De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

Eu nu am auzit ca cei casatoriti sa fie considerati murdari.... In rest cred ca toata lumea poate fi trecuta la "pacatosi" :)

Cand ai sa te casatoresti, ai sa vezi ca nu e nimic necurat la mijloc si cu putina bunavointa din partea voastra si cu ajutorul unui duhovnic bun ai sa descoperi aceasta taina minunata.

Poate de afara asa pare pentru multi (cu reguli stricte etc) , ca orice domeniu necunoscut, dar pentru crestinii ce au descoperit aceasta taina situatia e alta.

Gandeste-te cam cat de grea si frumoasa este viata unui monah. Pare imposibila pentru multi, dar posibila pentru cei chemati. La fel si casatoria daca i te dedici in intregime.

Doamne ajuta!

[Anna]

Pe mine ma fascineaza casatoria, ma fascineaza toti oameni tineri casatoriti pe care ii cunosc. Uneori ma intreb daca eu chiar il iubesc pe baiatul pe care il iubesc sau doar vreau sa ma casatoresc de dragul casatoriei hahahahaha (glumesc). Ma fascineaza tare mult, viata de familie o vad ca pe o fantana nesecata de minuni (ma refer la familie in sens larg). Iar relatiile trupesti...pai abia astept, hahahaha (o sa pot si eu sa coplesesc pe cineva si cu iubirea asta, in forma asta, pe care acum n-am cui s-o dau). Eu cred ca si acelea sunt o fantana nesecata de minuni, dar cand exista iubirea si Dumnezeu acolo. Eu nu cred ca Dumnezeu ar fi ales ca simbol pentru unirea dintre El si omenire !!NUNTA!!, daca ar fi fost ceva necurat in sine! Si apoi cititi si Cantarea Cantarilor, e tot vorba de Dumnezeu si omenire acolo. Nu cred ca relatiile dintre soti sunt necurate in sine ci pot deveni, pot degenera, ca orice lucru de altfel. Dar cred ca totul se lamureste in rugaciune. Maica Siluana spunea ca relatiile trupesti dupa Nunta se transforma ca apa ce a transformat-o Hristos in vin la nunta din Cana. Eu n-am de gand sa urmez reguli rigide, sa fim niste crispati, ca doar omul e om, nu robot. Si legea e facuta pentru om, nu omul pentru lege, nu asa era?
Si postul, infranarea e o renuntare a ceva lumesc pentru Dumnezeu. Daca tii post, nu inseamna ca e pacat sa mananci, come on...Cred ca si Dumnezeu se bucura cand mancam si-i multumim. Si de nu mancam si-i multumim, iar se bucura. Ce, noi am fi suparati sa ne vedem copilul mancand? Nu, ci doar daca mananca cum nu trebuie (doar dulciuri, prostii sau prea mult si e obez). Dar nu mancatul in sine e rau. Asa si cu relatiile intre soti. Dar oricum, imi pare rau sa fac comparatie cu mancatul, pentru ca iubirea trupeasca e ceva mult mai presus, mult mai minunat, ca e comuniune, poate mai degraba comparatie cu o cina.
Nu stiu, cred ca suntem prea ingusti la minte uneori (si eu ma includ) Si Hristos o spune de multe ori. Cine citeste Evangheliile isi da seama.
Am scris cam dezorganizat, nu ma simt tare insipirata azi. Imi pare rau ca nu pot face ceva sa fim mai liberi de reguli moarte si prostii (si eu implicit) Oricum, eu am fost la multe conferinte si am cunoscut multi oameni ai Bisericii si deosebiti, si mai putin deosebiti (in opinia mea zic), si calugari, si preoti de mir si aproape toti erau foarte foarte deschisi la minte si odihnitori, fara sa judece si fara sa aduca acuze aiurite (ca de exemplu ca oamenii casatoriti ar fi necurati), nu ca aici pe forum.

[Anna]

As vrea sa continui discutia punand o problema care mi-a rasarit acum in minte. Tocmai acu 2 zile am fost la un curs de literatura a unui profesor strain si fiind vorba de sexualitate in cartea tratata a spus ceva interesant "Problema eterna a barbatului de a conecta, de a imbina sexualitatea cu sentimentul". Este ceva care ma intereseaza foarte mult. Citind in Milan Kundera am dat peste acest lucru, nu am citatul, dar din cate tin minte personajul principal, un barbat care isi insela iubita cu o groaza de femei, desi o iubea spunea atunci cand isi dadea seama cat isi raneste iubita prin comportamentul lui, dar nu putea fi altfel: "Cea mai nastrusnica idee a Creatorului a fost sa lege sexualitatea de dragoste. Daca ne-am excita la vederea unei randunici in zbor cat de simplu ar fi..." Ceva de genul. Mi-a placut foarte mult acest fragment. Pentru mine e o continua problema. Ma doare foarte tare ca este posibil ca barbatul sa doreasca fara sa iubeasca. Si intr-adevar, daca n-ar exista aceasta legatura pusa dintru inceput intre sexualitate si iubire, nu m-ar durea sfasierea ei. Daca ar fi existat sfasierea dintru inceput, de exemplu barbatul sa iubeasca femeia dar sa "se excite" la vederea unei randunici in zbor pentru mine n-ar mai exista nici gelozie, nici scarba nici nimic. Ar fi ceva pur si simplu mecanic. Si intr-adevar ar fi mai simplu.
Revenind la subiect, oare "necuratia sotilor" nu este o consecinta a "eternei probleme a barbatului de a impaca, conecta sexualitatea cu sentimentul"? In momentul in care in mintea ta pofta e mereu separata de iubire, bineinteles ca orice act sexual iti va parea murdar. Dar daca ti-ai putea imagina macar o singura situatie in care sa nu mai existe aceasta sciziune, ci doar dragoste, relatiile dintre soti n-ar mai fi necurate.
Vorbesc din dorinta mea ca sotul sa nu mai doreasca niciodata alta femeie si nici femeia sa nu mai doreasca alt barbat. Dar datorita "ideii nastrusnice" totul devine asa de complicat. Cand reusesti sa separi sexualitatea de dragoste nu e bine, dar nici cand o lasi asa nu e bine (de exemplu sa zicem ca incepi sa iubesti un barbat altul decat sotul, s-ar putea sa ajungi si sa-l doresti)
Fani, tu ce zici? Sincera sa fiu scriu pe forum acum doar fiindca stiu ca raspunzi si tu.

[Anna]

Ah, vreau sa precizez ca nu cartea lui Milan Kundera o analiza profesorul, ci alta carte, dar am facut eu conexiunea

[fantana]

Vezi tu Sophia cred ca ce se intampla acum in familie este rodul caderii. Iar canoanele impotriva acestor ne-simtiri se intorc.
Dar in Biserica lui Hristos nu este asa. Iar daca cineva ti-a spus asa nu a avut dreptate.
Relatia trupeasca trebuie sa devina rugaciune si copiii nostri vor primi cea mai bogata zestre, inceput bun spre sfintenie. Cum poate fi dragostea ceva necurat?
Sunt atat de multe de spus, le vei gasi si la parintele Rafail Noica si la maica Siluana si la multi altii probabil.

http://video.crestinortodox.ro/CPrjL...nt_de_fol.html

[coralina]

În prealabil postat de Anna

Revenind la subiect, oare "necuratia sotilor" nu este o consecinta a "eternei probleme a barbatului de a impaca, conecta sexualitatea cu sentimentul"? In momentul in care in mintea ta pofta e mereu separata de iubire, bineinteles ca orice act sexual iti va parea murdar. Dar daca ti-ai putea imagina macar o singura situatie in care sa nu mai existe aceasta sciziune, ci doar dragoste, relatiile dintre soti n-ar mai fi necurate.

Eu cred ca e taman pe dos: femeile "cupleaza" sexualitatea cu sentimentele in timp ce barbatii uita foarte repede c-au cunoscut-o pe domnisoara cu care impart patul numai cu 2 ore in urma. Este binecunoscut faptul ca femeile asociaza tipul de manifestare trupeasca a dragostei cu intensitatea sentimentelor: cand le e drag de cineva ii permit aceluia sa le tina de mana, cand sunt deja indragostite ii daruiesc si-un sarut iar mai apoi, ca incununare "apoteotica" a iubirii pe care o simt, se daruiesc cu totul alesilor lor. Tocmai de-asta sufera femeile inmiit mai mult atunci cand sunt parasite, cand o relatie se rupe sau cand sunt inselate. Barbatii inselati rabufnesc (si eventual se razbuna) din orgoliu, femeile inselate se inversuneaza impotriva impricinatului din dragoste / inima ranita.

Doamne ajuta!

[AlinB]

Ceea ce face relatiile dintre soti curate este Taina Casatoriei si nu sentimentele care se presupune ca exista la mijloc.
Sentimentele sunt intotdeuna un reper subiectiv.

In orice caz, la nivel profan vorbind, femeia se ataseaza mai usor de barbat pentru ca are nevoie de prezenta lui pe termen lung prin protectia pe care i-o ofera, barbatul vede lucrurile altfel pentru ca el nu este constrans biologic sa se ataseze in schimb este constrans sexual sa procreeze, iar aceasta constrangere de ordin sexual este de moment, nu una pe termen lung.

[sophia]

Va multumesc pentru raspuns.
@Noesissa - s-a mai discutat, dar fara vreun raspusn convingator
@Anna - foarte frumos ceea ce scrii
Postul, abstinenta sunt pentru Dumnezeu spui. Aici am eu unele indoieli. Nu stiu daca si nu cred ca Dumnezeu cere/ a cerut oamenilor renuntari.
Si daca i-a creat asa si nu altfel, a avut EL un plan.
Oamenii interpreteaza foarte mult in religie unde multe lucruri nu sunt cunoscute direct de la Dumnezeu sau Fiul sau.
Eu am intrat in deruta care m-a determinat si sa deschid acest fir de discutie, citind indicatiile parintelui Cleopa.
M-a durut mult cand am citit cu cata inversunare vorbea negativ despre cei casatoriti si despre femeia la ciclul. Nu-i voie si nu-i voie si e pacat.
M-am simtit brusc o pacatoasa numai pentru ca sunt femeie si casatorita.

[Anna]

În prealabil postat de sophia

Postul, abstinenta sunt pentru Dumnezeu spui. Aici am eu unele indoieli. Nu stiu daca si nu cred ca Dumnezeu cere/ a cerut oamenilor renuntari.
Si daca i-a creat asa si nu altfel, a avut EL un plan.

Postul nu este o renuntare numai, este o renuntare pentru un castig mai mare, o reducere a dimensiunii lumesti pentro o deschidere mai mare spre dimensiunea duhovniceasca. Inchizi sau reduci dimensiunea lumeasca spre a te concentra mai mult spre Dumnezeu. De exemplu sa zicem ca stai cu cineva la masa. Daca numai te indopi, nici nu-ti ridici privirea si nu te gandesti decat la mancare cum o sa poti sa comunici cu interlocutorul, sa-l vezi sau sa-l asculti, sa discuti ceva? Dar daca iei o imbucatura, apoi faci o pauza, mananci mai incet sau moderat...e altceva nu?
E vorba doar de deschiderea spre Dumnezeu. Si Hristos vorbeste despre asta dupa ce posteste 40 de zile si este ispitit "Nu numai cu paine se hraneste omul ci cu tot cuvantul Domnului" Postul este o astfel de afirmatie: "Nu ma hranesc numai cu paine ci si cu Dumnezeu". La fel e si cu toate cele lumesti, cand renunti la ele, dar nu oricum, ci pentru Dumnezeu.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Va multumesc pentru raspuns.
@Noesissa - s-a mai discutat, dar fara vreun raspusn convingator
@Anna - foarte frumos ceea ce scrii
Postul, abstinenta sunt pentru Dumnezeu spui. Aici am eu unele indoieli. Nu stiu daca si nu cred ca Dumnezeu cere/ a cerut oamenilor renuntari.
Si daca i-a creat asa si nu altfel, a avut EL un plan.
Oamenii interpreteaza foarte mult in religie unde multe lucruri nu sunt cunoscute direct de la Dumnezeu sau Fiul sau.
Eu am intrat in deruta care m-a determinat si sa deschid acest fir de discutie, citind indicatiile parintelui Cleopa.
M-a durut mult cand am citit cu cata inversunare vorbea negativ despre cei casatoriti si despre femeia la ciclul. Nu-i voie si nu-i voie si e pacat.
M-am simtit brusc o pacatoasa numai pentru ca sunt femeie si casatorita.

Sophia, eu cred ca Dumnezeu cere renuntare!
Dar daca noi am avea credinta, am intelege ca ceea ce un om lumesc numeste renuntare, in realitate nu este!!
Daca scopul vietii este mantuirea, iar lumea de aici este nimic fata de ceea ce a pregatit Dumnezeu celor care-L iubesc pe El, atunci chiar exista lucrul acela la care renunti??
Adica orice lucru care noua ni se pare f important pe acest pamant, este nimic. Cred ca viata noastra nu sta in mancare si bautura.. renuntarea este atat de mica!
Doar noi suntem neputinciosi si ni se pare mare lucru sa postim sau sa renuntam la ceva!!

(Sa stiti ca existenta mea nu se ridica la inaltimea a ceea ce cred! Si mie mi-e greu sa tin post.. dar este doar din cauza necredintei mele, probabil)