Pentru o intelegere corecta a ortodoxiei

[anna21]

În prealabil postat de bogdan268

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

Tu ai familie?
O astfel de intrebare presupune sa intelegi lucrul la care au renuntat ei.

Nu te supara, dar asta este din nou o intrebare "ipocrita" (nu te acuz pe tine de ipocrizie, nicidecum, ci doar vreau sa arat cum se opereaza cu un dublu standard cand sunt analizate astfel de aspecte). Daca familia ar fi atat de importanta, atunci omul de ce nu o cinsteste (adulter, umilinta, abuz, copii neglijati sau crescuti doar trupeste..)


Credinta vine inainte de orice.
Renuntarea a fost una mult mai profunda, ei au renuntat la EI INSISI, de fapt, pentru a-L primi pe Hristos. Asta inseamna sa renunti la tot ce tine de propriul ego, sa renunti la propriile dorinte, vise, la lucrurile in care crezi (adica la "intelepciunea lumii acesteia", care este nebunie in ochii lui Dumnezeu).. la tot.
Si in final au si murit pentru Hristos.

Si tu consideri ca au facut rau familiilor lor? Pai prin ei s-au mantuit si cei din jurul lor (inclusiv familia).

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

Nu, nu este asa. Le-a cerut unora sa-l urmeze si ei au plecat de acasa o vreme, dar nu inseamna ca le-a cerut sa-si paraseasca familia definitiv. Se stie de ex. ca Petru dupa aia si-a luat si sotia dupa el (spune sf. Pavel intr-o epistola). Nu s espune de fiecare, dar prin aluzii facute oin alte locuri se intelege ca il urmau de ex. si femei pe Hristos, unele libere, altele poate sotii.
Oricum, apostolii duceau o viata nomada impreuna cu Iisus, faceau inconjurul tarii care nu era mare, deci nu s epoate spune ca si-au parasit tara si au plecat departe, in acei trei ani cat l-au urmat.

Ce le-a cerut, a fost sa il puna pe Dumnezeu pe primul loc (cine nu ma va iuibi mai mult decat pe mama sa, tatal si copiii sai... NB e interesant ca aici nu spune de soti si sotii; relatia cu acestia este privileaiata; nu ca ar trebui pusi inaintea lui Dumnezeu, dar ma gandesc ca nu se zice de ei pentru ca relatia dintre soti o oglindeste intr-un mod special pe cea a omului cu Dumnezeu)

[bogdan268]

A şaptea întrebare:

Este adevărat faptul că Iisus nu a râs niciodată ?

[anna21]

În prealabil postat de bogdan268

A şaptea întrebare:

Este adevărat faptul că Iisus nu a râs niciodată ?

Oau!
Si eu m-am intrebat uneori daca Iisus a ras vreodata!
Tu unde ai gasit informatia asta (in afara de Umberto Eco)?

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

A şaptea întrebare:

Este adevărat faptul că Iisus nu a râs niciodată ?

Asta de unde ai mai scos-o?? ;-)
Ca nu scrie in Biblie ca ar fi ras? Dar nu scrie nici ca nu a ras.
Scrie odata ca a plans. (la moartea lui Lazar)
Eu personal cred ca Dumnezeu are simtul umorului cat cuprinde.

[bogdan268]

În prealabil postat de Fani71

Asta de unde ai mai scos-o?? ;-)

În prealabil postat de anna21

Tu unde ai gasit informatia asta (in afara de Umberto Eco)?

E o întrebare cât se poate de normală.
Multă lume crede că Iisus n/a râs niciodată, deşi nu se specifică acest lucru în Biblie. Cred că orice persoană credincioasă din jur ar răspunde că Iisus n/a râs, dacă ai întreba/o.
Mult timp a fost sobru, uneori plângea, însă nu ţi/L poţi imagina pe Iisus râzând. El a spus numai povestioare cu tentă moralizatoare, deloc poznaşe, ci cât se poate de grave. Iar dacă un practicant ar vedea o imagine religioasă cu Iisus râzând (căci există) ar crede probabil că este erezie.
Am auzit din surse nesigure că există texte apocrife în care se spune că Iisus n/a râs (de exemplu textul lui Publius Lentullus).
Apoi, orbul Jorge care păzea secretele din finis Africae.
Or, dacă Iisus a fost şi om, e logic că a trecut şi prin fazele copilăriei şi ale adolescenţei.
Pare aproape imposibil să nu fi zâmbit măcar vreodată.
Nu mai zic că există mulţi credincioşi practicanţi care au convingerea că a râde este un lucru diavolesc, şi nu se cade să fie făcut. Şi nu mă refer la a râde de altul (în batjocură), ci de a râde de o glumă normală.

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

E o întrebare cât se poate de normală.
Multă lume crede că Iisus n/a râs niciodată, deşi nu se specifică acest lucru în Biblie. Cred că orice persoană credincioasă din jur ar răspunde că Iisus n/a râs, dacă ai întreba/o.
Mult timp a fost sobru, uneori plângea, însă nu ţi/L poţi imagina pe Iisus râzând. El a spus numai povestioare cu tentă moralizatoare, deloc poznaşe, ci cât se poate de grave. Iar dacă un practicant ar vedea o imagine religioasă cu Iisus râzând (căci există) ar crede probabil că este erezie.
Am auzit din surse nesigure că există texte apocrife în care se spune că Iisus n/a râs (de exemplu textul lui Publius Lentullus).
Apoi, orbul Jorge care păzea secretele din finis Africae.
Or, dacă Iisus a fost şi om, e logic că a trecut şi prin fazele copilăriei şi ale adolescenţei.
Pare aproape imposibil să nu fi zâmbit măcar vreodată.
Nu mai zic că există mulţi credincioşi practicanţi care au convingerea că a râde este un lucru diavolesc, şi nu se cade să fie făcut. Şi nu mă refer la a râde de altul (în batjocură), ci de a râde de o glumă normală.

Ei, Bogdan, dar noi nu am zis ca intrebarea e proasta. Insa eu nu am mai auzit sa se vorbeasca despre asta si m-a amuzat.
Intr-adevar, sunt unii crestini moralizatori si incruntati care pot spune astfel de lucruri, dar crestinii care imi sunt mie model nu cred ca ar spune asa ceva. Uite de ex. Steinhardt, care a spus ca un ascet incruntat nu este cu adevarat ascet. Deci daca si ascetii rad.. Ori, Iisus spune chiar despre el insusi ca oamenii il criticau ca este 'bautor de vin' si nu tine sambata etc, deci atunci cand mergea la casele oamenilor care il invitau oare nu a ras cu ei?
Un argument teologic:
Dumnezeu s-a facut om, deci a asumat tot ce este omenesc. Parintii spun ca ceea ce nu este asumat nu este mantuit. deci, rasul nefiind rau (decat daca este de badjocura sau rautate etc) a trebuit si el sa fi fost asumat in mod logic de Dumnezeu facut om ;-)
Ar fi interesant de vazut ce spune parintele Teofil Paraianu despre asta, ca el pune mult accent pe importanta rasului si zambetului pentru crestin.

Apocrifele sunt apocrife - nu au intrat in canonul NT pentru ca contin si idei dubioase si false.

Este un thread depsre ras, unde sunt spuse tot felul de pareri..

În prealabil postat de Fani71

oamenii il criticau ca este 'bautor de vin' si nu tine sambata etc, deci atunci cand mergea la casele oamenilor care il invitau oare nu a ras cu ei?

Chiar nu tinea sambata?!? De unde reiese?
In ceea ce priveste râsul, drept sa va spun, nu Il prea vad razand pe Domnul, caci era constient de toata suferinta de care era inconjurat. El le vedea pacatele, le vedea fiecare ungher al sufletului; cum sa-i arda sa rada?
Cand intra cineva intr-un spital cat ii mai arde de ras? Eu nu prea am vazut oameni razand prin spitale... iar lumea e plina de oameni bolnavi, caci bolnavi suntem cu totii, chiar daca unii doar instare incipienta...

[Noesisaa]

Pai nu tinea sambata in sensul in care vroiau evreii de pe atunci. Se stie ca evreii aveau un anumit numar de pasi maxim pe care il puteau face, de exemplu. Apoi Hristos a fost criticat ca a vindecat oameni in zi de sambata, sau i-a spus slabanogului sa isi ia patul tot in zi de sambata....Problema era ca evreii nu intelegeau ca fapta buna si placuta lui Dumnezeu nu trebuie sa tina cont de ziua saptamanii.

Eu asa cred ca un om (si Hristos a fost om) care plange, e imposibil sa nu si rada/zambeasca. Cum putea sa nu zambeasca cand vedea copilasi in jurul lui? Cum putea sa mearga la nunta din Cana fara macar sa zambeasca si sa spuna cteva cuvinte bune mirilor si familiilor lor?

Si chiar si sa mergi la spital, sigur, cand te gandesti la suferinta si necazurile din jurul tau iti vine a plangi. Dar unui bolnav nu ii face bine sa te vada plangand, ci mai bine spui cateva cuvinte bune, eventual usor glumete si poate poate, pentru cateva secunde reusesti sa mai alini suferinta.

Imi pare rau dar nu am inteles explicatia cu tinutul sambetei. Stiu ca a vindecat sambata; oare la asta se refera cand spune ca nu tinea sambata?
Una e sa zambeasca si alta e sa rada.
Mersul la spital era doar o comparatie...si apoi noi suntem numai oameni, nu si Dumnezeu.
Iisus, fiind si Dumnezeu, cuprindea cu mintea mai mult ca noi; simtea suferinta multora.
Ma gandesc, ca daca biblia nu are versete in care se vorbeste despre ras, inseamna ca acesta nu are valoare duhovniceasca. Asta nu inseamna ca noi nu avem voie sa radem; doar ca nu ne foloseste in acelasi fel ca plansul.