Preot (paroh) si enoriasi - comunicare in afara bisericii(?)

[sophia]

E bine sa existe o comunicare in afara bisercii, a slujbelor? Sa fie prietenie?
In anumite situatii, mai ales la sat, sau in diaspora, preotul are atributii si in afara bisericii, el conduce si reprezinta chiar si comunitatea locala. Organizeaza comunitatea, diverse evenimente, este invitat in familii etc.
Nu stiu daca se obisnuieste asa si daca este bine sa fie asa.
La oras nu prea cred ca se intampla.
Cum ar trebui sa comunicam cu preotul si cat (adica pana unde)? Si daca el este si duhovnic?

Cu preotul care iti este si duhovnic ajungi la o relatie personala, caci mergi la el sa-ti deschizi sufletul, sa te sfatuiesti si sa te ajute sa alegi calea cea dreapta.
Personal am nevoie sa mentin o anumita distanta, adica sa nu ajungem "sa ne tragem de sireturi", sa facem glume impreuna sau sa mergem la petreceri sau chiar mai rau. '
Nu, preotul pentru mine trebuie sa stea pe un piedestal, atunci cand sunt acolo si cer sfat. Asta nu inseamna ca ma refer la viata lui personala, ci doar la timpul pe care mi-l aloca mie. Stim cu totii ca si preotii sunt oameni, si ca si ei au ispite, chiar mai mari decat noi, ceilalti. Deci o anumita distanta, care insa imi permite sa ma apropii si sa-mi dechid sufletul.
Cand cresti cu preot in familie, situatia e alta.

[lore86]

acele vizite numite vizite pastorale ar fi cam obligatorii pt ca preotul sa-si cunoasca enoriasii. la oras insa acest lucru e imposibil, fiind prea multi enoriasi.aceasta vizita ar trebui privita ca a unui prieten.in general se intereseaza daca sotii sunt casatoriti, copiii botezati, ce relatie are familia cu biserica.

[andreicozia]

În prealabil postat de Anca-Miha

Cu preotul care iti este si duhovnic ajungi la o relatie personala, caci mergi la el sa-ti deschizi sufletul, sa te sfatuiesti si sa te ajute sa alegi calea cea dreapta.
Personal am nevoie sa mentin o anumita distanta, adica sa nu ajungem "sa ne tragem de sireturi", sa facem glume impreuna sau sa mergem la petreceri sau chiar mai rau. '
Nu, preotul pentru mine trebuie sa stea pe un piedestal, atunci cand sunt acolo si cer sfat. Asta nu inseamna ca ma refer la viata lui personala, ci doar la timpul pe care mi-l aloca mie. Stim cu totii ca si preotii sunt oameni, si ca si ei au ispite, chiar mai mari decat noi, ceilalti. Deci o anumita distanta, care insa imi permite sa ma apropii si sa-mi dechid sufletul.
Cand cresti cu preot in familie, situatia e alta.

A cunoaste un preot mai bine si a lega o prietenie cu el nu inseamna neaparat "ca te tragi de sireturi" si faci bancuri prea multe cu el.

Eu, din experienta directa stiu ca pe un preot il poti avea si ca duhovnic si ca bun prieten.
Consider ca este chiar foarte necesar, daca se poate crea aceasta relatie.

Sa nu uitam ca Duhul Sfint lucreaza, nu "preotul de pe piedestal". Duhovnicul este doar un instrument si cu cit acel instrument te cunoaste mai bine cu atit mai mult te poate indruma catre mintuire.

Eu zic ca este o mare binecuvintare sa fi BINE cunoscut de Duhovnic la modul personal, dar SI INVERS, adica si tu pe el.

Eu cunoscind cite ceva si din felul LUMESC de a fi a Duhovnicului meu, din sinceritatea sa si luptele pe care SI EL le duce, ma apropie de el, il inteleg mai bine, vad sinceritatea lui , ma intareste si mai mult si-mi da speranta ca sunt indrumat prin cooperare intre noi si Duhul Sfint.

Mie asta mi se pare ca reprezinta spovedania COMPLETA.

Andrei, fiind pareri personale, normal ca nu sunt la fel, asa cum nu sunt doi oameni la fel.
Totusi nu gasesc potrivit sa-mi combati parerea personala. Fiecare cu parerea lui, caci nu am dat o "reteta"!

[sophia]

Si eu consider ca este bine sa ai o comunicare cu preotul/duhovnicul.
Uneori ma gandesc si eu ca Anca: poate ca trebuie mentinuta o distanta.
Pe de alta und si cum sa discuti cu el?
O relatie de prietenie si de vizita mi se pare potrivita, mai ales acolo unde preotul are o insemnatate mai mare pentru tine si comunitate (la sat, in diaspora).
O solutie mai este si scrisul (mailul), dar nu prea agreata in biserica.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Si eu consider ca este bine sa ai o comunicare cu preotul/duhovnicul.
Uneori ma gandesc si eu ca Anca: poate ca trebuie mentinuta o distanta.
Pe de alta und si cum sa discuti cu el?
O relatie de prietenie si de vizita mi se pare potrivita, mai ales acolo unde preotul are o insemnatate mai mare pentru tine si comunitate (la sat, in diaspora).
O solutie mai este si scrisul (mailul), dar nu prea agreata in biserica.

Mailul este ceva banal deja, mai peste tot, înclusiv în Biserica noastră. Nu văd nimic rău în aşa ceva !

[Hartford]

În prealabil postat de sophia

E bine sa existe o comunicare in afara bisercii, a slujbelor? Sa fie prietenie?
In anumite situatii, mai ales la sat, sau in diaspora, preotul are atributii si in afara bisericii, el conduce si reprezinta chiar si comunitatea locala. Organizeaza comunitatea, diverse evenimente, este invitat in familii etc.
Nu stiu daca se obisnuieste asa si daca este bine sa fie asa.
La oras nu prea cred ca se intampla.
Cum ar trebui sa comunicam cu preotul si cat (adica pana unde)? Si daca el este si duhovnic?

Sophia toate cu masura sa stii ca sint si preotese geloase.

[sophia]

@Hartford

Da, asa este si mai sunt si soti care se mai pot intreba ce tot comunici/scrii atata cu preotul. Si daca preotul nu are preoteasa si femeia nu are sot...este si mai rau cu ispita.

Saraca femeie credincioasa

[costel]

Mi-au placut intotdeauna intalnirile de dupa Sfanta Liturghie. Am vazut ca se mai pastreaza acest lucru la Manastirea Stavropoleos din Bucuresti. Dupa Liturghie, credinciosii ies in curtea manastirii impreuna cu preotii slujitori si dicuta cateva minute. E un loc in care incepi sa te faci cunoscut si sa cunosti. Nu mai stai printre straini.

Inainte de a ma muta in alt sector, vedeam in fiecare duminica in biserica alti credinciosi. Nu mi-a placut acest lucru. M-am tot intrebat unde sunt cei din celelalte duminici si de ce cei prezenti nu vor mai fi prezenti in duminica urmatoare? Poate ca daca ar fi existat aceste mici intalniri de dupa Liturghie multi ar fi revenit cu bucurie.

Am intalnit si biserici unde peste 100 de persoane, din cele ce au participat la slujba, luau masa impreuna cu preotul. Erau o familie.

Daca vorbim la modul general, pot spune ca ne cam lipseste interesul pentru ceilalti.