De la iubire la ura... doar un pas

[axios]

toti cautam sabloane cand e vorba de iubire. unele legate de fizic altele legate de personalitate. ne place o persoana draguta, eventual cu un fizic atragator, si apoi incepem sa o/il imbracam. ii punem credinta, inteligenta, simtul umorului, sinceritate, virtute dupa virtute... (nu neaparat in ordinea si componenta de mai sus)
partea cea mai amuzanta e ca niciodata alegerea noastra nu bate cu punctul de start... partea interesanta intervine cand, rand pe rand, inlaturam defectele si lucram la compromisuri...
partea frustranta are un exemplu putin mai lung: la inceput, cand iubim, totul vedem prin ochii partenerului... e senin afara doar pentru ca ea/el iti zambeste, timpul trece ca nebunul doar pentru ca sunteti impreuna, melodii nesuferitoare altadata - acum ti se par chiar simpatice pentru ca ei/lui ii plac etc... cand lucrurile se schimba, intervine tacerea... tacerea care doare... si incepi sa nu mai comunici, sa eviti, sa te motivezi, sa-ti alimentezi "dreptatea"...
pe axa asta se intampla toate.
cat de multi isi doresc sa se intoarca inapoi sa indrepte balanta?