Este durerea sufleteasca un pacat

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de MarinaAlca

Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!

Aceste atacuri sunt cel mai greu de suportat! Nici nu va imaginati cat de mult va inteleg, nu va imaginati! Mi-a salvat sufletul intotdeauna mila ce o am fata de cei ce se bucura sa infinga pumnalul si celebra fraza "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!"

Va imbratisez! Putere si lacrimi intaritoare, nu manioase!

[zoridezi]

Acest zbucium sufletesc il am si eu de vreo 3 zile... ma intristez nespus de tare cand vad ca unii oameni rosesc niste cuvinte atat de dureroase, fara un pic de empatie, de parca ar sta de vorba cu un pietroi! Si asa ma manii si eu la randu-mi si rostesc cuvinte de ocara. Stiu ca in biblie scrie sa iti iubesti aproapele, iar daca iti da o palma sa ii intorci si obrazul celalalt.. dar teoria ramane teorie, si practica = 0.
Doamne ce as vrea sa fiu si eu blanda si sa imi iubesc aproapele neconditionat! Dar capra m-am nascut si frica mi-e ca (,) capra am sa raman (a se intelege ca oitele sunt de-a dreapta Tatalui )

[MarinaAlca]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Aceste atacuri sunt cel mai greu de suportat! Nici nu va imaginati cat de mult va inteleg, nu va imaginati! Mi-a salvat sufletul intotdeauna mila ce o am fata de cei ce se bucura sa infinga pumnalul si celebra fraza "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!"

Va imbratisez! Putere si lacrimi intaritoare, nu manioase!

SI eu te imbratisez Lapetitemoc.. multumesc ptr sensibilele cuvinte

[ory]

Pana la urma, ce este durerea sufleteasca ?
O schingiuire de constiinta, un orgoliu mult prea idolatrizat, un dezastru interpus intre minte si suflet, o lovitura izbucnita in lacrimi , o pocainta formidabila nascuta din distinsa apasare peste sine ?
Ce este aceasta durere sufleteasca ?
Din experienta stiu ca cele mai mari dureri sufletesti le-am intampinat, le-am sustinut, le-am suportat datorita propriului orgoliu. Dar, tineretea inseamna un mare procent de orgolui si demnitate aberanta. Si-atunci, ce-as fi putut sa fac ca sa nu mai sufar intr-atat, daca mintea, simtirea,auzul, vazul si menirea imi erau marginalizate de atata imaturitate ! ! ! ? ? ?
Multa durere risipim pe drumuri care nu duc spre nicaieri...sau, poate ca in obscuritatea sensului lor banal, ele chiar ne definesc decizii care sa ne contureze o perspectiva de netagaduit. Prezentul ne este format dintr-un amestec "irezolvabil" de suferinte inutile si decizii influientate de aceste nulitati. Atunci, ele chiar au un rost !