Ce inseamna pentru voi credinta - Dogme sau fapte?

[maria-luisa]

În prealabil postat de sophia

Sunt intr-o perioada de framantari si dureri.
Pentru mine credinta inseamna nu numai sa mergi la biserica, sa te rogi si sa citesti carti religioase, ci sa faci ceva pentru aproapele tau, sa-l iubesti si sa-l ajuti asa cum a facut si a vrut El.
Iisus a ajutat oamenii, chiar daca a fost criticat si s-a impotrivit unor norme civice si traditii din vremea aceea si chiar a iesit din religia sa intiala (iudaica).
El a adus ceva nou, o lege noua, o credinta noua.
Azi te duci la biserica sa cauti ajutor si sa ajuti la randul tau pe cine are nevoie si incep problemele: nu-i timp, nu-i cazul, nu-s bani, nu e conform cu nu stiu care ierarhie sau norma sau mai stiu eu, e ecumenic, e sau nu e.
Si cum se impaca totusi?
Te duci la biserica, te rogi, esti preot, sau citet, sau ma stiu eu in biserica, sau simplu credincios si vezi unul plangand langa tine si nu te doare.
Si altii care fac ceva cu adevarat pentru oameni, dar nu stiu calea bisericii si dogmele, sunt rai crestini?
Eu nu mai stiu. Ce vrem noi de fapt cu credinta? Care este scopul final?

Eu cred ca orice credinta fara implinirea ei prin fapte este goala de continut. Rostul Bibliei este de a fi scrisa in om, in asa fel incat omul sa devina un templu viu al Cuvantului lui Dumnezeu. Cred ca daca nu este implinita prin fapte, nu este decat fariseism, pana la urma...

[mihailt]

Faptele bune duc la dreapta-credinta si dreapta credinta moare fara fapte bune.
Cum a mai scris si cineva aci ce a zis Sfantul Apostol Iacov:
"credinta fara fapte moarta este";iata ca Sfantul Apostol Iacov marturiseste ca dreapta credinta moare fara faptele credintei.
Iar ca faptele bune au dus pe unii la dreapta-credinta se vede din Sfanta Scriptura,Noul Testament,Faptele Apostolilor,Capitolul 10:
"1.Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica,
2.Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
3.Şi a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: Corneliu!
4.Iar Corneliu, căutând spre el şi înfricoşându-se, a zis: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu.
5.Şi acum, trimite bărbaţi la Iope şi cheamă să vină un oarecare Simon, care se numeşte şi Petru.
6.El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce să faci."
(Corneliu era roman).
Mai incolo se vede cum Corneliu cu cei ai sai este botezat de Sfantul Apostol Petru:
"30.Corneliu a zis: Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta şi mă rugam în casa mea, în ceasul al nouălea, şi iată un bărbat în haină strălucitoare a stat în faţa mea.
31.Şi el a zis: Corneliu, a fost ascultată rugăciunea ta şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu.
32.Trimite, deci, la Iope şi cheamă pe Simon, cel ce se numeşte Petru; el este găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare.
33.Deci îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Şi acum noi toţi suntem de faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de Domnul.
34.Iar Petru, deschizându-şi gura, a zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor.
35.Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El.
36.Şi El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate.
37.Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan.
38.(Adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.
39.Şi noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, spânzurându-L pe lemn.
40.Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate,
41.Nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi.
42.Şi ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi.
43.Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii, că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui.
44.Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul.
45.Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri.
46.Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:
47.Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?
48.Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. "

Chiar Dumnezeu Iisus Hristos ne-a zis sa lucram fapte bune.
Iata aci unde ne indeamna la milostenie si la rugaciune:
"1.Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2.Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3.Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4.Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5.Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
6.Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."
Calugarii care nu au cele materiale fac milostenie spirituala pe cat au :
se roaga pentru altii,povatuiesc duhovniceste oamenii etc.
Pustnicii fac milostenie rugandu-se pentru toti oamenii din lume.
Maica Domnului a facut si face cea mai mare milostenie pentru lume:
"
Conform omiliei lui Sfantul Grigorie Palama,despre petrecerea Maicii Domnului in templu,Maica Domnului a rugat pe preabunul Dumnezeu sa vindece oamenii de pacat si de robia diavolilor.
Iar despre milostenia Maicii Domnului fata de lume vedem din acest tropar:
"Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu o ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata, fiind Maica vietii, si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre."

[antiqu]

Nu as fi capabil sa fac ceea ce a facut solentina, sa cedez locul meu de munca. Numai daca locul acela as fi simtit ca nu e pentru mine, dar si asa e in situatia actuala un salt in gol fara parasuta.
Ceea ce pot sa fac si deja am cativa ani buni e sa donez sange. De multe ori am luat suturi pentru asta , mai ales la inceput de la cunsocuti care ma atentionau ca o sa ma imbolnavesc, etc. Oricum, problema se pune in felul urmator: Omul ala e intins pe un pat de spital si sangele tau il poate salva. Intinzi bratul sa dai vena, sau o intorci: "sunt anemic, as dona dar nu acum, o sa donez luna viitoare, cred ca nu sunt potrivit" etc.
Asta nu inseamna ca ei nu ar ajuta, dar fiecare ajuta cu ce poate...
Credeti ca niste dogme citite pe patul de spital il ajuta pe bolnav cand pierde sange?
Mai stii...

[solentina]

Bravo Antiqu ,daca fiecare din noi am face cite o fapta buna ,macar o fapta buna zilnic,ceva s-ar indrepta ,viata noastra ar lua intorsatura normala a lucrurilor.Si sa stii ca chiar aveam nevoie de acel loc de munca si era si foarte bun ,numai cind acea persoana m-a privit in ochi si mi-a spus ca e fara nici un ban in buzunar ,in acel moment am uitat de mine ,de fiul meu ,de sot de tot ,i-am spus simplu :Suna la acest numar si dute la munca si a doua zi s-a si dus.DEVIZA MEA ESTE :"E LOC PENTRU TOTI PE ACEST PAMINT DE CE SA NU FACEM FAPTE BUNE?"Se poate daca se vrea,numai ca multi din noi am devenit prea egoisti sa ne mai gandim si la cei care chiar au nevoie.Si repet tot ce am facut ,am facut din suflet si nu e prima data cind o fac.Maine la Sf.Liturghie am sa ma rog dinou pentru toti fratii mei romani.Doamne Ajuta.

[bmadalin]

Solentina, faptele bune nu trebuiesc spuse public, catre toata lumea.
Pentru ca eu daca zic: WOW, ce fapta buna ai facut... Si cu totii aici te laudam, iti luam din plata ce o vei avea de la Domnul. Desi sunt convins ca tu nu ai facut ceea ce ai facut pt a te lauda noi.
Dar de ce sa umbresti faptele tale bune cu laudele noastre?

Auzi ce zice Mantuitorul

cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.
3. Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.

Poate ca multi fac fapte bune, dar nu le cere sa le desconspire cand Mantuitorul zice ca: <<cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta>>

[solentina]

Draga Bmadalin tot ce am spus nu am facut-o sa ma laud ci asa am simtit ,daca tu ma judeci asa e doar problema ta,eu am fost sincera si stiu ca din cauza sinceritatii mele,am pierdut.Discutia a fost alta ,iar eu am vrut sa arat ca toti stim sa transmitem mesaje ,vorbe mestesugite legate de credinta ,dar fapte ,nu am vazut nimic,polemica da.,asta a fost si motivul pentru care am dezvaluit ,fapta mea.totul a venit din suflet,daca tu nu vrei sa te bucur de un frate de al tau cind face o fapta buna , e doar problema ta.Si fii sigur ca nu ma voi opri sa fac bine ,cit am sa traiesc pe acest pamint asta am sa fac si nu o spun pentru a ma lauda ,ci pentru a face si pe altii sa simta si sa faca la fel.Daca nu comunicam intre cum putem merge inainte?Ramind muti si inchisi in noi,eu asta vad in tara acum egoism ,putin mai sunt care gindesc si cu sufletul.Asta este parerea mea ,daca tu ai o alta parere,e a ta si gata .Dumnezeu sa ne lumineze pa toti si sa ne ajute sa ne gasim pacea si calea spre credinta adevarata.Rog iertare .Doamne Ajuta.

Eu cred ca credinta inseamna indeplinirea datoriilor! Sa-i dai ficaruia ce i se cuvine, Bisericii, familiei, societatii, propriei persoane. Dumnezeu vede si atunci ia decizii!

[xanixade]

În prealabil postat de sophia

Sunt intr-o perioada de framantari si dureri.
Pentru mine credinta inseamna nu numai sa mergi la biserica, sa te rogi si sa citesti carti religioase, ci sa faci ceva pentru aproapele tau, sa-l iubesti si sa-l ajuti asa cum a facut si a vrut El.

Credinta inseamna a crede in Dumnezeu. Faptele crestine decurg si din credinta si din inima noastra, potrivit deciziilor noastre pe care le supunem partial credintei si din dragostea noastra.

În prealabil postat de sophia

Iisus a ajutat oamenii, chiar daca a fost criticat si s-a impotrivit unor norme civice si traditii din vremea aceea si chiar a iesit din religia sa intiala (iudaica).
El a adus ceva nou, o lege noua, o credinta noua.

Cine e Iisus? Iisus se crede a fi Dumnezeu. Deci Dumnezeu a venit nu sa iasa din religia sa, ci sa adauge, sa o implineasca, sa scoata pe oameni din pacatul stramosesc si sa le asigure calea spre rai, pana atunci oamenii mureau si mergeau in iad ( exceptii Moise, Ilie, Enoh, si nu mai stiu).
Normele civice si traditiile erau pana la Iisus in mare parte religioase, dar erau motiv pentru oamenii de atunci sa si pacatuiasca. Iar de impotrivit nu S-a impotrivit decat pacatului.

În prealabil postat de sophia

Azi te duci la biserica sa cauti ajutor si sa ajuti la randul tau pe cine are nevoie si incep problemele: nu-i timp, nu-i cazul, nu-s bani, nu e conform cu nu stiu care ierarhie sau norma sau mai stiu eu, e ecumenic, e sau nu e.
Si cum se impaca totusi?
Te duci la biserica, te rogi, esti preot, sau citet, sau ma stiu eu in biserica, sau simplu credincios si vezi unul plangand langa tine si nu te doare.

??
Uite cum sta treaba, din punctul meu de vedere.
Ajutorul care se da, oricum s-ar da, se cheama pana la urma ajutor. La inceput mai greu, dar la urma din ce in ce mai usor. Problemele expuse nu au nici un rost cand doresti sa dai un ajutor, e ca si cum te impiedici pe loc drept. Ecumenic, neecumenic, daca judeci de la bun inceput pe cel care vrei sa ii dai ajutor, atunci nu faci nimic. Cum vine asta sa ajuti numai pe cei buni? Vezi, deci cum se impaca?
Faptul ca cineva plange langa tine, in biserica, nu e mare lucru. Acela plange pentru el, pentru Dumnezeu si nu ca sa il bagi tu in seama, iar daca il bagi in seama, atunci roaga-te pentru el, acela ii ajutorul lui in biserica. Daca plange pe drum, sau cine stie unde, atunci da. Faptul ca te doare mai mult sau mai putin, se datoreaza in principal starii pacatoase in care ne aflam toti.

În prealabil postat de sophia

Si altii care fac ceva cu adevarat pentru oameni, dar nu stiu calea bisericii si dogmele, sunt rai crestini?
Eu nu mai stiu. Ce vrem noi de fapt cu credinta? Care este scopul final?

Cel care e rau crestin, e de fapt pacatos. Asa se zice la cei care sunt rai crestini. Iar cei care sunt buni crestini au pacate din ce in ce mai putine. Pacatele cum se spala? Cu multe, printre care si cu fapte bune.
Calea bisericii e zidita de dogme, pe de o parte, pe de alta parte de credinciosi. Am putea spune ca e calea catre Dumnezeu. Pentru ce crezi in Dumnezeu? Nu pentru viata vesnica? Nu pentru a iesi din starea de pacat? Nu pentru dragostea catre Dumnezeu? Nu pentru desavarsirea noastra?
Iata ce vrem cu credinta. Care e scopul nostru final.

[Mihnea Dragomir]

Eu cred că aici avem o problemă prost pusă. Întrebarea topicului se bazează pe o prezumpţie, anume că ar exista o antinomie între doctrina credinţei şi faptele de credinţă. Doxă şi praxis par nu numai disjuncte, ci de-a dreptul antinomice autoarei. Precum cele două braţe ale unei balanţe, când excesul dintr-o parte înseamnă deficit în partea cealaltă.

Or, acest lucru nu corespunde adevărului. Ca să Îl iubim pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să Îl cunoaştem. Să ştim Cine este El, ce fel este (ce atribute), să ştim ce ne-a spus nouă (Revelaţia), să aflăm despre faptele Lui şi oamenilor Lui (Biblia, Tradiţia) să preţuim ce ne-a dat nouă (suflet nemuritor, raţiune, libertate, etc).
Şi invers, "credinţa fără fapte moartă este". Nu ni s-ar părea ciudat ca cineva să ne spună de dimineaţa până seara ce mult îşi iubeşte tatăl, dar să nu dea niciodată un telefon, să nu treacă pe la el ca să vadă dacă are ce mânca, să nu îl caute de sănătate, să nu îl ajute la nevoie ? Dar tot aşa e şi cu Dumnezeu.

Mai vedem o a doua disociere, care apare mult mai subtil decât prima. Este disocierea dintre iubirea de Dumnezeu şi iubirea de oameni. Aici, trebuie mereu avut în vedere că legea iubirii e una singură. Să Îl iubim pe Domnul mai mult decât pe noi înşine şi să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. De fapt, a doua se reduce la prima (dar nu şi invers). Putem spune că avem un singur comandament: iubirea de Dumnezeu. Iar iubirea de aproapele este corolarul.

Stau şi mă întreb: cum ar vrea cineva să înveţe franceza, altfel decât învăţând cuvintele acestei limbi, apoi regulile ei, făcând progrese în ceea ce am putea numi "doctrina limbii" ? Pe de altă parte, nu cunosc un mai trist eşec decât acela al cuiva care o viaţă întreagă a tocit cuvinte franţuzeşti şi regulile gramaticale le ştie pe de rost, dar nu a vorbit niciodată franţuzeşte. Teribilă ratare ! Măcar ignorantul în franceză nu s-a străduit atâta, pe când celălalt s-a străduit fără niciun folos.

[adrian010155]

În prealabil postat de mihnea dragomir

stau şi mă întreb: Cum ar vrea cineva să înveţe franceza, altfel decât învăţând cuvintele acestei limbi, apoi regulile ei, făcând progrese în ceea ce am putea numi "doctrina limbii" ? Pe de altă parte, nu cunosc un mai trist eşec decât acela al cuiva care o viaţă întreagă a tocit cuvinte franţuzeşti şi regulile gramaticale le ştie pe de rost, dar nu a vorbit niciodată franţuzeşte. Teribilă ratare ! Măcar ignorantul în franceză nu s-a străduit atâta, pe când celălalt s-a străduit fără niciun folos.