cea mai frumoasa ascultare

[costel]

In lumea de astazi, lume coplesita de fascinatia strazilor, a reclamelor, coplesita de exterioritate, uita de cei care traiesc in "tara intelesurilor". Redau o vorba de duh a unui parinte pe care l-am intalnit la Schitul Crasna (Prahova): "pazeste-ti urechile, ca sa nu aduni in tine razboaie".

[ory]

Intr-o noapte, m-a rugat maica stareta a unei manastiri, impreuna cu maica economa, sa merg impreuna cu acestea la padure, cam pe la 11-12 noaptea, aproape de marginea padurii, unde acestea aveau o casuta parasita si plantati cativa meri pe langa ea. M-au rugat sa merg ca sa alungam ursul ce facea ravagii si rupea crengile pentru mere. Eram, sau cel putin ma consideram destul de puternica pentru a face acest lucru.
Am mers si mi s-a spus sa bat toaca (se afla si o toaca acolo, prinsa de doi copaci ), continuu, pentru a speria ursii daca acestia sunt cumva prin preajma, iar sfintiile lor urma sa cerceteze terenul. Am inceput sa bat toaca, in jurul meu totul era bezna, se auzeau frunze fosnind, vantul adiind...si atat. Nu mai era nici urma de maici, ele plecasera, lasandu-ma pe mine sa bat toaca continuu... Bateam puternic, bateam de-acum cu teama...ma cuprinsese cumplit frica, atunci cand mi-am dat seama ca sunt singura. Imi era frica sa ma opresc, dar nici nu mai puteam bate, imi intepenisera mainile pe toaca.Imi era frica sa nu vina ursul, daca se face liniste .
Pana la urma, m-am oprit si cu pieptul batand cu putere, cu o teama de , parca dadea sa-mi explodeze in piept, am plecat...am plecat spre camera. Nu le-am spus nimic acelor maici pentru ca m-au lasat singura.

Ory, pentru aceste "experiente" eu [COLOR=Red]te apreciez[/COLOR] ca nu ti-ai pierdut credinta!!
Ele, maicile au "castigat" o noapte linistita..insa tu ai primit o experienta dura (e adevarat) si o credinta puternica!
Maica Domnului sa va aibe in paza. Si pe tine si familia ta.

În prealabil postat de costel

Redau o vorba de duh a unui parinte pe care l-am intalnit la Schitul Crasna (Prahova): "pazeste-ti urechile, ca sa nu aduni in tine razboaie".

Multumesc, Costel, pentru vorba asta inteleapta. Mi s-a facut dor de Crasna!

Ascultarea primită era să fac 34 de dulămi până la Adormirea Maicii Domnului.Am primit materialul.Nu l-am măsurat.Era o vară cu temperaturi de 4o grade,matreialul negru,maşinile se încingeau,şi fierul de călcat dogorea.Am lucrat zi şi noapte două săptămâni.
Cănd mai aveam 4 de făcut am constatat că nu îmi ajunge matrialul.Nu stăteam prea bine cu banii.Nu am spus nimănui,am mers şi am cumpărat matreial şi ce mai trebuia ca să pot termina ascultarea.
De ocupată ce am fost nu am avut timp să mă spovedesc şi împărtăşesc.L-am sunat pe stareţ spunându-i.Era deja târziu.S-a oferit să vină acasă să facă aceasta.Am refuzat nefiind pregătită.Seara era priveghere pentru Adormirea Maicii Domnului.Voiam tare mult să ajung dar,creştinii cu care de obicei mergeam nu m-au pus la socoteală cu un loc în maşină.A rămas să mă descurc cum voi putea.
Cu bagajul greu după mine am luat o cursă care mă lăsa la vreun km de mănăstire având de urcat un deal abrupt ţinându-mă de tufe căci plouase în ajun.Am ajuns în cele de urmă plină de noroi şi obosită.Atâta de transpirată şi murdară eram că nu puteam intra in biserică să mă închin.M-am aşezat pe o piatră şi am izbucnit în plâns departe de locul unde se ţinea slujba.Nu ştiu de unde a apărut un călugăr care cu vocea blăndă m-a întrbat de ce plâng.I-am povestit printre lacrimi,într-o suflare tot năduful.A luat sacoşa cu dulămi mirându-se cum am putut să o car eu fiind o presoană firavă. Mi-a adus un vas cu apă caldă,un prosop curat şi a vrut să mă spele pe picioare şi să-mi creţe încălţămintea.Am refizat.Gestul acestui călugăr a făcut să dispară toată supărarea mea iar bucuria harul şi liniştea pe care le-am avut în suflet cât a ţinut sărbătoarea nu le pot descrie în cuvinte.

[windorin]

Scurta lectie despre smerenie.

Eram la facultate, vorbind cu un bun coleg despre rugaciune. La un moment dat, eu spun: "Eu si rugaciunea, nu prea avem multe in comun. Mai mult chin decat reusita." La care el imi spune: "Nu mai spune asa, caci asta nu este smerenie, ci multa mandrie ascunsa. Smerenia este tacere. A spune despre tine ca nu ai rugaciune este mandrie."

Si mi'am dat seama ca are dreptate. Tare m'am bucurat pentru cat ajutor mi'a venit prin el.
Rugaciunea este rugaciune oricum ar fi facuta, chiar daca este si numai o incercare spre rugaciune.

Cei care zic despre ei cam asa: "Eu nu sunt frumoasa, eu sunt ultimul om, eu nu am rugaciune, eu sunt prost." Iar daca le spui tu astea, se aprind ca un foc de paie asupra ta. Cu toate ca eu insumi nu puteam sa'i accept pe cei care ziceau despre ei tot felul de cuvinte "smeritoare", iar in fapta se vede altceva, in cazul meu nu ma puteam vedea.