De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

[Anna]

În prealabil postat de sophia

Observ ca se poarta dou discutii diferite pe acest fir, dar nu conteaza.
Eu nu vorbeam de barbati, femei si atractia fizica dintre ei, sau adulter.
Vorbeam de relatia trupeasca intre soti.
Unii leaga asta de pericolul de infidelitate, de adulter si de cadere in pacat si ca se tine post trupesc ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Eu intreb altceva:
1. De ce nu e voie sa se aibe relatii decat in anumite zile ale saptamanii, fix stabilite?
2. De ce nu e voie sa ai relatii cu sotul/sotia daca te duci a doua zi la biserica? Si nu ai voie acolo anumite lucruri religioase.
Pentru mine asta inseamna ca cei casatoriti sunt considerati pacatosi si murdari.
Si de ce daca ai relatii 1-2 ori pe saptamana, normal si cuminte si in rest iti vezi de rugaciune si viata crestina, inseamna ca uiti de Dumnezeu?

De aia am adus in discutie barbat-femeie-sexualitate. Pentru ca mi-a venit in cap posibilitatea ca barbatii sa vada actul trupesc ca ceva lipsit de orice comuniune sufleteasca, deci murdar, deci nici in casatorie sa nu fie ceva curat. Deci pana la urma conceptele astea de oameni casatoriti ca fiind murdari sa vina dintr-o menalitate barbateasca, cazuta, si nu de la Dumnezeu. Asta era logica mea. A deviat putin la discutia cu Fani, dar la asta m-am referit mai intai. Dar e pur si simplu o supozitie de-a mea.

[Anna]

Daca supozitia mea este corecta, atunci solutia nu ar fi anihilarea actelor trupesti intre soti si nici reducerea lor la minim, ci restabilirea, restaurarea sexualitatii. Transfigurarea ei, nu anulare. Poate ca relatiile mai putine te fac sa treci de faza de "dorinta trupeasca pura" si la a te gandi si la celalalt. Dar nu cred ca este de ajuns. Tot la o comparatie cu postul. Nu cred ca e de ajuns doar postul, fara deschiderea spre Dumnezeu. Isus la ispita n-a zis "Sa nu te hranesti cu paine" ci "Nu numai cu paine se hraneste omul..." Caci noi oamenii am uitat de acest "nu numai", pentru noi a devenit "numai". In acest fel, Biserica a stabilit anumite zile de infranare de la relatii trupesti, dar nu pentru ca ar fi murdare, sau oamenii casatoriti murdari, ci ca AJUTOR in transfigurarea sexualitatii umane. Oricum, dupa parerea mea nu este suficienta infranarea, daca nu este insotita si de rugaciune si lasarea lui Dumnezeu in momentele intime. La fel cum dupa mine nu este de ajuns nici postul, daca nu e insotit de rugaciune, sau daca atunci cand mananci nu ii multumesti lui Dumnezeu pentru ce ai. Tot compar cu postul pentru ca mi se pare ca e acelasi principiu. Restabilirea NORMALITATII.

[anna21]

În prealabil postat de Anna

De aia am adus in discutie barbat-femeie-sexualitate. Pentru ca mi-a venit in cap posibilitatea ca barbatii sa vada actul trupesc ca ceva lipsit de orice comuniune sufleteasca, deci murdar, deci nici in casatorie sa nu fie ceva curat. Deci pana la urma conceptele astea de oameni casatoriti ca fiind murdari sa vina dintr-o menalitate barbateasca, cazuta, si nu de la Dumnezeu. Asta era logica mea. A deviat putin la discutia cu Fani, dar la asta m-am referit mai intai. Dar e pur si simplu o supozitie de-a mea.

Anna, m-am gandit la ce spui tu. Nu pot sa observ decat ca este o diferenta enorma intre felul in care percep barbatii si femeile activitatea sexuala.
Da, barbatii separa sexul de sentimente.
Cred ca femeile nu fac asta.. cel putin eu nu-mi pot imagina femeia care ajunge in patul unui barbat fara a-l iubi.
Si atunci ce este pacat pentru unul este mai putin pacat pentru celalalt..

(Dar ce spuneai tu de gelozie.. este f greu, stiu. Orice comparatie cu "alta" supara f rau! Nu vreau sa te smintesc, fiecare are propria experienta de viata si dupa cum mi-a aratat Fani, a mea nu este reprezentativa. Stiu ce cumplita este gelozia si imi pare rau pt tine. In cazul meu gelozia a fost indreptatita. Vorbeste cu el.)

[Anna]

Tot vorbesc cu el. El tot zice ca nu e asa cum cred eu. Nu vreau nici sa ajung sa-l bat atata la cap incat sa ajunga chiar sa fie asa cum il banuiesc eu.
Intr-un final e o problema intre mine si Dumnezeu, pentru ca ajung sa Ii reprosez ca a creat sexul. Atata energie risipita pt asta. Toata lumea se invarte in jurul acestui lucru (mai putin copiii, batranii, bolnavii, care tocmai din lipsa aceste puteri ajung sa fie neglijati si marginalizati) Pana si eu ma framant si ma consum cu asta, cand foarte bine as putea sa-mi canalizez energiile spre altceva. Dar nu pot. Si iar, cum zicea Milan Kundera, daca n-ar fi sexul legat de dragoste nu mi-ar pasa...si cred ca multora nu le-ar mai pasa. Dar asa...ma seaca de energii tot batandu-mi capul, si cu gelozie si chestii.

[heaven]

În prealabil postat de Anna

Tot vorbesc cu el. El tot zice ca nu e asa cum cred eu. Nu vreau nici sa ajung sa-l bat atata la cap incat sa ajunga chiar sa fie asa cum il banuiesc eu.
Intr-un final e o problema intre mine si Dumnezeu, pentru ca ajung sa Ii reprosez ca a creat sexul. Atata energie risipita pt asta. Toata lumea se invarte in jurul acestui lucru (mai putin copiii, batranii, bolnavii, care tocmai din lipsa aceste puteri ajung sa fie neglijati si marginalizati) Pana si eu ma framant si ma consum cu asta, cand foarte bine as putea sa-mi canalizez energiile spre altceva. Dar nu pot. Si iar, cum zicea Milan Kundera, daca n-ar fi sexul legat de dragoste nu mi-ar pasa...si cred ca multora nu le-ar mai pasa. Dar asa...ma seaca de energii tot batandu-mi capul, si cu gelozie si chestii.

Sufletul nu are sexualitate,asta ar trebui sa iti fie clar.Barbatul nu este superior femeii si nici vicerversa.Ne aflam aici intr-o relatie de completare,nu de competitie.
Ar fi o trufie fara margini sa ii reprosezi lui Dumnezeu asa ceva,iar trufia l-a aruncat pe Lucifer din rai,nu uita asta.
Sexualitatea trebuie vazuta pur si simplu ca un dat de la Dumnezeu,ca pe un FIRESC.
Actul de a face dragoste,cel putin intre doi oameni care se iubesc,nu este ceva animalic,ci o unire a sufletelor si o contopire a energiilor din noi.
Dumnezeu a lasat totul perfect,frumos si nu mai cautati uratul acolo unde oamenilor l-au pus ori rationalul nostru imbacsit de societate.

[Anna]

În prealabil postat de heaven

Ar fi o trufie fara margini sa ii reprosezi lui Dumnezeu asa ceva,iar trufia l-a aruncat pe Lucifer din rai,nu uita asta.

Nu o fac cu voie si nici nu vreau sa o fac. Dar o fac implicit prin nelamuririle mele. Hai sa zicem ca nu o fac, mai degraba sunt ispitita. Eu stiu ca ceva nu gandesc bine si tot astept sa ma lamuresc ce, dar pana atunci raman tot asa...in aer

[heaven]

În prealabil postat de Anna

Nu o fac cu voie si nici nu vreau sa o fac. Dar o fac implicit prin nelamuririle mele. Hai sa zicem ca nu o fac, mai degraba sunt ispitita. Eu stiu ca ceva nu gandesc bine si tot astept sa ma lamuresc ce, dar pana atunci raman tot asa...in aer

Intreaba-te pe tine: tu unde simti ca este adevarul?Cred ca sufletul tau stie mai bine raspunsul,daca vei dori sa il asculti.

[Anna]

M-am intrebat de multe ori, inca nu stiu

[Vallentino]

in primul rand vreau sa va salut pe toti, tocmai m-am inregistrat pe acest forum, acesta este primul post... in timp ce navigam pe net am dat peste aceasta discutie si am dorit sa imi spun si eu umila parere legata de acest subiect...
dupa cate stiu eu casatoria este una din caile posibile pe care o poate lua omul in drumul spre mantuire cealalta fiind calugaria... pai daca toata lumea s-ar fi calugarit in prin prisma faptului ca cei casatoriti sunt niste pacatosi, omenirea ar fi disparut demult de pe fata pamantului. nu vreau sa ma contrazic cu vreunul din Sfintii Parinti, Doamne fereste, sunt doar un microb pe langa ei.. dar pe de alta parte stiu ca si ei au niste vederi mai mult sau mai putin severe si probabil fiecare din ei se adreseaza anumitor categorii de oameni, in functie de afinitati, nu stiu... in Biblie stiu ca este scris ca femeia sa se bucure de barbatul sau si barbatul de femeia sa... este o discutie pe care o poate lumina doar harul unui parinte...

acuma vreau sa ii raspund Annei, pana la urma nedumeririle ei m-au facut mai mult sa intru in discutie... ai facut bine comparatia cu mancarea, asa cum nu e bine sa ne imbuibam cu mancare, asa si cu relatiile trupesti, se poate cadea in diferite patimi daca lucrurile nu se fac cu chibzuinta... atata timp cat se pastreaza echilibrul eu zic ca e in regula.
consider ca traim niste vremuri tulburi, si iti spun foarte sincer, din perspectiva unui barbat ca mintea noastra este foarte tulburata in zilele noastre... peste tot unde te uiti vezi numai goliciune si aici trebuie sa amintesc ca mintea barbatului functioneaza in alt fel decat cea a femeii... impulsul apare mult mai usor, barbatul se aprinde mult mai repede, el se excita in primul rand vizual, mult mai usor decat femeia, de aceea avem intotdeauna tendinta sa ne fuga ochii, este un impuls primar, care atata timp cat este controlat este in regula... deci daca gelozia ta este dusa la extrem pana acolo incat sa il acuzi pe prietenul tau de cele mai marunte lucruri cum ar fi niste priviri se poate ajunge la neintelegeri in relatia voastra si nu cred ca vrei asta... eu zic ca trebuie sa privesti lucrurile cu intelepciune si sa iti controlezi si tu gelozia asa cum el isi controleaza aceste impulsuri, si sa te bucuri ca o face... :)

vreau sa mai adaug ca este gresita parerea conform careia barbatul nu sufera din dragoste, sau ca nu pune atata suflet cat pune o femeie, sincer sa fiu din experienta mea am observat ca un barbat poate sa fie de multe ori mai profund si mai atasat decat femeia de langa el... deci e relativ si aici, depinde de relatie si de oameni... nu stiu daca se poate face o generalizare.

[Anna]

În prealabil postat de Vallentino

. deci daca gelozia ta este dusa la extrem pana acolo incat sa il acuzi pe prietenul tau de cele mai marunte lucruri cum ar fi niste priviri se poate ajunge la neintelegeri in relatia voastra si nu cred ca vrei asta... eu zic ca trebuie sa privesti lucrurile cu intelepciune si sa iti controlezi si tu gelozia asa cum el isi controleaza aceste impulsuri, si sa te bucuri ca o face... :)

Da, este dusa pana in acel extrem. Usor de zis, greu de facut.