va rog sa ma ajutati ca sa pot intelege mai bine ce se intampla cu mine,

[AlinB]

În prealabil postat de ory

Serios !?
Nu prea cred ca am exagerat...18 ani de zile de abuz nu inseamna o luna, un an sau zece, ci dublu.
Oricum, nu discut cu un barbat despre acestea, la ei abuzul si violenta pot fi si native, dar cu siguranta este o trasatura de slabiciune mult mai accentuata decat o detine femeia care rabda.
Nu am un dispret anume, sunt doar realista...atata tot.
Oricum, barbatilor le convine sa se considere tot ei victime....o violenta psihologica atat de mascata !

Serios? A fost legata de pat cu un lant?

Daca da, atunci eu sunt de acord cu tine, dar totusi nu as merge atat de departe incat sa uit ca Dumnezeu iubeste pe cel mai mare pacatos mai mult decat l-as putea eu iubi vreodata pe Dumnezeu.

18 ani de abuz da, dar cu consimtamantul ei.
Ca motivele sub care a consimtit ar fi fost aparent bune si altruiste nu inseamna ca n-a fost practic co-autoarea suferintei de care a avut parte.
A mai facut si altceva in afara de a-l ierta neconditionat?
A incercat sa inteleaga ce il face sa nu se simta acasa ca acasa?
Pentru ce s-a casatorit? De ce daca e casatorit se comporta ca si cand n-ar fi? Ia pus in vedere despartirea? L-a sanctionat vreodata pentru iesirile lui?

Cam greu de procesat atata problematica, nu-i asa? Mai bine hai sa fim feministe ca e mai simplu, balacarim barbatu' si ne-am usurat.
Dar problema este rezolvata? Daca da, in ce masura, te-ai intrebat?
Te-ai intrebat macar o clipa daca la divort n-ar fi in stare sa obtina copiii si atunci...?

Insa nu asta este ideea, nu este practic si nu este crestineste sa cauti vinovati pentru a-i pune la zid, pedepsirea vinovatului o face Dumnezeu pentru ca El stie cel mai bine care este si cat si pentru ce, aici femeia a cerut un sfat nu injuraturi la adresa actualului sot.

Nu stiu cu ce statut scrii tu aici, dar repet: aceasta nu este atitudine de crestin.