Este durerea sufleteasca un pacat

[anna21]

În prealabil postat de giovaninnaa

dar ce ne facem cu suferinta din dragoste? cu suferinta cauzata de faptul ca persoana pe care o iubim mult mult nu ne impartaseste sentimentele?

Si eu m-am intrebat si mi-am pus problema daca:
-am pus relatia mea inaintea ascultarii de Dumnezeu (am pacatuit, pe scurt, intr-o relatie fara Dumnezeu)
-iubirea nu este una autentica (autentica este dragostea definita de Sf. Apostol Pavel)
-durerea este expresia mandriei mele etc.

Imi pare rau ca ai trecut printr-o astfel de suferinta. Eu cred ca nici o durere nu este zadarnica, ci toate ne sunt date spre indreptare. Nu cred ca iubirea si durerea asociata ei trec (cum spune Dorina), ci doar se transforma in timp. Poate ca durerea dispare cand nu mai exista mandrie, dar cred ca iubirea tot va ramane. Dar asta este doar parerea mea, poate gresesc.
Eu am observat ca daca toate lucrurile ar fi fost dupa voia mea, nu as fi ajuns niciodata sa ma rog. Doar durerea sufleteasca m-a "fortat" sa ma intorc la Dumnezeu.

[giovaninnaa]

da, clar, evident, fara durere, fara suferinta, ar fi fost mult mai putin probabil sa ne intoarcem si sa ne apropiem de Dumnezeu. clar ca toate durerile ne sunt date spre indreptare, si, nu din mandrie, ci cu bucuria credintei o spun: ferice de noi cei ce intelegem asta! ( pentru ca sunt prea multi cei ce sufera, dar nici prin cap nu le trece sa-l cheme pe Dumnezeu in ajutor, din pacate) .

si eu cred ca o parte destul de mare a durerii provine din mandrie, din orgoliu ranit. dar ce ne facem cu dorul? cu durerea aproape fizica data de lipsa persoanei iubite?

nu prea cred in varianta " lasa ca e plina lumea de baieti, o sa gasesti altul mai bun" ( vorbele pe care le spune toata lumea) . nu ca nu as gasi pe cineva mai bun, care sa ma iubeasca mai mult... poate ca s-ar gasi. dar ar fi prea simplu, prea nemeritat parca... unde ar fi stradania mea?