Poezii preferate...

[sia]

[SIZE=5]Nichifor Crainic[/SIZE]
[SIZE=+1]Unde sunt cei care nu mai sunt?[/SIZE]

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.

[sia]

[SIZE=4][SIZE=+2]Nichifor Crainic[/SIZE] [/SIZE]

[SIZE=4]Lauda[/SIZE]

Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri în haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Mă scalzi si pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invalit în naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?

Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.

In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coaja de carne din spatiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza;
Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza
De-adancul luminii nesatiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dara de umbra acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Si-n saltul credintei gustând vesnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Ca sunt intru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiaza,
Fapturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spatiu vremelnic colinda.
A fi, bucurie eterna si sfanta!
O vraja a toata lumina rasfranta
De-a gloriei tale oglinda

[COLOR=DarkOrange][COLOR=#000000]Au inflorit salcamii in urbea mea natala
Priveste-i cum surad in hainele de gala
au trupuri arcuite in soarele plapand
acum se tot inclina in baterea de vant...

in palma ta cea aspra au asternut petale
sa-ti mangaie tristetea si visurile pale
mirosul sa-ti imbie cu-arome de poveste
pierduta in cerdacul ce astazi nu mai este...[/COLOR][/COLOR]

În prealabil postat de adorcrysti

[COLOR=darkorange][COLOR=#000000]Au inflorit salcamii in urbea mea natala[/COLOR][/COLOR]

[COLOR=darkorange]

[COLOR=darkorange]Priveste-i cum surad in hainele de gala[/COLOR]
[COLOR=darkorange]au trupuri arcuite in soarele plapand[/COLOR]
[COLOR=darkorange]acum se tot inclina in baterea de vant...[/COLOR]

[COLOR=darkorange]in palma ta cea aspra au asternut petale[/COLOR]
[COLOR=darkorange]sa-ti mangaie tristetea si visurile pale[/COLOR]
[COLOR=darkorange]mirosul sa-ti imbie cu-arome de poveste[/COLOR]
[COLOR=darkorange]pierduta in cerdacul ce astazi nu mai este...[/COLOR][/COLOR]

Foarte frumoase versuri.Şi la noi au înflorit salcâmii.Prin geamul deschis pătrunde mireasma lor.Ale cui sunt aceste versuri?

[Trandafir_Alb]

"Fata mica, fata mica
Ce te-nchini ca o bunica,
Lung si rar cum se cuvine,
Pui plapand de om fricos,
Cine te-a invatat pe tine
Sa te-nchini asa frumos?

Care mana cu pacate,
Care degete curate
Ti-au prins degetele fine
Si ti le-au purtat cu frica
Dupa semnele crestine,
Fata mica, fata mica?

Cine-ntai ti-a pus pe frunte
Unghiile cu trei puncte
In al Tatalui Sfant nume
Si, tinandu-si un suspin,
Cine ti le-a-nfipt anume
Langa inima...Amin!

Fata mica de la scoala
Ce te-nchini fara sfiala
La Biserica din strada
Tu nu faci cum fac, cochete,
Doamnele, sa nu se vada,
Cruci marunte si discrete

Le faci mari, le faci cat tine,
Lung si rar cum se cuvine
Si din buze misti cu greu
Spui ceva si stai in cale...
Tare-as vrea sa stiu si eu
Ce te rogi acum matale?

Ruga ta, prinos de floare,
Trece dincolo de soare,
Dincolo de Rai, mai sus
Pan-la Tronul lui Iisus...
Si pe tot intinsul drum
Umple cerul de parfum!

Fata mica, fata mica
Ce te-nchini ca o bunica,
Lung si rar cum se cuvine,
Pui plapand de om fricos,
Cine te-a-nvatat pe tine
Sa te-nchini asa frumos? "

[claudiu-marius]

Ne batem capul, sa te dezlegam,
Stransi in soboruri ca la sezatoare
Parc-ai fi,Doamne,doar o ghicitoare,
In loc sa-ngenunchem sa ne rugam !


Catam poteci in stinci fara de trepte,
Ne cataram S-ajungem pan' la tine,
Cand tu te afli in tinuturi line
Pe drumurile limpezi mari si drepte.

[Anna]

Eu cand citesc poezii frumoase ma simt cel mai singura

[claudiu-marius]

Lumina lina a Sfintei Marii
Vino-n acest amurg de lume
Sa ne scapi de agonicele zvarcoliri;
Iata,omul pune la cale anume
Spulberul nefericitei tale zidiri.

Nu cad astre manioase peste noi,
Nu-si varsa oceanele sodomul,
Ci in aceasta laica judecata de apoi
Pamantul ajuns un biet gunoi
Il face praf si puzderie atomul.