invatat

Adelinne, te inteleg foarte bine.
Nu stiu cum sunt altii, dar la mine nu merge cu" gata de acum ma apuc serios de invatat, nu mai intru pe internet, nu mai fac nimic pe langa'. nu merge pur si simplu si stiu ca nu are rost sa incerc. fiindca numai gandurile astea ma streseaza, si de atata stres nu ma mai pot apuca de invatat. de obicei, imi place sa invat, dar cand am foarte mult sunt pur si simplu paralizata.
intr-o seara, disperata, am inceput sa citesc din pateric sa ma mai linistesc si sa mai uit. si am dat peste o povestioara foarte frumoasa, dar pe care nu o mai gasesc acum cu nici un chip.
era vorba de un batran care i-a dat ascultare unui ucenic sa curete o tarina. si tarina era plina-plina de buruieni si ucenicul s-a deznadajduit si nu putea face nimic, ci numai se culca si dormea toata ziua. si cand a venit vremea, a venit batranul la el si l-a intrebat pentru ce nu a lucrat nimic la tarina. iar tanarul a raspuns ca era prea mult de lucru, si atunci nu mai avea nici o putere. iar batranul i-a zis: Fa atat cat iti e asternutul in fiecare zi.
si tarina a fost curatata in scurta vreme.
si daca pun in practica metoda asta, merge destul de bine. fac cat pot in fiecare zi. si merge, chiar daca as vrea sa fac muuult mai mult decat fac.
am renuntat sa fac planuri fanteziste (am impresia ca asta era o compulsie, ca raspuns la gandul ca am foarte mult de lucru care ma obseda; faceam planuri ca sa ma linistesc oarecum, desi stiam ca nu le pot urma; si...inca mai fac uneori).
legat de lucrarea de diploma, si asta mi-a dat dureri de cap si nopti nedormite, insotite neincetat de gandul ca "trebuia sa ma apuc de ea din noiembrie, atunci aveam timp si acum era mult mai bine etc". de fapt, asta e vremea pentru facut lucrarea de licenta si nu in noiembrie (anul trecut)
mai am inca de lucru la ea, dar dupa ce, cu tot chinul, am reusit sa ma apuc si sa lucrez cat de cat, m-am mai linistit. deci apuca te chiar daca ti se pare groaznic lucrul asta. e foarte greu, dar iti zici ca nu ai ce face. de obicei, totul pare mult mai complicat decat e in realitate.
eu am facut un plan bine definit al lucrarii la inceput, e capitole,
si la fiecare capitol am facut sub sectiuni. am distribuit materialele pe care le aveam fiecarui capitol. dupa ce te apuci de ea, poate o sa ai surpriza ca o sa mearga mai repede decat ai crezut.
este si o carte " Cum se scrie o teza de licenta " de Umberto Eco, dar banuiesc ca nu ai timp de citit acum.
trebuie sa te si odihnesti, sa dormi. atunci ai forta mai mare sa te apuci de treaba.
iti urez mult succes la examene si la licenta, tie si tuturor studentilor.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu abia astept sa se termine (o data) scoala asta!

[Z.Lidia]

Pur si simplu lucrezi, dar cu gandul acolo, asa incat sa nu mai observi ce e in jurul tau. Si iti pui tie insati intrebari despre tema data- dar grele sa fie, nu asa, ca sa ajungi gandesti doar despre subiectul respectiv. Ceva curiozitate, logica, putere de concentrare- daca nu le ai, le poti exersa, dar e mai greu la inceput.
Am patit si eu, aveam de scris o lucrare de diploma, adunasem prea multe date si nu-mi venea sa le sintetizez. Am lasat pe ultima clipa si nu mi-a fost deloc usor- pentru ca pana la urma tot faci treaba, dar nu mai dormi.
Mi-a mai prins bine in facultate sa invat in aceeasi camera cu prietena mea: era atmosfera de studiu intens, nu imi permiteam sa ma misc prea mult- nici pentru apa sau mancare, sa nu o deranjez. Probabil si ea facea la fel. Uitam si de somn, pana pe la 3 noaptea. Vreau sa spun ca vazand pe altcineva cu adevarat concentrat, parca te rusinai si tu si treceai la treaba. Din pacate, in biblioteca e cam multa frunzareala de carte si foiala- parerea mea.

[LapetiteMoc]

Ana draga si celorlalti,

Subiectul acesta ma incita si ma relaxeaza totodata. Ma incita pentru ca de cand ma stiu scriu intruna lucrari, una peste alta, asa cum da automatul cafea... Cand aveam subiect impus mi se parea imposibil si nedrept. Mi se parea ca daca imi aleg eu subiectele e deja mult mai usor... Da' de unde! A venit si vremea subiectelor alese de mine. Surpriza..., era si mai greu! Dar cele vechi deja au trecut, si iata-ma in fata altora noi. Putin cate puti, zilnic... Ma bucur in zilele in care reusesc sa scriu o fraza. Zi mare! In altele, subliniez, rescriu, tai, reiau ... Dar am mai invatat ceva, ca nu exista perfectiune. Intotdeauna, la sustinerile de lucrari la care am asistat, oricat de bine era organizat si sustinut subiectul, s-au gasit carcotasi care sa gaseasca pete in soare. Asadar, fii calma, linistita, lucreaza cat poti si incet, incet vei reusi. Oricat de imposibil ti se pare acum.
Si daca te ajuta sa-ti sustina moralul, iata un mic citat din "La Tiganci", de M. Eliade: "E cald, domnilor, e cald, e insuportabil de cald; dar cand omul e cult le suporta pe toate usor!"

Doamne ajuta sa duci toate la bun sfarsit!