Morala crestina vs morala atee

[AlinB]

În prealabil postat de ory

Da, in mod normal sistemele morale ar trebui, nu doar sa se apropie ci sa fie unele si aceleasi concepute de noi ca si oameni. Pana la urma suntem oameni, apoi ceea ce vrem sa devenim, sa credem ori sa infaptuim.
Din pacate insa, moralitatea, aceasta etica nu prea este inteleasa de credinta, ca facand obligatoriu parte din aceasta credinta, ci este sistematic departajata intr-un cadru ce se presupune a fi steril de invatatura ortodoxa.

"departajata"? adica? :)

"Am trait peste doi ani de zile intr-o tara siatica, presupusa budista, dar proclamata de poporul acestuia, mai degraba ateista."

Pai era budista sau ateista pana la urma?

"Din pacate am invatat de la acesti oameni ca sistemul moral poate sa functioneze mai cu precadere atunci cand el nu este perturbat de sistemul spiritual. Astfel ca, ei stiu sigur ce au de facut pe premiza morala si a constiintei proprii, "

ce e aia" premiza morala si a constiintei proprii"?
Exista o definitie pe undeva?

crestinii insa, de multe ori se debusoleaza in acest sens, si obosind de atata contradictie de sine si de atata teologie literara, nu mai tine cont de nici unul, astfel se ajunge la nepasare si, implicit la pacate.

Poate lucrurile sunt neclare si contradictorii pentru tine, pentru ca tii musai sa vezi contradictii chiar si acolo unde nu sunt, dar eu cred ca pentru un crestin care isi traieste credinta lucrurile sunt destul de clare.

Teoretic cel putin, pentru ca practic nimeni nu este infailibil si fara de pacat.

Decat cei care, binenteles, nu cred in existenta pacatului, dar asta nu-i face sfinti asa cum cei care nu cred in gravitatie nu pot sa se arunce de pe cladiri fara sa se zdrobeasca de pamant.

Daca suntem crestini trebuie sa si dovedim aceasta, nu doar sa palavragim kilometri de invatatura mistica, in acelasi timp in care propriul popor exceleaza in avorturi, in infractionalitate, in nepasarea fata de sufletele celor din jur, al copiilor, in coruptie ...etc.

Matuirea este personala, nu colectiva.
Dovada credintei se face prin traire personala nu prin cat de crestine este tara in care traiesti.
Standardele impuse de tine sunt absurde si au ca scop precis culpabilizarea, impotriva oricarei ratiuni si a bunului simt.

Deci, nu suntem un popor cu o conduita moral-crestina, suntem doar un popor pretins crestin.

Eu nu m-as hazarda sa afim nici una nici alta. Si in general cel care e preocupat mai mult de spiritualitatea celor din jur nu mai are timp pentru a asa.

Trebuie sa avem o inima careia sa-i pese, in care sa salasluiasca aceasta credinta si aceasta divinitate, apoi o constiinta cu care sa imbratisam salasluirea din interior...si apoi ne vom numi crestini, ce nu se manifesta astfel se cheama demagogie si teorie fara viata.

Asa, si ce te face sa crezi ca tie ti-ar pasa mai mult decat altora care nu vad lucrurile ca tine si nu fac filosofia schimbarii altora in timp ce ei insisi nu sunt mai buni decat cei pe care ii judeca din prisma unui sistem de valori absurd?

Daca tu faci filosofia "pasatului" nu inseamna ca esti mai buna decat altii care vorbesc mai putin despre asta dar fac ceea ce cred ca este bine pentru ei si cei din jur? Adica tu ai impresia ca faci mai mult si chiar esti pe deasupra indreptatita sa atraga atentia altora in timp ce ceilalti, vezi Doamne sunt niste indiferenti si niste ipocriti?

"aceeasi divinitate", "salasluirea din interior"..astea de unde le-ai mai scos, dintr-o carte de formare persoanala "New Age"?