De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

[AlinB]

În prealabil postat de Anna

Multumesc de raspuns. Inteleg ce vrei sa spui. Dar dupa cum am spus, e o chestie irationala de-a mea. N-o pot controla nici n-o pot indopa cu oricate teorii, oricat de bune ar fi. Cred ca-mi ramane doar de a descoperi cauza si solutia. Cred ca e ceva adanc, din copliarie. Sau din psihicul meu. Nu stiu. Cand eram mica desenam ffff mult si numai femei frumoase. Pentru mine nu era ceva sexual, doar ma fascina enorm frumusetea feminina. Si le faceam asa, miss, nu oricum, stiam sa fac un corp pe care daca acum l-ar vedea un barbat ar ramane cu ochii holbati. Dar mai mult ma axam pe fatza. Oricum, mereu imi doream sa fiu una din fetele pe care le desenam. Desenam ce imi doream sa fiu, poate pentru ca imi imaginam ca asa o sa fascinez. Sunt femei fffff frumoase ca si pe mine ma lasa gura casca. Daca as fi barbat eu n-as putea fi monogam. Poate de la asta imi porneste totul. In mintea mea n-as putea fi unica fascinatie sexuala a unui barbat niciodata si asta ma doare. Pentru ca tot in interiorul meu, dragostea adevarata e mereu intre un barbat si o femeie si e vesnica. Nu azi cu unul, maine cu altul. Nu stiu, e o invalmaseala in capul meu, dar sunt sigura ca ceva pacat am si eu, ca altfel nu se poate. Mintea mi-e murdarita cu ceva si nu stiu ce.

Cauzele pot fi doua:
1. Mama - de obicei frumusetea fizica a mamei este asociata cu sentimentele de bine, siguranta, afectiune, etc.
2. Educatia - fetele in mod special sunt educate de mici in spiritul unui anumit narcisism (sunt laudate si apreciate pentru/in functie de frumusetea fizica) observa ca cele frumoase au parte de mai multa atentie, popularitate, si atunci frumusetea fizica devine in mintea lor un fel de "cheie" pentru accesul social la nivele cat mai inalte.
Daca lor le lipseste acea frumusete sau mai bine zis, nu regasesc in propria frumusetea genul de frumusete pe care ele il considera "ideal", obsesia se poate accentua.

De la astfel de aspecte pana la un cult al frumusetii cu accente patologice nu e greu, mai ales cand astfel de conditionari de ordin psihic se amesteca cu sexualitatea.

In astfel de situatii se creeaza un amestec nedefinit de fascinatie, atractie, etc. a carui origini cu greu pot fi deslusite si multi il iau ca pe un "dat" si se multumesc sa-l traiasca ca atare facand abstractie de aspectele morale implicate dar a caror consecinte le resimt mai tarziu si de cele mai multe ori nu reusesc sa le inteleaga pana nu merg in trecut si trateaza problema..

Nu exista asemenea lucru ca "unica fascinatie sexuala".
Acel "unic" se construieste pe cu totul alte baze decat sexualitatea, sexualitatea fiind de fapt un "adaos" care este si trebuie sa ramana secundar.

Pentru ca atunci cand raporturile se rastoarna, sau acele baze lipsesc si sexualitatea domina ideile si sentimentele, acel "unic" este extrem de labil si relativ si ai intuit bine: nu este si nu poate ramane "unic".

[trandafiralb]

Sa nu uitam: Dumnezeu vede tot oricand si oriunde. Chiar cand suntem in intimitate cu sotul/sotia, El tot ne vede. Mare grija ce facem!

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Li, nu inteleg ce vrei sa-mi spui.
Cum n-am trait/simtit Taina Cununiei?
Cred ca n-ai inteles tu problema mea.
Eu m-am simtit curata inainte de casatorie si de a trai cu sotul meu, atat in fata lui Dumnezeu, cat si in fata oamenilor.
Dupa casatorie si citind predicile parintelui Cleopa si altele, ma simt murdara, pacatoasa.
Nu fata de Dumnezeu, care mi-a dat impreuna cu Mama sa Taina Cununiei, ci fata de oameni, de regulile impuse de ei. Si am senzatia ca prin aceste reguli tocmai infirma Taina Cununiei si se amesteca in intimitatea familiei.
Taina de iubire sufleteasca si trupeasca vis-a-vis de sotul meu nu are nici un amestec aici. Daca ea s-a schimbat dupa cununie? Greu de spus.Viata este grea si nu poate sa fie totul numai un romantism si o placere.
Mai mult nu mai spun.

Poate fi o senzatie subiectva sau poate intr-adevar ceva nu este bine pus la punct, este nevoie de ceva mai mult pe undeva, etc..

[quote=sophia;135146]Observ ca se poarta dou discutii diferite pe acest fir, dar nu conteaza.
Eu nu vorbeam de barbati, femei si atractia fizica dintre ei, sau adulter.
Vorbeam de relatia trupeasca intre soti.
Unii leaga asta de pericolul de infidelitate, de adulter si de cadere in pacat si ca se tine post trupesc ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Eu intreb altceva:
1. De ce nu e voie sa se aibe relatii decat in anumite zile ale saptamanii, fix stabilite?
2. De ce nu e voie sa ai relatii cu sotul/sotia daca te duci a doua zi la biserica? Si nu ai voie acolo anumite lucruri religioase.
Pentru mine asta inseamna ca cei casatoriti sunt considerati pacatosi si murdari.

Ca sa-ti raspund la obiect..

E cam greu sa tii post de mancare dar nu post de la relatiile trupesti si lucrul asta totusi sa se numeasca post.
Adica pana la urma, lipseste finalitatea postului.
Asta inseamna miercuri si vineri.

Referitor la ziua de sambata (referitor la faptul ca mergi la biserica a doua zi dimineata) si duminica (vii de la Liturghie) nu cred ca este vorba de faptul ca ai fi "murdar" intr-un mod trupesc, ci este vorba de starea psihica, emotionala, etc.

Sunt niste stari incompatibile si pur si simplu nu le poti trai pe amandoua in acelasi timp.
Nu poti ajunge la Biserica "infierbantat" si cu anumite amintiri despre noaptea precedenta si totusi sa traiesti intr-un mod adecvat ceea ce se intampla la Sf. Liturghie.
De asemeni, nu poti veni cu trairea de acolo si sa spui ca vrei ceva care se afla undeva mult dedesupt.
Alt restrictii care mai sunt, exista probabil pentru a nu se ajunge la o anumita banalizare a unor gesturi de credinta.

Cum este de exemplu postul care se tine de sambata seara pana a doua si dupa Sf. Liturghie.
La inceput crestinii mancau (impreuna) imediat inainte de Sf. Liturghie, dar pentru ca in acest fel s-a ajuns la diverse nereguli (betie, mancare peste masura - vezi Sf. Scriptura) s-a luat in timp o decizie total opusa.

Un rezumat foarte bun la ceea ce am spus mai sus, sta in rugaciunea pe care o face preotul in altar:

„Nimeni dintre cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul Slavei (Psalm 23, 7-10); căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti.”

(cu accent pe "legat", legatura de care de multe ori nu suntem constienti pana nu experimentam si "legatura" cu cele de Sus).

Dar, aceste lucruri depind de fiecare, si din pacate putini inteleg crestinismul ca traire si nu ca o suma de reguli care trebuiesc implinite pentru ca...asa trebuie.

Daca se ajunge la traire, regulile sunt usor de asimilat, daca nu - multe devin inexplicabile, inutile, prea "riguroase", etc.

Si de ce daca ai relatii 1-2 ori pe saptamana, normal si cuminte si in rest iti vezi de rugaciune si viata crestina, inseamna ca uiti de Dumnezeu?

Nu, cine ar sustine contrariul?

[Fani71]

În prealabil postat de patinina34

[ Singura scăpare:
Pocăinţa şi ridicarea căsătoriei din
desfrânare la înălţimea de Taină ]

Iată cât de cât înţeleasă sporirea pustiirii, ce se lucrează în ascuns în firea fiecărui rând [generaţie] de oameni, care acum, în zilele noastre, s-a arătat în afară cu urgie mare. Căci: “De unde vin războaiele şi certurile dintre voi? Nu oare de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?” ([COLOR=blue]Iac. 4, 1).[/COLOR]
Cine va opri prăpădul pustiirii? “Fără Mine nu puteţi face nimic” zice Domnul ([COLOR=blue]Ioan 15, 5[/COLOR]). Prăpădul pustiirii nu se va opri până nu vor scoate oamenii desfrânarea din inimile lor şi până nu vor să ştie de Dumnezeu ([COLOR=blue]Osea 4, 1-6[/COLOR]). “Cei ce ţin de trup, poftesc pe cele trupeşti, iar cei ce ţin de duh, poftesc cele duhovniceşti. Căci pofta cărnii este moarte, iar dorinţa Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune Legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. De aceea cele ce sunt în carne (în curvie) nu pot să placă lui Dumnezeu”. ([COLOR=blue]Rom. 8, 5 - 8[/COLOR]). Cei ce sunt ai lui Hristos, şi-au răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele. „Nu suntem datori trupului ca să trăim după trup. Căci dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri, iar dacă ucideţi cu Duhul poftele trupului, veţi fii vii. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu sunt”. ([COLOR=blue]Rom.8,12-14[/COLOR]).
“Căci voinţa lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră, să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să stăpânească vasul său în cinstire şi în sfinţenie, nu în patima poftelor, cum fac necredincioşii, care nu cunosc pe Dumnezeu… căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire” ([COLOR=blue]I Tes. 4, 3-7[/COLOR]).
Pe vremea Sfântului Apostol Pavel încă sufla urgie mare, mai ales peste creştini. De aceea mulţi îşi luau de la ei înşişi sfat să se înfrâneze desăvârşit în căsătorie, cu gând să fie gata oricând de Sfânta Împărtăşanie şi de mărturisirea muceniciei. Sfântul Pavel însă, socotind copiii mugurii căsătoriei, n-a îngăduit înfrânarea desăvârşită decât pentru vremurile de post şi rugăciune [COLOR=blue](I Cor. 7, 5).[/COLOR] Socotind însă şi „nevoia ceasurilor de faţă” (urgia vremurilor de atunci) le da sfatul acesta: “Bine este pentru oricine, să fie aşa cum se găseşte. Legat eşti cu femeie, nu căuta desfacere. Dezlegat eşti de femeie, nu căuta femeie… Că de acum vremea s-a scurtat. Aşa încât cei ce au femei, să fie ca şi cum nu ar avea… cei ce cumpără ca şi cum n-ar stăpâni şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea. Căci faţa acestei lumi trece” ([COLOR=blue]I Cor. 7, 25 - 40[/COLOR]).
În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare că “de acum vremea s-a scurtat”, cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştând pe oameni şi lucrându*-le de zor dărâmarea în întindere şi în adâncime. Iar pe de altă parte, preoţii vremurilor noastre n-au mai urmărit-o ca păcat şi ca atare să o măture afară din Taina lui Dumnezeu, adică din căsătoria creştină. Aşa se face că, „lipsind preotului cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul” ([COLOR=blue]Iez.7, 26[/COLOR]), oamenii orbecăie în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de bună credinţă că aceea [desfrânarea între soţi] nu-i păcat.
Dar fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile oamenilor, care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat şi ajungând adesea una cu durerea lor, într-o zi, slujind Sfânta Liturghie, rugându-mă ,,pentru Pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici”, aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea amarnică: “Nu te ruga de Mine să le dau Pace, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pace pe Pământ”.
Şi am înţeles pe urmă multe lucruri… Drept aceea, ascultător Poruncii, trebuie să strig cuvântul Scripturii ca o strigare de alarmă: ,,Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască” ([COLOR=blue]Fapte 17, 30[/COLOR]). Adică să vină la viaţă curată, după învăţătura drept măritoare a Bisericii lui Hristos, iar când vremea o va cere, să mărturisească pe Hristos cu preţul vieţii, netemându-se de moarte. Altfel, nu se poate ridica o stavilă pustiirii ce se întinde peste bieţii oameni. Iar ridicarea stavilei este ridicarea căsătoriei din desfrânare, la înălţimea de Taină, între cele 7 Taine, ca oamenii să nu îngăduie şerpăria fărădelegilor.

Iubirea desfrânării îi face pe oameni groşi la minte şi la obraz şi nu înţeleg cinstea. De aceea, mugurii căsătoriei lor , copiii, îi dau pe părinţi cu capul de toţi pereţii şi prin purtările lor rele le azvârle cu copite în obraz, iar la rândul lor îndoit vor lua şi ei de la copiii lor.
Lămurit că lucrurile nu stau bine!
Nu fără înţeles „a fost chemat şi Iisus la nuntă, cu ucenicii săi” (Ioan 2, 2), ci ca să pricepem că la nuntă se face prima minune dumnezeiască, spre bine. Numai prin tocmirea căsătoriei după Hristos, care este mintea desăvârşit stăpână pe patimi, se pot scoate înclinările rele din fire şi să nu mai fie date moştenire (sporită) din neam în neam şi să chinuiască pe oameni.
Iar viaţa curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta:
1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privinţa trupească, este desfrânare şi păcat şi să nu se mai facă;
2. Vremi îngăduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele între posturi, însă numai dacă soţii amândoi sunt învoiţi la rostul rodirii de copii;
3. Vremi oprite sunt acestea:
a) Cele patru posturi mari;
b) Cele trei zile de post pe săptămână (miercuri şi vineri, iar luni numai dacă este voinţă);
c) Sărbătorile şi zilele sărbătorilor[inclusiv duminica:ziua Domnului şi sâmbăta];
d) Vremea necurăţiei;
e) Vremea de slăbiciune sau de boală a unuia din soţi;
f) Vremile de tulburări şi războaie precum şi oarecare vreme după acestea, pentru cei ce au luat parte la ele;
g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum şi vremea alăptării.
4. Cei ce se dovedesc neroditori, să se înţeleagă la petrecerea frăţească, evitând păcatul;
5. De la încetarea semnelor femeii, încetează şi datoria căsătoriei, a chemării de copii.
6. Urmând aşa, nu se mai întâmplă:
a) Crime de avort;
b) Blestemăţia ferelii;
c) Fărădelegea desfrânării;
d) Şi alte spurcăciuni.
Iată cu ce rânduială să fie soţii de un înţeles. De ce aşa?

Patinina34, uite asta e genul de vorbire care ne sminteste pe noi. Exemplu pentru ce a zis Sophia si ce au mai zis si altii pe aici.
Adica daca tu crezi ca nu mai poti avea copii sau daca esti insarcinata sau alaptezi - atunci cand femeia are nevoie de tandrete, si barbatul se simte uneori neglijat sau dat de o parte, gata, uitam ca suntem casatpriti si in sensul asta?
Cine este acest parinte Arsenie sa ne dea noua oamenilor casatoriti asemenea lectii? Sa ma iertati, dar este in stare un asemenea text sa te faca chiar sa te indepartezi de biserica, daca nu ai mai citit si alte scrieri.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Cauzele pot fi doua:
1. Mama - de obicei frumusetea fizica a mamei este asociata cu sentimentele de bine, siguranta, afectiune, etc.
2. Educatia - fetele in mod special sunt educate de mici in spiritul unui anumit narcisism (sunt laudate si apreciate pentru/in functie de frumusetea fizica) observa ca cele frumoase au parte de mai multa atentie, popularitate, si atunci frumusetea fizica devine in mintea lor un fel de "cheie" pentru accesul social la nivele cat mai inalte.
Daca lor le lipseste acea frumusete sau mai bine zis, nu regasesc in propria frumusetea genul de frumusete pe care ele il considera "ideal", obsesia se poate accentua.

De la astfel de aspecte pana la un cult al frumusetii cu accente patologice nu e greu, mai ales cand astfel de conditionari de ordin psihic se amesteca cu sexualitatea.

In astfel de situatii se creeaza un amestec nedefinit de fascinatie, atractie, etc. a carui origini cu greu pot fi deslusite si multi il iau ca pe un "dat" si se multumesc sa-l traiasca ca atare facand abstractie de aspectele morale implicate dar a caror consecinte le resimt mai tarziu si de cele mai multe ori nu reusesc sa le inteleaga pana nu merg in trecut si trateaza problema..

Nu exista asemenea lucru ca "unica fascinatie sexuala".
Acel "unic" se construieste pe cu totul alte baze decat sexualitatea, sexualitatea fiind de fapt un "adaos" care este si trebuie sa ramana secundar.

Pentru ca atunci cand raporturile se rastoarna, sau acele baze lipsesc si sexualitatea domina ideile si sentimentele, acel "unic" este extrem de labil si relativ si ai intuit bine: nu este si nu poate ramane "unic".

Sunt de acord cu tine, frumusestea este un lucru tainic si nu exista model unic.
Sotul meu mereu imi spune cat sunt de frumoasa si va asigur ca nu sunt pentru toata lumea si nu stiu daca as intra in criteriile de selectie pentru prietenul nostru ionpat in ceea ce priveste tenul :-))
Frumusetea e ceva personal si depinde foarte mult si de interior, depinde si de iubirea pe care o dai si o primesti.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Dar, aceste lucruri depind de fiecare, si din pacate putini inteleg crestinismul ca traire si nu ca o suma de reguli care trebuiesc implinite pentru ca...asa trebuie.

Daca se ajunge la traire, regulile sunt usor de asimilat, daca nu - multe devin inexplicabile, inutile, prea "riguroase", etc.

Da, adevarat spui!

Eu insa cred ca aici se dau chiar prea multe reguli. E un domeniu prea intim si depinde de prea multi factori personali.
La urma urmelor, de mancat mancam imediat dupa liturghie, deci luam parte la ceva de 'jos' cum ziceai tu. Eu cred ca in explicatiile tale se strecoara totusi ideea ca sexul ar fi ceva josnic, animalic si necurat, in moment ce e incompatibil cu liturghia.
Dar sunt de acord ca in principiu asa cum ajunam de mancare inainte de impartasanie, putem ajuna si de relatii trupesti, daca putem (daca cei doi sunt de acord, daca au acelasi mod de a intelege lucrurile, daca, daca..)
Cred ca se vorbeste pur si simplu prea mult despre niste lucruri care ar trebui sa fie intime.
Ar trebui sa se dea niste principii de baza si sa fie lasati oamenii sa le aplice ei la viata lor.

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Patinina34, uite asta e genul de vorbire care ne sminteste pe noi. Exemplu pentru ce a zis Sophia si ce au mai zis si altii pe aici.
Adica daca tu crezi ca nu mai poti avea copii sau daca esti insarcinata sau alaptezi - atunci cand femeia are nevoie de tandrete, si barbatul se simte uneori neglijat sau dat de o parte, gata, uitam ca suntem casatpriti si in sensul asta?
Cine este acest parinte Arsenie sa ne dea noua oamenilor casatoriti asemenea lectii? Sa ma iertati, dar este in stare un asemenea text sa te faca chiar sa te indepartezi de biserica, daca nu ai mai citit si alte scrieri.

Nu toti parintii duhovnicesti sunt de acord in totalitate cu regulile enuntate de par. Arsenie Boca.
Asta nu inseamna ca a fost mai putin sfant sau ca in alte privinte nu are dreptate.

Cel mai bine e sa ai un duhovnic bun, si sa-l intrebi pe el ce se cuvine sau nu, avand ca reper si canoanele Bisericii.

Din pacate nu stiu de nici o lucrare care sa faca un fel de exegeza cat mai completa si corecta a canoanelor si Traditiei Bisericii vizavi de toate aspectele sexualitatii in cadrul si afara casatoriei..

Daca cineva poate sa recomande anumite carti in directia asta, chiar cu o mica recenzie (in cazul in care le-a citit) ar fi bine ca sa fie oamenii cat mai lamuriti.

[costel]

Pacatul nu apare decat atunci cand omul rupe relatia cu Dumnezeu. Asa ca "murdaria", "uratenia" de care se vorbeste, nu este o urmare a casatoriei, ci o lipsa a trairii lui Dumnezeu. Cel care nu traieste in uitare fata de Dumnezeu, nu poate sa nu simta cum sotia aduce peste el zilnic lumina. (si sotul la fel) Iar lumina e frumusetea nepieritoare.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Nu toti parintii duhovnicesti sunt de acord in totalitate cu regulile enuntate de par. Arsenie Boca.
Asta nu inseamna ca a fost mai putin sfant sau ca in alte privinte nu are dreptate.

Sunt de acord cu asta. Eu tot zic ca a fi sfant nu inseamna a fi perfect si ca nici sfintii nu sunt litera de evanghelie, si ca Dumnezeu ne-a dat si noua fiecaruia preotia imparateasca deci puterea de a discerna pana la un punct. Dar multi mi-au spus ca sunt protestantizanta.. Adica ori luam totul, ori aruncam totul? Nu asa, tovarasi! :-)

[Anna]

Cred ca in multe cazuri e valabil ce mi-a spus un prieten cunoscut aici pe forum. Mi-a placut foarte mult si ma ajuta mult in a nu judeca. Un parinte este sfant prin trairea sa, prin viata sa, nu neaparat prin ceea ce spune. De aceea nu trebuie sa luam ca litera de lege tot ce spun ei, fiecare cuvintel. Eu cred ca parintele Arsenie a fost ffff aproape de Dumnezeu, dar prin viata sa, si lucrurile acestea pe care le spune poate ca ajuta anumiti oameni, in anumite contexte, poate oamenii foarte impatimiti. Cine stie, nu cred ca trebuie luat ca un adevar universal valabil. De asemenea daca cineva urmeaza aceste sfaturi din ravna pentru Dumnezeu, si sotii amandoi de voie si in buna intelegere, si in pace, fara certuri, sunt sigura ca Dumnezeu le primeste osteneala si viata le va fi binecuvantata. Dar daca altii nu merg exact pe sfaturile acestea, nu cred ca fac un pacat. Exista multe scrieri care ne pot sminti. Dar nu inseamna ca cei care le-au scris sunt mai putin sfinti. Eu de exemplu cunosc oameni care nu prea stiu lucruri teologice, n-ar sti nici macar sa dea un sfat simplu, dar duc o viata asa de curata si plina de dragoste. De asemenea cunosc oameni cu fapte total nepotrivite care scot genialitati in legatura cu Dumnezeu.
Cred ca Duhul Sfant doar ne poate ajuta sa alegem cele bune pentru viata noastra din scrierile sfintilor. Poate pentru un om e bine ceva, poate pentru altul altceva. In acest fel putem si sa nu ramanem dezamagiti de Pr. Cleopa, sau Arsenie sau mai stiu eu cine (poate ei chiar au avut o viata fff sfanta si placuta lui Dumnezeu si multa ravna) si in acelasi timp sa nu ne smintim de ceea ce spun ei.