'Ortodoxul' de ocazie

[costel]

Practicant inseamna ca stai de vorba cu Dumnezeu alaturi de ceilalti, ca te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului impreuna cu ceilalti, ca nu mai faci nimic singur.

Practicant inseamna ca esti prezent si in Biserica. Dar sa nu ne amagim. Nu e de ajuns sa afirmi ca ai fost si la Biserica, atat timp cat modul tau de vietuire este acelasi. Pentru mine practicant este cel care iese in lume cu chip nou, dupa plecarea sa din Biserica, si aduce doar bucurie.

Sa vietuim cum se cuvine si vom vedea ca multe se vor schimba in bine atat in noi, cat si in jurul nostru.

[icjulian]

În prealabil postat de costel

Practicant inseamna ca stai de vorba cu Dumnezeu alaturi de ceilalti, ca te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului impreuna cu ceilalti, ca nu mai faci nimic singur.

Practicant inseamna ca esti prezent si in Biserica. Dar sa nu ne amagim. Nu e de ajuns sa afirmi ca ai fost si la Biserica, atat timp cat modul tau de vietuire este acelasi. Pentru mine practicant este cel care iese in lume cu chip nou, dupa plecarea sa din Biserica, si aduce doar bucurie.

Scrabble, Ortodoxia nu e invechita si nici incremenita. Si nu are nevoie de bannere si campanii pentru a exista in continuare.

Sa vietuim cum se cuvine si vom vedea ca multe se vor schimba in bine atat in noi, cat si in jurul nostru.

Hai sa te intreb ceva . Spuneai mai sus ca trebuie sa mergi la Biserica si sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului . Stiut este ca daca intr-o biserica , la Liturghie , in momentul sfintirii darurilor , daca participa macar si un singur om necurat , chiar si daca este ortodox ( as putea adauga si necredincios ) , s-ar putea sa nu se sfinteasca darurile , adica painea si vinul sa nu devina Euharistie . Intrand in biserica , vad o gramada de femei care sunt regulat acolo , vin in pantaloni , vopsite si sa nu mai spun ca palavragesc incontinuu ( stiut fiind ca femeia trebuie sa fie tacuta in biserica ) .
In atari conditii , se mai sfintesc oare darurile ? .

În prealabil postat de icjulian

Hai sa te intreb ceva . Spuneai mai sus ca trebuie sa mergi la Biserica si sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului . Stiut este ca daca intr-o biserica , la Liturghie , in momentul sfintirii darurilor , daca participa macar si un singur om necurat , chiar si daca este ortodox ( as putea adauga si necredincios ) , s-ar putea sa nu se sfinteasca darurile , adica painea si vinul sa nu devina Euharistie . Intrand in biserica , vad o gramada de femei care sunt regulat acolo , vin in pantaloni , vopsite si sa nu mai spun ca palavragesc incontinuu ( stiut fiind ca femeia trebuie sa fie tacuta in biserica ) .
In atari conditii , se mai sfintesc oare darurile ? .

De unde ai scos aceasta cu nesfinţirea darurilor?
Ce a spus domnul nostru Iisus Hristos? "Căci n-am venit să chem pe cei drepţi la pocăinţă ci pe cei păcătoşi" Păi dacă ar fi cum spui tu n-ar trebui să mai vină nimeni la biserică.Nici unii preoţi, nu mai spun de mireni.
Ia şi citeşte despre acestea căci a-ţi răspunde cineva este anevoie.

[windorin]

[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Sfantul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor."[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]A venit vremea in care atunci cand cineva se straduieste sa implineasca cele ce tin de viata crestineasca, multi sa se scoale asupra lui, impiedicandu'l, tocmai din pricina neputintei lor de a'i urma aceluia.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Replica preferata a acelor "crestini de duminica" este: "Asta e la manastire, nu aici, in lume." Aceasta scuza lipsa ravnei si acopera o lipsa de vointa in "a alerga neincetat spre cele din'nainte", precum facea Apostolul Pavel si orice crestin.[/SIZE]

[zoridezi]

În prealabil postat de windorin

[SIZE=2]Sfantul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor."[/SIZE]

[SIZE=2]A venit vremea in care atunci cand cineva se straduieste sa implineasca cele ce tin de viata crestineasca, multi sa se scoale asupra lui, impiedicandu'l, tocmai din pricina neputintei lor de a'i urma aceluia.[/SIZE]

[SIZE=2]Replica preferata a acelor "crestini de duminica" este: "Asta e la manastire, nu aici, in lume." Aceasta scuza lipsa ravnei si acopera o lipsa de vointa in "a alerga neincetat spre cele din'nainte", precum facea Apostolul Pavel si orice crestin.[/SIZE]

Ai mare dreptate in tot ce ai scris! In ziua de azi chiar ca s-au inversat valorile rau de tot...
Iar cu scuza "asta e la manastire, nu aici, in lume" nici eu nu sunt de acord. Dar acum fiecare e liber sa isi aleaga calea...

[axios]

ma bucur ca ne-am strans azi, ca in fiecare zi si ca in multe din zilele ce vor urma, cu mila lui Dumnezeu...
insa mi se pare trist, cel putin din punctul meu de vedere, ca doar aici ne putem marturisi credinta... si asta nu pentru ca nu am avea curaj. ci pentru ca ar fi putini cei care ar fi dispusi sa ne asculte...
cati dintre noi pot discuta din problemele de aici la serviciu, de exemplu... sunt sigur ca foarte putini...
traim lumi diferite. din pacate. e trist, e dureros, dar trebuie sa recunoastem...
incerc sa socializez cu prietenii de o viata... ies cu ei, merg la vreo terasa ceva, comandam, daca e miercuri iau o pizza de post, incerc sa fiu in ritm cu ei... insa, vin momente cand deja se rupe filmul.
intr-o sambata seara m-au luat prietenii la un ceai, intr-un club... era pe la mijlocul postului mare... mai in gluma, mai in serios, imi spun ca mergem sa o gasim pe mama copiilor mei. am ajuns fratilor... si am inteles ce multe ne separa... era sambata, aproape de miezul noptii, si petrecerea abia incepea... lumea dansa pe mese, faceau trenuletul, se dadeau de ceasul mortii de parca era revelion sau nu stiu ce mare ocazie de a sarbatori... si-i intreb ce e acolo. si-mi raspund, pe cat de sincer, pe atat de motivati, ca lumea are dreptul la relaxare dupa o saptamana de munca... eram siderat. si, apropo, ma intrebau daca nu am vazut pe cineva... le-am raspuns sincer: fratilor, am vazut o gramada de mame, care mai de care, dar niciuna nu era a copiilor mei... :))
trist este ca e lesne de inteles ca a doua zi nici vorba de biserica...
incerc sa nu judec pentru ca nu stiu care sunt lucrarile Domnului cu fiecare dintre noi. poate toti de acolo erau mai aproape de mantuire decat mine. n-am de unde sa stiu. insa e cert ca eram din alt film... imi pare rau, dar acesta este adevarul.
cercul in care mai pot discuta una alta despre viata este acela format din apropiatii cu care merg la manastire. insa fiecare a fost adus aproape de biserica prin pronia lui Dumnezeu. fiecare are povestea lui, dureroasa si izbavitoare...
sa ne rugam ca fratii nostri sa se indrepte. sa ne rugam ca Dumnezeu sa le trimita harta de care au nevoie in drumul spre mantuire. sa ne rugam sa ne intalnim cu totii la Poarta Raiului...
concluzia: merg in fiecare duminica la biserica, postesc lunea, miercurea, vinerea, am duhovnic, ma straduiesc sa-mi fac canonul etc. dar cred ca sunt doar un ortodox de ocazie... si asta fara falsa smerenie.
insa faptul ca L-am cunoscut pe Dumnezeu ma face sa ma simt cel mai iubit dintre pamanteni...

În prealabil postat de axios

ma bucur ca ne-am strans azi, ca in fiecare zi si ca in multe din zilele ce vor urma, cu mila lui Dumnezeu...
insa mi se pare trist, cel putin din punctul meu de vedere, ca doar aici ne putem marturisi credinta... si asta nu pentru ca nu am avea curaj. ci pentru ca ar fi putini cei care ar fi dispusi sa ne asculte...
cati dintre noi pot discuta din problemele de aici la serviciu, de exemplu... sunt sigur ca foarte putini...
traim lumi diferite. din pacate. e trist, e dureros, dar trebuie sa recunoastem...
incerc sa socializez cu prietenii de o viata... ies cu ei, merg la vreo terasa ceva, comandam, daca e miercuri iau o pizza de post, incerc sa fiu in ritm cu ei... insa, vin momente cand deja se rupe filmul.
intr-o sambata seara m-au luat prietenii la un ceai, intr-un club... era pe la mijlocul postului mare... mai in gluma, mai in serios, imi spun ca mergem sa o gasim pe mama copiilor mei. am ajuns fratilor... si am inteles ce multe ne separa... era sambata, aproape de miezul noptii, si petrecerea abia incepea... lumea dansa pe mese, faceau trenuletul, se dadeau de ceasul mortii de parca era revelion sau nu stiu ce mare ocazie de a sarbatori... si-i intreb ce e acolo. si-mi raspund, pe cat de sincer, pe atat de motivati, ca lumea are dreptul la relaxare dupa o saptamana de munca... eram siderat. si, apropo, ma intrebau daca nu am vazut pe cineva... le-am raspuns sincer: fratilor, am vazut o gramada de mame, care mai de care, dar niciuna nu era a copiilor mei... :))
trist este ca e lesne de inteles ca a doua zi nici vorba de biserica...
incerc sa nu judec pentru ca nu stiu care sunt lucrarile Domnului cu fiecare dintre noi. poate toti de acolo erau mai aproape de mantuire decat mine. n-am de unde sa stiu. insa e cert ca eram din alt film... imi pare rau, dar acesta este adevarul.
cercul in care mai pot discuta una alta despre viata este acela format din apropiatii cu care merg la manastire. insa fiecare a fost adus aproape de biserica prin pronia lui Dumnezeu. fiecare are povestea lui, dureroasa si izbavitoare...
sa ne rugam ca fratii nostri sa se indrepte. sa ne rugam ca Dumnezeu sa le trimita harta de care au nevoie in drumul spre mantuire. sa ne rugam sa ne intalnim cu totii la Poarta Raiului...
concluzia: merg in fiecare duminica la biserica, postesc lunea, miercurea, vinerea, am duhovnic, ma straduiesc sa-mi fac canonul etc. dar cred ca sunt doar un ortodox de ocazie... si asta fara falsa smerenie.
insa faptul ca L-am cunoscut pe Dumnezeu ma face sa ma simt cel mai iubit dintre pamanteni...

Minunat cuvât şi foarte adevărat!Ultimele fraze cel puţin sunt atât de adevărate!