intrebare pt cei casatoriti

[Fani71]

În prealabil postat de eea

Intr-adevar nu spune nimeni ca e usor sa cresti un copil sau mai multi..dar cand ii vezi pentru prima data, cand ii pui la san, cand auzi prima data cuvantul ,,mama", cand fac primii pasi, prima poezie...sunt clipe unice, de neuitat, cand ii privesti seara cum dorm...e ceva care nu poate fi explicat in cuvinte, trebuie trait...nu judec femeile care fac avorturi sau folosesc contraceptia pentru ca ele vor da raspuns pentru pacatele lor, nu eu...insa pentru mine personal nu e nimic mai frumos in viata de cuplu decat sa fii mama...de cati copii da Dumnezeu...
ma uitam pe net si am vazut ca multi din parintii de seama ai BOR, ierarhi sau simpli monahi care apoi au devenit sfinti proveneau din familii cu multi copii...

Eea, ai citit toata discutia? Nu-i vorba, ca te inteleg daca nu, e cam tare lunguta...
Eu nu am zis in nici un moment ca e bine ca un cuplu sa nu aiba copii si ca trebuie sa faci avort. Sunt si eu mama si imi mai doresc copii. Daca ati sti voi care judecati in ce conditii cred ca nu ati mai vorbi cum vorbiti. Dar nu vreau sa vorbesc despre mine aici.

Eu am vorbit, pe la pagina 4 sau 3, despre unele situatii critice in care folosuirea anticonceptionalelor neabortive nu ar fi rea, ci dimpotriva o solutie buna. Cazul tip: daca sotul face chelioterapie si e mare pericol sa se conceapa copii handicapati (NU daca au fost deja conceputi, NU sunt pentru avort). Alt caz tip: cand ai deja foarte multi (unii oameni sunt mai fertili ca altii) si nu mai poti fizic si moral sa-ti asumi responsabilitatea de a avea altii.

[eea]

Fani am citit toata discutia...eu in postarea mea nu am acuzat pe nimeni...ci pur si simplu mi-am spus parerea..legat de cazurile exceptionale cum ar fi o sarcina extrauterina sau diferite boli...nu ma bag..acolo trebuie o discutie cu duhovnicul dar mai ales cu Dumnezeu, prin rugaciune...ptr ca noi uitam ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, macar de-am avea credinta cat un graunte de mustar..repet, nu le judec pe cele care folosesc...
http://slujireapreotesei.blogspot.co...ricita-in.html o minune legata de o sarcina extrauterina...
problema este ca multi oameni cand au o problema de sanatate alearga mai intai la dr din spital si nu la Dumnezeu...

[ory]

Un exemplu izolat,o singura minune,sau poate ca doar o mana nu sunt relevante pentru responsabilitatea atat de mare de-a alege sa tii sau nu o sarcina extrauterina.Aici mai depinde si de organismul persoanei in cauza,apoi de credinta,este foarte complicat si denota o tendinta spre suicid,efectiv,hotararea pastrarii unei sarcini atat de riscante.Si-atunci unde o clasam,la sinucidere sau la "credinta"exagerata in a-ti asuma un asemenea risc.???
Cunosc si eu un caz in care o mamica foarte tanara a ales sa pastreze o sarcina,normala,de altfel,insa care presupunea riscuri majore pentru mama,riscuri expuse de catre medic.Aceasta mamica si-a asumat aceste riscuri,chiar daca mai avea un copil mic de crescut si...a decedat cand se afla in aproape a 7 a luna de sarcina,murind si mama si pruncul nenascut,iar cel mic ramanand orfan de mamica.
Stau si ma intreb,cati dintre oamenii normali si-ar asuma riscul unei sarcini extrauterine?Foarte putini si aceia doar daca sarcina se dezvolta in abdomen,riscul fiind un pic mai mic decat daca se dezvolta in trompa uterina.Dar si in acest caz,riscul ti-l poti asuma doar cu o investigare amanuntita,cu tratamente permanente si o monitorizare indeaproape din partea medicilor.Cazuri,deja existente,dar foarte putine.
Nu cred ca exista preot ortodox care sa detina o atata inconstienta incat sa sfatuiasca o crestina sa pastreze o sarcina extrauterin...asa ceva nu exista,fiindca numai crestinii sunt asa mai habotnici si mai cu capul in nori si cred ca tot ce zboara...se mantuie,dar nu este chiar asa,preotii,respectivi duhovnicii sunt mai intelepti si mai rationali,nu ar da asemenea sfaturi,nu au cum sa si le asume,nici chiar pe considerente religioase.
Si acum,cele care ati adus in discutie despre minunile cu sarcinile extrauterine si posibilitatea ca acestea sa fie viabile datorita credintei...cate dintre voi v-ati asuma o astfel de sarcina??? Eu nu mi-as asuma asa ceva...nici macar nu mai este vorba de credinta,ci de o proprie ideologie,mai mult sau mai putin rationala.