Pedeapsa pentru pacate

[windorin]

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

[ory]

În prealabil postat de windorin

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

Sincer,windorin,ti-as pune in rama aceste cuvinte,imi plac si cred in ele mai mult decat in muuuulte dintre "predicile"de pe-aici despre om si pacat.
Bravo tie,ai grait cu inima,iar ea este singura care poate da verdictul cuvintelor fara sans.

[windorin]

Am spus acestea, caci tin minte cuvintele unui parinte, care spunea sa avem grija la lupta cu pacatele, sa nu devina insasi continutul vietii noastre. Se refera la faptul ca asceza este atat lupta cu patimile, cat si urmarirea celor sfinte si a virtutilor. Daca accentuam doar o latura a ascezei, asceza ne va strica viata si mintea.

Pe langa aceasta, sfintii nu sunt acei oameni fara pacate, ci aceia care au avut dragoste si pocainta. Nu poate omul trai o zi fara sa pacatuiasca, iar sfintii fiind oameni inseamna ca pacatuiau zilnic, chiar si daca mult mai putin decat ceilalti. Tot pacate erau. Insa "dragostea sterge multime de pacate", dupa cum zice Apostolul.

Cam ce fel de pacate mai au sfintii? Presupun ca de cele grosiere, ca ale noastre, au scapat, nu? Ca nu cumva sa se creada ca e permis a avea pacate si in ciuda acestora putem intra in rai.

[cristiboss56]

Dumitru Stăniloaie spunea undev cam aşa :"Păcatul este pe de o parte căldura păcătoasă, iar pe de altă parte cinism rece " . Iar Sfântul Prooroc David spune despre căldura harică a inimii "Înfierbântatu-s-a inima me înlăuntru meu şi în cugetul meu se va aprinde foc"( Ps. 36,6 ) .
Când trupul se încălzeşte de la inimă, iar mintea rămâne curată, fără patimi şi legată parcă de adâncul inimii, acest lucru este fără îndoială lucrare a harului, iar nu a rătăcirii.

[windorin]

În prealabil postat de Anca-Miha

Cam ce fel de pacate mai au sfintii? Presupun ca de cele grosiere, ca ale noastre, au scapat, nu? Ca nu cumva sa se creada ca e permis a avea pacate si in ciuda acestora putem intra in rai.

"Nu poate trai omul o singura zi si sa nu pacatuiasca." Prin urmare, tot omul pacatuieste zilnic. Sfintii nu au pacatele pacatosilor de rand, despartiti de Dumnezeu, insa pacatul tot pacat este.

Nu exista pacat mic si pacat mare. Cel care a ajuns sa'L cunoasca pe Dumnezeu, sa se bucure de slava Lui, si pacatuieste cu o minciuna sau cu o vorba urata, aceea se face mai grava decat crima celui care nu'L cunoaste pe Dumnezeu. Deoarece, cu cat ne apropiem de Dumnezeu, cu atat cresc si pretentiile si puterile de a lupta cu pacatul.

In Pateric avem parinti care cadeau in desfranare, insa aceasta nu ii impiedica de la a dobandi raiul, pentru ca la secunda dupa caderea lor, ei se pocaiau cu o pocainta rara. Iar acea pocainta stergea totul, precum pocainta Mariei Egipteanca a sters o viata de pacate greu si de inchipuit.

Nu lipsa pacatelor sfinteste, ci dragostea si pocainta. Cu toate acestea, cine iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele si lumea, pocaindu'se pentru neputintele si caderile sale, acela nu prea mai poate pacatui asa mult.

[Florin-Ionut]

Va reamintesc ca topicul se numeste Pedeapsa pentru pacate.

[anita]

În prealabil postat de windorin

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

Sa stii ca abia acum am inteles ce a vrut sa spuna Mantuitorul la modul general.
Eu ma gandeam ca e valabil doar pentru femeia pacatoasa.
Multumesc pentru explicatie .
E minunat ca putem avea iertare de pacate ,chiar si pentru putina iubire de care dam dovada.

[Hector]

Tocmai de aceea nu trebuie citit acest psalm, (108) ca este inteles in acest mod, ca "o rugaciune" spre raul dusmanului, pe care Hristos ne spune sa-l iubim. Si cu siguranta citirea acestuia ne ne-ar face sa ne iubim mai mult vecinul sau colega de serviciu, pe care nu o suportam, ci mai mult sa ii uram si sa ne intarim in rautatea inimii noastre.

Nu este adevarat. Psalmul 108 este un psalm profetic care se refera la Iuda. Este un blestem pentru Iuda. In acest sent trebuie gandita citirea sa. Nu se refera la dusmani in general, ci la vanzatorul Iuda.

[anita]

În prealabil postat de Hector

Nu este adevarat. Psalmul 108 este un psalm profetic care se refera la Iuda. Este un blestem pentru Iuda. In acest sent trebuie gandita citirea sa. Nu se refera la dusmani in general, ci la vanzatorul Iuda.

Este recomandabil sa nu citim acest psalm.
Mai ales ca nu ii vad folosul.
Blestemele sunt la adresa demonilor (vrajmasilor) si putem avea probleme din aceasta cauza ,din cele mai diverse probleme.
David a trait in perioada cand era valabil dictonul 'dinte pentru dinte' si nu iubirea dusmanilor.
In psaltire el vorbeste des despre vrajmasi ,care in context insemna o persoana sau mai multe sau vrajmasul omenirii ,diavolul.