa nu-i ascultatzi, deci nu urmatzi shtiintzele shi credintzele antichristice ale diavolului din desfranata evreica, a jidovilor "baietzi deshteptzi" shi descurcaretzi care spun mereu cand eshti deznadajduit, intrand in copil: "nu te teme, te voi ajuta"

-iar daca va starnesc nemultzumirea mintzind, amestecand minciuna cu adevarul, shi va doare nedreptatea din pricina insinuarilor rautacioase shi viclene sa nu punetzi botochiulshiurechea burdelului pentru ca sa putetzi rabda shi asculta de Dumnezeul Dragostei care spune ca aceia ma iubesc pe Mine care fac Voia Mea shi asculta poruncile Mele shi tzin Calea Mea, a purtarii "nebuniei" Crucii Mele pana la sfarshit... pe calea duhului umilit, inimii frante shi smerite cu multa umilintza shi smerenie shi cruce shi ocara de la altzii presarata pe cale caci pe aceea Dumnezeu nu o va urgisi shi o va pazi de ceasul cel rau ce vine peste intreaga gLume... deci iertatzi, iertatzi, iertatzi pentru voi, ca sa fitzi iertatzi shi voi dar shi iubitzi pentru Dumnezeu shi pentru ei... ca asha ne-a invatzat CLD de la inceput shi pana la sfarshit, cand timp nu va mai fi shi Domnul implinid cele de pe urma asha cum este Scris shi va zice:"Savarshitu-Sa", caci nimic nu face pana nu scrie prin sfiintzii shi proorocii Sai shi nimic altceva nu face decat ceea ce este scris.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]112. Psihopatiile liderilor pucioşi[/COLOR] (Partea a III-a)

Hipergrafia la anumite persoane este însoţită adesea de hiperloghie (sau poliloghie), adică de nevoia imperioasă de a vorbi nestăvilit despre un anumit subiect. Este cunoscut cazul Dianei Dial care, după moartea unui prunc, a început să manifeste acest deviaţionism psihic. Ea avea coşmaruri nocturne, se simţea permanent hăituită de persoane inventate de mintea ei (în mod special de o anume Sheryl Thompson, care de fapt nici nu există) şi auzea voci care o îndemnau să-i ucidă pe potenţialii duşmani. Diana Dial credea că este urmărită de membri ai Partidului Nazist şi ai Guvernului Federal al Statelor Unite. În final a început să-l considere implicat în conspiraţie pe însuşi concubinul ei , care credea că este manevrat de către Sheryl Thompson şi că i-a pus otravă în mâncare. Din acest motiv, ea l-a ucis cu un glonţ tras în piept. Internată pe viaţă într-un ospiciu, ea continuă şi astăzi să vorbească ore în şir, perfect coerent, despre inamicii ei ascunşi care încă mai conspiră împotriva ei.
Aceste “voci” care îndeamnă pe psihopaţi să ucidă sunt fără îndoială o lucrare diavolească, dar medicii continuă să le considere un deviaţionism organic. Gary Heydrick, un ucigaş în serie, pretindea că de fiecare dată “auzea voci” care îl îndemnau să ucidă. El ajunsese la convingerea paranoică prin care ultimele sale victime îi cereau chiar ele cu “vocea lor”, să le ucidă, iar lui îi era imposibil să nu le asculte, atât erau de convingătoare.

În acest context, unii oameni care par normali dar despre care se spune că ar fi fost clienţi ai clinicilor psihiatrice, şi care fac declaraţii belicoase la adresa semenilor lor, ar trebui trataţi cu mai mult interes preventiv, pentru că nu se ştie când ei îşi vor pune în practică propriile afirmaţii. Un asemenea caz în sferele înalte ale pucioşilor este chiar Nicuşor. Despre el se spune că ar fi fost în tratament psihiatric de durată într-un spital de lângă Târgovişte. La un moment dat, acum câţiva ani, când conflictul de interese dintre el şi partenerul său Ilie Bunea ajusese la paroxism, a fost auzit în mod repetat declarând:“[COLOR=blue]Mai bine îl omoram cu mâna mea. Ajungeam la puşcărie, dar se termina odată cu treaba asta! [/COLOR]”. Un asemenea individ rămâne un real pericol potenţial în comunitatea pucioşilor, mai ales prin poziţia sa marcantă, care-i conferă convingerea intimă a unei legitimităţi rezultată din poziţia sa de lider. Un alt exemplu de acest gen este Viorel Ivan, care a fost auzit în mai multe rânduri rostind excitat şi cu abnegaţie: “[COLOR=blue]Dacă Dumnezeu îmi va cere vreodată să omor un om, eu îl voi omorî pe acel om. Aşa a făcut şi Avraam, şi asta înseamnă să ai credinţă.[/COLOR]”


Oamenii de ştiinţă au cercetat amănunţit care sunt mecanismele care îi determină pe unii oameni să sufere de acest tip de tulburare delirantă prin care ei “aud voci”. O experienţă făcută pe această temă a urmărit comportamentul electroencefalografic al unui grup de persoane care “auzeau” în mod curent voci în comparaţie cu un grup martor de persoane normale. Tuturor li s-au plasat pe cap electrozii specifici analizei EEG şi li s-a cerut să citească o aceeaşi propoziţie scurtă. La persoanele sănătoase s-a observat că, exact înainte de emisia electroencefalografică asociată rostirii acelei propoziţii, exista o fracţiune de secundă de pauză, ca şi când subiectul se pregăteşte pentru acea acţiune care urmează. În schimb, la pacienţii cunoscuţi pentru apetitul de a “auzi voci”, acea pauză lipsea, emisia electrică producându-se instantaneu. Medicii au interpretat această scurtă pauză ca un efect al unui proces de analiză de sine: subiectul era aşadar conştient că în următoarea fracţiune de secundă gura sa va rosti un grup de cuvinte legate între ele printr-un înţeles. Pacienţii care în mod obişnuit “aud voci” nu posedau această funcţie de analiză de sine, care să discearnă cine este autorul vorbirii care urmează. În capul lor se înşiruie idei al căror autor nu este suficient de clar delimitat, fiind astfel liberă pentru ei interpretarea că o persoană nevăzută le dictează din ceruri texte al căror înţeles este de fapt rezultatul propriei lor funcţii de gândire.

Şi Verginica, şi sora ei Maria, “auzeau voci”. Ele comunicau textele către cei din jur, iar aceştia le aşterneau conştiincioşi pe hârtie, ca fiind “mesaje sosite din cer”. Şi Viorel Ivan, îndată ce s-a ataşat de mişcarea de la Pucioasa, a început să “audă voci”, dar i s-a interzis imediat de către Mihaela să le colporteze, aşa că fenomenul “a dispărut” subit, la comandă exterioară. Este vizibil faptul că Viorel a reprodus instinctiv şi mimetic comportamentul cel mai elevat din comunitatea pe care tocmai o descoperise, probabil dintr-un irezistibil spirit de competiţie pe care îl dobândise în activitatea laică (Viorel fusese inginer înainte de a se pensiona şi avusese mai multe funcţii de conducere).
La moartea Verginicăi, şi “vocile” care o dirijau au încetat, şi “mesajele din cer” au încetat să mai apară. Asta doar între 1980 şi 1982, căci în anul 1982 “fenomenul” s-a declanşat din nou prin lelica Maria. Despre lelica Maria, o mărturie a lui Marian Zidaru spunea:
[COLOR=blue]“ Între ei era şi o femeie în vârstă, cu un chip deosebit de blând, foarte tăcută, intervenind foarte rar în discuţie şi tresărind adesea, ca şi când vorbele pe care le spunea le-ar fi auzit într-o şoaptă tainică. Aceea era mama Maria, sora sfintei Virginia, femeie prin care Domnul a binevoit să conducă mai departe poporul spre grădina Edenului, nu doar pe Adam şi Eva, cei proaspăt izgoniţi, nu doar poporul Vechiului Testament, ci întreg poporul creştin al Noului Ierusalim (poporul Domnului)”.[/COLOR]
Interesant este însă cât de puternic poate fi impulsul exterior şi în acest caz: lelica Maria. Dată fiind pauza dintre 1980 şi 1982, este plauzibil că Maria a început să “audă voci” din cer la comandă, probabil la comanda unuia dintre “păstori”, care erau exasperaţi că “lucrarea” se destramă. Tot prin comandă exterioară – de data aceasta venită de la Mihaela – lelica încetează să mai audă “voci” în anul 1994 şi astfel, trei ani până la moartea sa, lelica nu mai aduce nici o comunicare din cer, ca să n-o mai concureze pe Mihaela. Este de presupus că “mesajele de la Domnul” vor continua neabătut, cât timp va trăi Mihaela, apoi vor înceta brusc, aşa cum au încetat şi la moartea Verginicăi. Dacă se va întâmpla aşa, sau nu, atunci se va şti exact dacă Mihaela vorbea de la ea sau nu, în toţi aceşti ani.

Nu numai liderii pucioşi sunt atinşi de psihopatii. Am amintit mai înainte cazul lui Viorel Ivan, care este doar unul dintre pucioşii pensionaţi pe caz de boală cu diagnostice de la Psihiatrie, deci bolnav psihic cu documente autentice. Alte cazuri cunoscute de toată lumea pucioasă sunt “preotul” Georgică de la Măneşti (închinoviat la Pucioasa) şi Minodora de la Fundeni, care sunt puternic dependenţi de medicaţie psihotropică şi adesea suferă internări în clinicile de specialitate din Bucureşti. Cornelia de la Fundeni a trecut şi ea prin crize îngrijorătoare, când începea să ţipe de o auzea toată strada, aşa încât a vrut să se ducă singură şi să se interneze la balamuc, dar paznicii ei pucioşi au oprit-o. “Preotul” Georgică mai este cunoscut şi pentru crizele sale majore, care se manifestă în mod repetat, dar mereu altfel: ori are accese de cleptomanie severă, ori se îmbracă cu straie de femeie, ori devine incoerent, ameninţător şi violent. În aceste situaţii, liderii pucioşi îl expediază imediat la părinţi, la Măneşti, ca să evite orice escaladare a fenomenului pe raza “mănăstirii” şi să muşamalizeze cazul. Mulţi alţi pucioşi de rând au trecut periodic prin crize de deznădejde, unele majore, şi au încercat să scape cu fuga din “raiul” pucios, dar majoritatea au fost “recuperaţi” de către liderii pucioşi fie prin ameninţări, fie prin promisiuni. Puţini sunt cei care au reuşit desprinderi definitive, dar aceştia vor fi marcaţi psihic pentru tot restul vieţii.

[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]6 mai 2009[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

[vsovi]

nu va fie teama de cazuistica avocatzilor gLumii caci ei asemenea inqqquizitziei ori asemenea pashlacurilor SS-ului a KGB-ului a CIA shi Mosadului a securishtilor shi comunishtilor Cezarului te acuza de deviatzionism de la linia: partidului, dreptatzii, shtiintzei, medicinii, sanatatzii, naturii, naturalului, firii, dar mai ales sustzin ei ca eshti sectant shi eretic, ca eshti ratacit, sustzine ei... venind sa-tzi inchida gura ca daca vorbeshti inseamna ca vorbeshti in deshert shi eshti nebun, ca daca scrii inseamna ca delirezi, ca daca auzi voci sau vezi vedenii sau miroshi mirosuri aduse de draci sau de la Dumnezeu inseamna ca eshti tu de vina cu ceva sau ca eshti bolnav, poi care e boala aia ca vezi shi auzi shi miroshi ori simtzi atacurile dracilor in corpul shi sufletul tau? cine e vinovat pentru asta? IOV? e vinovat dreptul IOV pentru lucrarea dracilor shi infricosharile lor impreuna cu toata gLumea care li se supune shi le inghite mereu minciunile ca shi nishte uneltzici fidele shi nemultzumite shi nedreptatzite... pline de pizam shi iubire de interese ale lacomiilor shi banilor ca sa te faca sa ajungi shi tu la linishtea de a fi omida shi rama plina de furnici ca nishte purici, ca nishte caini mortzi...

deci nu va fie frica de arsenalul lor plin de shtiintza minciunii medical-naturale, ci ramanetzi pe baricada pana la sfarshit shi rabdand toate ce vin peste voi, toate perfidele batjocuriri va birui Dumnul pentru voi, caci este scris ca va Birui shi prin el si noi, totzi bolnavii psihic cum ne spun ei, totzi ratacitzii cum ne spun ei, totzi bolnavii cum ne spun ei, totzi ereticii shi sectantzii cum ne spun ei, totzi indracitzii shi posedatzii shi diavolii cum ne spun ei... aruncand toata mocirla gLumii in capul nostru shi intronand-o pe PISI moarta in curtea noastra... ca sa cautam noi mereu ce a rodit ea pe nisip shi apoi a acoperit lasandu-ne indici masheonice ca sa gasim marea minune... a avocatului diavolului...

caci domnul pe Cruce fiind rastignit asha ceva a zis:
"iarta-i Parinte... caci poate ca nu shtiu ce fac... "

incercatzi sa nu le raspundetzi cu rau, caci Domnul ne-a invatzat bunatatea, shi invatzatura shi cunoshtiintza, doar El ne-a invatzat calea care duce la Viatza de apoi, mai mult decat la cea de acum, dar unii inca de aici vor primii darurile fericirii veshnice, din Har... iar altzii dinnefericire pentru ei se vor umple mereu de rautatea cea veche, de spurcaciunea pustiirii shi de nebunia de pe urma crezandu-se vrednici ori ca sunt ei ceva, uitand sa vada adevarul shi ascunzand mereu mizeria lor sub presh, presh... shed... dindele scrashnirii dintzilor... incordarea puterii scrashnitoare caci diavolul te invatza ca sa potzi face toate pacatele shi faradelegile caci altfel te scoate nebun prin sculele lor sculate.

[vsovi]

prin uneltele shi sculiushuraticele lor sculate lovind mereu in tzepushe, dar nu va amaratzi ci bucuratzi-va pentru voi shi intristatzi-va pentru ei caci ei ishi vor rani piciorushele...

http://video.crestinortodox.ro/oCRGW...Sihastria.html

[mariamargareta]

Vsovi perseverează în a ne băga pe gât un filmuleţ în care un monah simplu la vorbă şi la port se laudă cum i-a făcut el să tacă pe sectanţii care, nitam-nisam, au îndrăznit de l-au făcut pe el “rătăcit”. Dar ce zice acel filmuleţ, prin care Vsovi insistă că s-a găsit soluţia, oul lui Columb, în cazul nebulos al manipulatorilor pucioşi? Iată monologul din acest filmuleţ (http://video.crestinortodox.ro/oCRGW...Sihastria.html) apărut pe net sub titlul “Cuvant de folos - Parinte de la manastirea Sihastria”. (Comentariile intercalate ne aparţin):

[COLOR=blue]“Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din mormânturi, viaţă dăruindu-le.[/COLOR]
[COLOR=blue] Amin.[/COLOR]
[COLOR=blue]Mergând cu trenul, deodată apare un grup de oameni care vine asupra mea zicându-mi că… sunt…rătăcit, eu. Atuncea, am spus aşa: « Dacă vreţi să stăm de vorbă, nu vă supăraţi, stăm de vorbă, iar dacă vă supăraţi, nu mai stăm de vorbă. » Atuncea el o deschis cuvântul că nu se supără. Atuncea eu am zis aşa: « Matei, 22 cu…cu 12. ». Şi aici spune despre… Sfânta Treime, despre toate virtuţile. N-a avut ce răspunde. [/COLOR](Notă: Monahul nostru a avut mare noroc, dând peste nişte sectanţi proşti şi îngâmfaţi. Oamenii aceia, dacă ar fi ştiut Scripturile, măcar aici ar fi avut ce răspunde. Versetul respectiv nu vorbeşte nici despre Sfânta Treime, nici despre o singură virtute măcar, necum despre “[COLOR=blue]toate virtuţile[/COLOR]”. Versetul acela este scos dintr-o pildă şi este o mustrare care i se aduce celui care a venit la nuntă în haină nepotrivită:[COLOR=#993300] “Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.”(Matei 22:12)[/COLOR]).

[COLOR=blue]La a doua întrebare, i-am pus aşa: « Matei, 17 cu…cu 11»,cum Domnul nostru Iisus Hristos o dat putere lui Sfântul Ilie să îndrepte lucrurile.[/COLOR] (Notă: Care a fost însă întrebarea? Mister. Dar nici răspunsul nu are congruenţă cu mesajul biblic. În realitate, lucrurile stau exact pe dos: aici Domnul tocmai desfiinţează mitul despre “[COLOR=blue]Ilie care va veni ca să îndrepte lucrurile[/COLOR]”, arătând că “Ilie a şi venit”, dar el nu a fost recunoscut de către cei din vremea lui, căci duhul şi puterea lui Ilie au lucrat prooroceşte în persoana Sfântului Ioan Botezătorul, dar cei spre care el a venit nu l-au cunoscut, ci dimpotrivă, l-au dispreţuit şi l-au adus la moarte: [COLOR=#993300]“ Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?[/COLOR]
[COLOR=#993300] Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate.[/COLOR]
[COLOR=#993300] Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.” (Matei, 17, 10-13)[/COLOR]).

[COLOR=blue]Mergem la Apocalips, capitolul 11, versetul 5 şi 6 care vorbeşte despre Sfântul Ilie. Nu a avut ce răspunde.[/COLOR] (Notă: Şi aici sectanţii ar fi avut ce răspunde, dacă ar fi cunoscut Biblia. În realitate, nici cartea Apocalipsei nu vorbeşte pe undeva despre Sfântul Ilie, cum că el ar veni la sfârşitul veacurilor. Vorbeşte în schimb, în aceste două versete, despre doi prooroci cărora nu li se dă numele:[COLOR=#993300] “ Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.[/COLOR]
[COLOR=#993300] Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i vatăme, acela trebuie ucis.[/COLOR]
[COLOR=#993300] Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.”(Apoc.11,4-6)[/COLOR]
Singura analogie dintre cei doi prooroci din Apocalipsă şi Sfântul Ilie este aceea că şi aceştia au puterea de a închide cerul şi de a opri ploia pe pământ, aşa cum avea şi Ilie pe vremea petrecerii lui pe pământ, dar analogia nu este suficientă pentru a-i identifica pe cei doi (care, totuşi, sunt doi!) cu unicul Ilie. Cei doi martori prooroci, cărora nu li se dă numele, vor fi ucişi de către fiara care se ridică din adâncuri, dar după trei zile şi jumătate vor învia şi se vor sui la ceruri.
Partea nostimă este că pucioşii pretind în scrierile lor că nu Ilie, ci liderii lor, manipulatorii carismatici Mihaela şi Nicuşor, sunt cei doi prooroci, cei doi măslini şi cele două sfeşnice despre care vorbeşte Apocalipsa la versetele 4-6, iar Vsovi ar trebui să ştie asta, ca să cunoască pe cine susţine el de fapt).


[COLOR=blue]Atunci, unul din ei o vrut să spună ceva despre duminică. I-am spus: « Dacă Domnul nostru Iisus Hristos le-o spus femeilor mironosiţe “Bucuraţi-vă!” duminică dimineaţa, Matei 28 cu 9, atunci…». Nu a avut ce răspunde.[/COLOR] (Notă: Evident că n-au mai avut ce răspunde, la o clarificare atât de “raţională” şi de “completă” a lucrurilor).[COLOR=blue] Şi…dacă n-o mai avut ce răspunde, n-o mai avut, atunci am zis: « Băi, zic, voi aveţi aici dovezi clare care … de mântuire. Avem Sfânta Mucenică Filofteia, avem Cuvioasa Parascheva de la Iaşi, avem Sfântul Ioan de la Suceava, avem Sfîntul Călinic din Bucureşti acuma o sută şi ceva de ani, avem atâtea dovezi care nu pot să spuie în faţa Sfintei Treimi că n-a avut dovadă.”[/COLOR]
Cu aşa dovezi clare, dar prezentate atât de incoerent, nu-i de mirare că sectanţii încă mai au succes la pescuitul de prozeliţi. În orice caz, insistenţa cu care Vsovi îi apără pe pucioşi scoţând în faţă acest filmuleţ stupid, nu se justifică prin absolut nimic.

[vsovi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi perseverează în a ne băga pe gât un filmuleţ [...] În orice caz, insistenţa cu care Vsovi îi apără pe pucioşi scoţând în faţă acest filmuleţ stupid, nu se justifică prin absolut nimic.

asha se justifica:
-il pun mereu in sperantza ca vetzi vedea groapa shi o sa intzelegetzi ca Hristos a inviat din mortzi... shi a biruit pacatul shi gLumea


poi draga MM pentru cei ce au boala suficientzei shi desconsiderarii shi dispretzuirii aproapelui ei scapa din vedere lucruri esentziale:

-ca batranul a plescait de trei ori inghitzind in sec acolo cand era vorba despre toate virtutzile shi haina lipsa de la nunta.

-apoi privirea iscoditoare daca pricepi unde bate shi nasul cu trei bube roshii shi gura in forma de frunza imparateasca

-ca in loc de Duminica a zis prima data Dumnica avand un i ascuns vorba sa

-ca nu a explicat cine sunt ereticii shi sectantzii, deci puteau fi chiar multzi dintre ortodocshi

-nu este o intamplare doar ci este mai mult o pilda, o intamplare pilduitoare, unde trenul reprezinta sharpele de fier, trenul vietzii,

-cand spune acolo ca "[COLOR=#0000ff]Atuncea eu am zis aşa: << Matei, 22 cu…cu 12. >>. Şi aici spune despre… Sfânta Treime, despre toate virtuţile. N-a avut ce răspunde. " [/COLOR][COLOR=black]aratand ca sfanta Treime Spune shi nu ca a greshit citatul.[/COLOR]

-deci se recunoashte ca cei doi prooroci sunt Martori ai Mei, atat pe Enoh shi apoi Moisi care a prefacut apa in sange cat shi pe Ilie respectiv Ioan care aveau puterea Duhului Sfant avand puterea de la Dumnezeu ca sa indrepte lucrurile, deci se arata cui a fost data puterea de indreptare, de pedepsire a celor ce nu asculta shi int, de povatzuire shi indrumare shi adeverire, deci Mihaela shi Nicushor nu shtiu daca nu sunt un fel de Trambitze cu glas ingeresc Voievodal, trambitza nr7 a Domnului, caci sf Verginica, a 6-a a fost asemenea lui Moisi, dar un Moisi care nu s-a indoit, deci nu-i exclus ca Duhul indreptator shi proorocitor a celor doi prooroci sa fie peste ei... daruindu-se nou prin ei dar din Dar shi har din Har, dar nu sunt convins ca ei sunt cei doi prooroci din Apocalipsa, ca sunt a 7-a Trambitza e clar, dar ca sunt Ilie shi Enoh, asta ar trebui sa marturiseasca Domnul shi ei inshishi, ca nu shtim daca nu vor veni Enoh shi Ilie din Cer shi vor invatza pe oameni sa nu creada in inshelaciunile antichristului, predicand in vremea antichristului, care se va lupta cu ei shi ii va omora shi ei dupa trei zile vor invia shi vor sta pe picioarele lor, primind duh de viatza de la Dumnezeu, shi se vor ridica la ceruri, in nori shi ii va vedea totzi oamenii. Deci am impresia ca Mihaela shi Nicushor sunt intru Enoh shi Moise respectiv Ilie shi Ioan, intru duhul celor doi finici ai Domnului, dar nu sunt inca prea convins ca ei sunt cu adevarat aceia caci inca n-am citit despre ei ce spune Domnul shi nici nu i-am vazut shi nici nu shtiu ce marturisesc ei, caci spre rushinea mea n-am citit mai nimic. Dar nu-i exclus sa fie chiar ei, cei doi purtatori de duhul sfant proorocitor shi drept shi care vor suferi asemenea lui Hristos cum este scris la Apocalipsa...

caci practic fiecare Trambitza ingereasca a Domnului din cele 7 a suferit shi a rabdat multe pentru Hristos in vremurile terorilor shi pushcariilor, deci nu shtiu ce sa zic exact, pentru ca n-am citit, nu m-am lamurit, n-am cerut de la Dumnezeu sa aflu fiindca nu m-a interesat, shi nici nu ash vrea sa ma joc cu vietzile lor sau sa-i ranesc sau sa le atrag raul prin prostia mea sau ce shtiu eu de ce sunt in stare sa fac, poate cineshtie ce balaure iese din mine cand ma ashtept mai putzin shi ma ridic shi eu scula sculata vrand nevrand ca sa lovesc mereu in tzepuse shi sa pierd pe careva daca nu chiar pe mine insumi...

deci nu shtiu sa marturisesc in privintza lor dar nu-i exclus sa fie chiar ei, shi nu sunt lamurit din lene shi necunoashtere shi frica.

iar Batranul de la Sihastria, o cirta shi o iota a lui Dumnezeu, exprima prin fiecare cuvintzel shi plescaiala shi privire sensul pildei, adica nu noi trebuie sa despartzim oile de capre shi nici sa indreptam cu fortza caci puterea aia a fost data celor doi prooroci, adica sf. Ilie (Ioan)... caci el a indreptat shi mai indreapta inimile parintzilor spre copii shi invers, asha ca sa nu loveasca Dumnezeu tzara cu blestem... deci sf Ilie nu numai ca este in Duhul sf Ioan Botezatorul dar va shi veni...

[COLOR=#993300]“ Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?[/COLOR]
[COLOR=#993300]Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.” (Matei, 17, 10-13)[/COLOR]

[COLOR=#993300][COLOR=red]deci sf Ilie a shi venit dar sf Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. [/COLOR][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]113. Pucioşii cheamă noi adepţi la propovăduire (partea I)[/COLOR]

Manipulatorii pucioşi au intrat în panică, după ce rândurile lor s-au subţiat drastic, prin plecarea definitivă din “raiul “ pucios a unora dintre cei mai fideli acoliţi ai lor. În ultimul lor “Cuvânt”, fabricat cu ocazia “Duminicii mironosiţelor”, liderii pucioşi au profitat de ocazia oferită de obiceiul tradiţional al pucioşilor de a se strânge cu toţii în duminica mironosiţelor şi au lansat o nouă chemare la apostolat: ucenicii pucioşi de rând trebuie să ia jugul apostolatului şi să-i convingă pe creştinii ortodocşi tradiţionali, dar în primul rând pe preoţii “bisericii din lume” (B.O.R.) că aşa nu mai merge: Dumnezeul Pucioasei trebuie recunoscut oficial ca fiind adevăratul Dumnezeu care aduce acum o Evanghelie nouă şi o lege nouă la Pucioasa şi de aici peste tot pământul.
Încă de la început, “lucrarea” de la Pucioasa se legitimează singură, pentru a “n”-a oară, ca fiind lucrarea Sfintei Treimi, iar “Cuvântul de la Pucioasa” este identificat cu Hristos-Logosul întrupat în istorie, care coboară cu norii şi grăieşte peste România pitorească, iar liderii pucioşi sunt singurii care au urechi să-L audă:


[COLOR=blue]“ Această lucrare de cuvânt este lucrarea cuvântului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui Savaot, şi cobor pe pământ pe nori de cuvânt, şi mii de mii de heruvimi Mă poartă spre ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, şi Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl când grăiesc în cer şi pe pământ deodată, şi glasul Meu umple cerul de slavă, iar sfinţii şi îngerii se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea. Amin.”[/COLOR](Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Obişnuitele contradicţii pucioase nu lipsesc nici acum. Iuda este când un ucenic complet lipsit de credinţă, când un ucenic credincios, dar lipsit de iubire
[COLOR=blue]“[…] şi s-a dus apoi Iuda şi s-a unit cu cei necredincioşi şi a luat cu aceştia apoi plata necredinţei, şi a rămas el pildă rea pe pământ de atunci şi până azi, căci neiubirea de Dumnezeu când El ţi Se descoperă, aceasta duce pe cel nerecunoscător la plata cea rea a necredinţei şi a necredincioşiei faţă de iubirea Mea cea pentru om. [/COLOR]
[COLOR=blue][…] Dacă Iuda o fi avut credinţă şi nădejde, la ce i-a [/COLOR](sic!)[COLOR=blue] folosit lui acestea dacă iubire n-a avut pentru Mine? “[/COLOR] (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Dumnezeul Pucioasei are dificultăţi în a fi un Dumnezeu bun şi iubitor. El trebuie ajutat din exterior ca să poată să iubească, iar speranţa lui rămâne sprijinul pucioşilor de pretutindeni:
[COLOR=blue] “[…] dar voi învăţaţi de la Mine să vă bucuraţi pentru Mine şi să Mă iubiţi pe Mine, ca să pot Eu să vă iubesc pe voi, şi nu voi să vă iubiţi pe voi, iar iubirea Mea pentru voi are mare, mare înţelepciune pentru fiecare din voi, după cum vă este de folos pentru Mine, fiindcă om cu om nu seamănă, iar Eu am grijă să-i dau omului pe cele de folos lui cu Mine, şi e bună măsura Mea, fiindcă sunt Cel Care îl văd pe om.” [/COLOR](Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Aşadar iubirea Celui de la Pucioasa se dă doar drămuit, cu mare măsură şi cu mare înţelepciune, atunci când ea se dă celui care o merită: la unii mai mult, la alţii mai puţin, după caz, ca oamenii să nu se îmbete de prea multă iubire dumnezeiască.
Deşi Hristos Însuşi îi învaţă pe ucenici să nu se numească unii pe alţii “învăţători” ( [COLOR=#993300]“Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.”- Matei, 23,10[/COLOR]) în sensul că cele pe care ei le învaţă trebuie să fie nu de la ei, ci de la Duhul Sfânt, ca să fie fără de prihană toată învăţătura lor, “Hristosul Pucioasei” defineşte o categorie nouă de învăţători, care “învaţă din propriile lor greşeli”, corectându-se printr-o necontenită reacţie de tip feed-back, care-i ajută să greşească din ce în ce mai puţin:
[COLOR=blue]“ Eu Mi i-am învăţat mult pe ucenicii şi pe uceniţele Mele, şi i-am învăţat pe toţi cei care au iubit să înveţe, iar cei ce au învăţat s-au făcut învăţători peste mulţi apoi, şi au greşit tot mai puţin apoi cei ce s-au făcut învăţători pentru Mine peste mulţi, căci cine lucrează, acela învaţă să lucreze, şi nu învaţă cel ce nu lucrează, şi este gol şi fără de veşmânt unul ca acela şi se vede goliciunea lui, căci mereu şi-o arată.” [/COLOR](Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
De aici ar rezulta că învăţătura apostolică nu a fost infailibilă, ci plină de greşeli care s-ar fi corectat pe parcurs, treptat, treptat, ceea ce este inacceptabil.
Apoi, şpiritele care se pretind a fi“ucenicii şi uceniţele Celui de la Pucioasa” iau apoi şi ele cuvântul şi printre altele lansează inepţia că lumea cea rea, care-L prigonea pe Hristos, i-a dat Acestuia nu numai răstignirea, ci şi învierea – deci Hristos n-a înviat singur, prin propria Sa voinţă şi putere dumnezeiască, ci împins fiind de lumea cea rea S-a ridicat cu slavă din mormânt:

[COLOR=blue]“ […]lumea rea, care Te prigonea […] nu dădea să Te cunoască, şi pentru aceasta Ţi-a dat răstignirea, şi cu ea învierea apoi, căci Tu Te-ai ridicat cu slavă din mormânt, iar noi am mers apoi şi le-am spus tuturor că Hristos a înviat. [/COLOR](Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Apoi , ele răstălmăcesc Biblia, ascunzând cuvântul “naştere” şi înlocuindu-l cu “rodire”, deoarece doctrina pucioşilor este împotriva căsătoriei şi a naşterii fireşti din trupuri fireşti:
[COLOR=blue]“ […] iar noi le spunem fiilor poporului Tău de azi să fie roditori în mijlocul oamenilor, căci Tu când l-ai zidit pe om ai spus apoi: [/COLOR][COLOR=blue]«Fiţi roditori şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ şi în cer şi în ape!»,”[/COLOR] (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
În realitate, în Biblie există două versete similare, dar care pun diferit problema:
[COLOR=#993300]“ Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" ”(Fac. 1,28)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“ Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! ”(Fac. 9,1)[/COLOR]
Cu câţiva ani în urmă, pucioşii interpretau aceste versete astfel: La început, cică Dumnezeu nu voia o înmulţire firească a oamenilor, prin trupuri, ci una suprafirească, asemenea zămislirii de care a avut parte mai târziu Maica Domnului. De aceea, El nu a folosit cuvântul “naşteţi”, ci “creşteţi”, urmând ca de naştere să se ocupe El personal, prin mijloace supranaturale. Se pare însă ca Adam, Eva şi urmaşii lor n-au prea ţinut cont de chestia asta. După potop, Dumnezeu a fost nevoit să facă unele derogări, văzând că firea omului e încăpăţânată şi slabă, printre care şi acceptarea naşterii fireşti a omului din părinţii lui. Şi aşa, îndemnul [COLOR=#993300]"Creşteţi şi vă înmulţiţi…” [/COLOR] a devenit [COLOR=#993300]"Naşteţi şi vă înmulţiţi…”[/COLOR].În ultimii ani, se pare că pucioşii au evoluat mai departe, îndemnul devenind: [COLOR=blue]«Fiţi roditori şi vă înmulţiţi…» [/COLOR]pentru a se ascunde astfel îndemnul precedent, care era încă în vigoare şi folosea cuvântul “naşteţi”. Naşterea, ca fenomen fiziologic, a devenit deci în ultimii câţiva ani atât de incomodă pentru pucioşi, încât ei nici nu mai vor să audă de ea, şi atunci apelează la astfel de subterfugii ieftine în exprimare.