Femeia/ Mama crestina

[lore86]

--------------------------------------------------------------------------------

ai mare dreptate, anita.eu am observat de nenumarate ori la copiii mei grija MAICII DOMNULUI.mi i-a ferit de la nenumarate accidente.abia dupa ce pericolul a trecut mi-am dat seama ca e o minune ca totul s-a sf cu bine.voi, celelalte mamici, de la ce varsta ati inceput sa nu ii mai dati copiluli sa manance inainte de SF Impartasanie?

[lore86]

cat despre tinuta, cand eram mai mica mi s-a spus:"cand te duci la biserica imagineaza-ti ca te duci la o intalnire cu Regele.cum te-ai imbraca pt aceasta ocazie?"
si cred ca asa este:daca la biserica ma intalnesc cu Regele HRISTOS consider ca tinuta ar trebuie aleasa cu grija. dar acest lucru e relativ, fiecare il intelege diferit.

[elisei]

Rabdati supunandu-va Domnului;facand tot ce va sta in putere,incredintati totul in voia lui Dumnezeu.Sunteti sotie,sunteti mama,sunteti stapana casei.Toate indatoririle sotiei,mamei,stapanei casei sunt infatisate in scrierile Sfintilor Apostoli.Cercetati-le si apucati-va sa le impliniti cu constiinciozitate,fiindca este indoielnic ca mantuirea se pote randui fara implinirea indatoririlor pe care ni le impun pozitia sociala si ocupatia noastra.Acestea sunt de la Dumnezeu si se pot intoarce ori spre placerea Lui,daca sunt implinite cu credinciosie,ori spre jignirea Lui,de nu sunt implinite.Viata de familie si cetateneasca nu este in sine viata lumeasca,insa devine astfel atunci cand in randuielile ei se vara patimile si satisfacerea lor.Pentru viata de familie si cetateneasca sunt porunci de la Dumnezeu.SF.Teofan Zavoratul

În prealabil postat de lore86

de la ce varsta ati inceput sa nu ii mai dati copiluli sa manance inainte de SF Impartasanie?

Eu Loredana, am trait foarte aproape de Episcopie. Era chiar in spatele blocului meu (copil fiind saream gardul si furam struguri din vie) De aceea cat au fost copii mici (pana pe la 2 ani si ceva) ii duceam dimineata (saptamanal! Ba parintele Mina ma chema si zilnic sa ii imparatsesc uneori)la impartasit, pana in ora 9. Nu prea au fost probleme nici mai tarziu, pentru ca au fost obisnuiti de mici cu ideea ca nu trebuie sa "papam" si sa nu bem apa ca sa ne dea parintele "papa bun". Copilul poate sa se impartaseasca mancat doar in perioada in care suge. Deci pana pe la 1 an, 1 an si un pic. Daca vreti sa il tineti pana la momentul Epiclezei si sa se impartaseasca in timpul Sfintei Litughii atunci puteti sa luati cu voi un mic pachetel si o sticluta cu apa. Practic nu sta flamnd foarte mult..Daca se trezeste pe la 8 sau 9...e somnoros...e dimineata ptr masa..si tot asa.. Acusica e 11.30 ..apoi poate manca pachetelul! Dar pentru a nu gresi intrebati parintele duhovnic sau de parohie.

[Noesisaa]

Si totusi, din cate am inteles de la mama, obiceiul de a impartasi copii mici chiar saptamanal nu prea era, vorbesc de acum 20-25 de ani. Cel putin mama spune ca ne ducea pe mine si pe sora mea din cand in cand sa ne impartaseasca, dar in nici un caz in fiecare duminica, nici macar in fiecare luna. Un motiv era ca nu era biserica in apropiere, de abia dupa 90 s-au construit biserici la fiecare pas in fiecare cartier. Cea mai apropiata biserica era cam la 30 de minute de mers (de adult) departare. Deci cam greu sa te duci cu doi copii mici de cativa anisori asa de departe, si pe nemancate. Si cred ca aceeasi situatie era si in celelalte orase.

Citind cuvantul tau Cristina, mi-am dat seama ca nu am fost f clara in postarea mea.
Rectific:
1.Am locuit cu mama (deci f. aproape de Episcopie) si dupa ce m-am casatorit (1990). De aceea imi era usor sa merg des la biserica. Mai ales ca ajutam aproape zilinic la strana in perioada verii, cand era multa treaba in curte si maicile lucrau mai mult prin gradina..
2. Deasa impartasanie (copii erau mici) mi-a fost recomandata de parintele Mina Dobzeu. Cine il cunoaste stie ca sfintia sa merge pe aceasta dezlegare zilnica. Chiar si cei mari nu, numai copii. Bineinteles doar cei ce aveau binecuvantare! Dar e bine si la 40 de zile.
E adevarat ce ai spus, inainte de revolutie mergeam la impartasit mai mult pe ascuns. Ne alinia mama si ne ducea la parintele Penisoara (Dumnezeu sa il ierte) si ne spovedea/impartasea doar in posturi. Are mama ta dreptate.

[COLOR=Black]Femeile galante...[/COLOR]
La domurile gotice admirăm minunata puritate şi armonie a stilului care îmbină toate părţile cu întregul, încât până şi cea mai mică podoabă slujeşte ideea dominantă şi depune mărturie pentru dânsa. Un astfel de stil înalt şi curat nu e numai semnul unei arte distinse, ci şi a unei îndrumări personale a vieţii. Stilul înseamnă putere, credinţă, statornicie.
O epocă plină însă de îndoieli şi nelinişte, care nu mai recunoaşte nici un adevăr trainic, nu e în stare să producă un stil nici în artă, nici în viaţă; omul îşi pierde în toate tărâmurile direcţia sigură, ajunge o victimă a celor mai felurite imbolduri şi înrâuriri şi face impresia unei cârpe.
Deprinderile sale ordinare trădează că sufletul nu mai are stil, căci supunerea exteriorului către interior manifestă şi dovedeşte omul puternic, energia cuceritoare şi siguranţa directivei lui lăuntrice.
Îmbrăcămintea femeii poate să aibă şi ea un stil îndată ce dă rostire statornică unei idei sau străduinţe. Stil, în cel mai înalt înţeles, în stare să realizeze îmbrăcămintea femeii numai atunci când nu se supune nici unui interes inferior şi rosteşte firea intimă şi chemarea culturală a femeii.
[COLOR=#ff00ff]Care-i însă chemarea aceasta a femeii?[/COLOR] Noi credem că mai presus de toate celelalte meserii şi scopuri ale vieţii stă meseria ei proprie şi intimă care dă tuturor celorlalte un înţeles şi un rost: [COLOR=#ff00ff]meseria de preoteasă [/COLOR] a idealului. Pentru această meserie de preoteasă, trebuie însă şi o îmbrăcăminte preoţească. Femeia caută să se gândească la “Ifigenia” lui Goethe când vrea să găsească stilul potrivit şi înfăţişarea extraordinară şi să-şi păstreze siguranţa instinctului faţă de toate rătăcirile care îşi au izvorul în latura inferioară a naturii omului.
Este foarte serios că, în vremea noastră, o mare parte dintre femeile cinstite pierd tot mai mult orice stil al demnităţii femeieşti şi, în felul acesta de a îmbrăca, femeile galante dau tot mai mult obraznic tonul modei în locu-i. Dacă lumea serioasă nu mai conduce şi nu mai pune sub ochi menirea lui spirituală, atunci începe să învingă lumea spirituală; dacă adevărurile mari şi neîndoielnice dispar, relele ies la lumină din toate ungherele întunecoase ale omului.
Morala sexuală de astăzi miroase mult a femei uşoare. De mult sunt la lucru puteri care încearcă să ridice la egalitate socială pasiuni şi imbolduri care odinioară erau surghiunite şi înjosite; de mult se îngăduie, în familiile cele mai bune, ziare hazlii, în care necuviinţele cele murdare sunt servite ca un fel de pişcoturi.
Nici o mirare deci, că depăşirea aceasta a tuturor graniţelor iese acum la iveală şi în felul îmbrăcămintei.
Astăzi sunt tot mai multe femei şi fete a căror îmbrăcăminte caută să dezbrace trupul cât mai rafinat cu putinţă şi să scoată în relief cu atâta iscusinţă formele membrelor, încât trebuie să te miri de meşteşugul cu care poartă haine în aşa chip, că parcă n-ar avea haine. Printre aceste femei sunt unele care au multă aplecare pentru stilul femeilor uşoare, fiind ele însele uşoare în sufletele lor.
Cele mai multe însă, habar n-au unde ţintesc toate aceste mode şi din care „tehnică a vieţii” sunt scoase. Această neştiinţă însă porneşte dintr-o lipsă de limpezire în privinţa sarcinii şi a puterii culturale a femeii pe tărâmul spiritual şi moral. Dacă ar avea această limpezire şi siguranţă, ar avea şi simţ pentru stilul corespunzător în îmbrăcăminte.

[COLOR=#ff0000]Ceea ce e mai de mirare este nepăsarea atâtor soţi şi fraţi[/COLOR], care rabdă ca reginele lor să fie expuse privirilor obraznice ale tuturor crailor şi bădăranilor. Ce tocire a simţurilor se dă de gol aici!… Această tocire a instinctului de apărare împotriva femeilor uşoare se mai arată în faptul că, la bărbaţii tineri simţământul de împotrivire hotărâtă la orice neruşinare sexuală s-a dus repede pe copcă.
Nu mai sunt spectacole a căror vizionare să fie ceva nedemn pentru un om bine crescut. Nu mai e o oprelişte pentru oamenii care umblă prin aceste localuri, nici bariere pentru fiţuicile murdare care nu mai cunosc barierele tactului şi ale bunei-cuviinţe. Dimpotrivă: le e ruşine, dacă n-au văzut şi citit tot ce-i mai „tare”, iar tonul îl dau cei fără obraz, nu oamenii simţitori.
De bună seamă, nu are nici o normă să vorbeşti de astfel de lucruri unor oameni a căror simţire e tocită. Pe aceia care năzuiesc la scopuri mai înalte, trebuie să-i îmbiem să-şi desăvârşească convingerile cele mai bune cu mai mult curaj şi statornicie către un stil personal în îndrumarea întregii vieţi şi să alunge fără milă din sufletul, din cercul lor, din viaţă şi din obiceiurile lor, tot ce vine din lumea femeilor uşoare.
sursa:
http://tainacasatoriei.wordpress.com...meile-galante/