prietena mea nu este fecioara

Salutare tuturor,sunt nou pe aici :)
Am citit cu atentie tot topicul pt ca si eu sunt intr-o situatie asemanatoare de ceva timp (nu de mult). Prietena mea nu mai este fecioara,insa fiind tanara e datorita unei greseli,pur si simplu a cedat presiunilor facute de "prietenele" ei,dar si datorita faptului ca de vreo 2 ani incepuse sa se departeze de Biserica,si bineinteles diavolul a inceput sa lucreze. A pacatuit de 3 ori cu acel baiat. Eu cand am inceput relatia cu ea stiam de acest lucru,insa nu m-a interesat deoarece nu credeam ca va fi ceva serios intre noi. Dar totul a fost cum ma asteptam mai putin: am gasit in ea persoana de care aveam nevoie,cea pe care o asteptam de o "viata" (am folosit ghilimelele pt ca sunt destul de tanar),e fata pt care m-am rugat atatia ani la Dumnezeu sa mi-o daruiasca,o persoana cum nu credeam ca mai exista pe lume in zilele noastre! Si credeti-ma ca nu exagerez! In nici un caz nu ma asteptam la asa ceva insa nici ea deasemenea. A fost ceva minunat inca de la inceput. Si cand spun asta,nu ma refer numai la relatia noastra trupeasca,ca ne-a placut unul de celalalt,ci ne potrivim si sufleteste,ne intelegem perfect,avem incredere deplina unul in altul etc. Pur si simplu este ca intr-un basm,este o adevarata minune!
Eu sunt primul baiat de care ea s-a atasat,primul de care s-a indragostit,primul caruia ii spune ca il iubeste,primul baiat in care are incredere! Deasemenea si eu vad in ea prima fata care chiar simt si sunt convins ca ma iubeste cu adevarat,ca ma intelege,ca ma asculta,ma sprijina... si pe care o iubesc. De cand sta cu mine s-a schimbat mult (nu ca inainte ar fi fost o persoana rea),insa i-am vorbit mereu de Dumnezeu,de credinta,de absolut tot ce tine de ortodoxie si a fost extrem de receptiva si s-a minunat ascultand toate acestea. Chiar nu credea ca mai exista vreun baiat ca mine,si nu o spun spre lauda mea,ci vreau sa subliniez faptul ca a reusit sa ma cunoasca in totalitate,si cum am spus,este foarte multumita. De cand m-a cunoscut pe mine nu a mai fumat deloc (desi nu era chiar o patima pt ea,in sensul ca nu fuma mult),a inceput sa se roage,sa citeasca (,) carti crestine,sa posteasca etc.,ba chiar vrea sa reinceapa sa mearga la biserica,avand in asta o dorinta arzatoare! Abia asteapta sa se spovedeasca,sa scape de tot,sa fie o alta persoana. Eu sunt foarte multumit de ea si am convingerea ca si Dumnezeu impreuna cu Sfintii Lui!
Deja avem planuri mari,vrem ca in cativa ani,dupa ce vom mai creste,sa ne casatorim,sa avem copii... Ne rugam mereu unul pt altul,sau pt amandoi.
Insa sa revin la subiectul topicului. Ea nu mai este fecioara dupa cum am spus,insa intr-o zi,mi-a marturisit asta. Era un gand care o macina enorm,vroia sa-mi spuna de la bun inceput insa nu gasise puterea. Eu am inteles-o. Pur si simplu ii era teama ca voi crede ca este o desfranata,ca nu este asa cum o vad eu,sau ca mai rau,o voi parasi. Stiu ca abia a indraznit sa-mi spuna asta,statea langa mine,si dupa ce a facut-o... pur si simplu i-a venit sa planga! Nu avea curajul sa ma priveasca in ochi,isi bagase capul in maini,la pamant. Se vedea ca o durea enorm,era constienta ca a gresit,a recunoscut ca a fost cea mai mare greseala pe care a facut-o,greseala vietii ei! Ma tot intreba speriata daca o mai iubesc... Eu i-am spus ca stiam si nu i-am reprosat nimic,starea ei de pocainta m-a impresionat foarte tare,era precum pacatosul ce se intoarce din suflet!
Ea stie ca a gresit,insa mai mult decat sa se smereasca nu poate face. Si o face cat se poate de bine,pur si simplu cred ca m-a intrecut in credinta,desi momentan eu sunt "invatatorul" ei.
Ideea e ca si pe mine ma macina (si poate inca ma mai tulbura) acest gand. Si in mod evident apare intrebarea fireasca: ce sa fac?? Daca rup relatia cu ea stiu sigur doua lucruri: ca ea va fi terminata,distrusa,ii va fi aproape imposibil sa isi revina,pur si simplu ar fi marcata pe viata,si in al doilea rand as suferi si eu,pt ca sunt absolut convins ca alta fata ca ea nu voi mai gasi (ma iubeste enorm,din suflet,e de incredere,e harnica,muncitoare,iubitoare,frumoasa,si mai ales exista intre noi o potrivire spirituala extraordinara,e o fata care IL iubeste pe Dumnezeu cu toata fiinta). Iar daca raman cu ea... singurul lucru de care ma tem e faptul ca as putea avea remuscari,ca nu ma voi putea impaca cu gandul.
Ideea e ca ea regreta enorm,cand i-am spus de curand mai mult in gluma ca atunci cand fuma a fost o proasta (ma rog,nu m-am exprimat intr-un mod jignitor),mi-a spus cu o voce tremuranda doar atat: "Te rog,nu imi mai aminti". Aproape ca lacrimile o navalesc atunci cand isi aminteste ce a facut in trecut. Eu pana acum am decis sa continui relatia cu ea,in ciuda greselii pe care a savarsit-o. Nu vreau sa o judec,eu desi nu mi-am inceput viata sexuala,cred ca sunt mai pacatos ca ea. Si asta prin faptul ca am avut dorinta,adica am fost de cateva ori pe punctul de a o face,fara sa am pic de infranare! Deci asta ma face direct vinovat! In tinerete/copilarie practicam pacatul malahiei necontenit,ganduri spurcate zi de zi primeam in minte,dorinta spre patimi trupesti era enorma. Sincer,si eu cand imi amintesc cat de pacatos am fost,pur si simplu imi vine sa intru in pamant de rusine si nu ma consider vrednic nici de a ridica privirea spre cer! Da,am fost un pacatos,am fost in ghearele diavolului,am fost in iad! Dumnezeu din mila Lui m-a facut sa ma intorc,sa ma spovedesc,dupa ceva timp sa primesc si Sfanta Impartasanie,ca apoi sa urmez intocmai aceste randuieli ale ortodoxiei. Nu doresc a ma lauda (am spus,sunt un pacatos si un nevrednic!),insa pot spune ca acum sunt un bun crestin si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a luminat mintea si mi-a dat si mie o farama de intelepciune pt a cunoaste caile Lui si de a-I propavadui mai departe cuvantul,pe cat imi e cu putinta! Deci si eu sunt un fiu risipitor,pe care Tatal din bunatatea Lui l-a primit inapoi! Probabil asa este si prietena mea,si de aceea nu sunt eu in masura sa o judec. O apreciez mult pt sinceritatea ei,pt pocainta,pt credinta pe care o are si pt faptul ca exceptand greseala pe care a facut-o,este o persoana absolut minunata,are un suflet atat de mare,tine la mine,IL iubeste pe Dumnezeu,e hotarata sa traim in legile Lui si asta nu poate decat sa ma bucure.
Toate aceste lucruri sunt cat se poate de adevarate,deci nu vreau sa aud comentarii gen daca sunt sigur de felul cum e,daca nu sunt prea naiv etc. Pot spune ca sunt cat se poate de sigur,puteti avea certitudinea ca este mult mai minunata decat am prezentat-o,eu n-am vrut totusi sa excelez in laude oarecum din smerenie (si o spun cu maxima modestie). Insa dragoste,pocainta si parerea de rau se regasesc in ea la cel mai inalt nivel!
Deci ce sa fac? Merita sa raman alaturi de aceasta fata? Curand o sa merg cu ea la manastire si se va spovedi la duhovnicul meu,care cu siguranta va stii cel mai bine ca sfat sa ne dea. Vroiam insa sa insir "povestea" si aici pt a putea discuta mai mult cu niste persoane care se ragasesc in toate acestea,sau care pur si simplu,au bunavointa de a mangaia pe cineva cu un sfat sau o vorba buna.

Dumnezeu sa va miluiasca!

draga nevrednicule(cuvantul asta ne caracterizeaza pe toti) ,se vede treaba ca dilema ta in ceea ce priveste relatia asta e legata de un pacat savarsit in TRECUT de prietena ta.Gandeste-te la Taina spovedanieiacatul odata marturisit si iertat de Dumnezeu nu mai trebuie sa ne urmareasca .DUMNEZEU NE IUBESTE ,NE IARTA SI NU SE MAI UITA INAPOI.Daca vrei sa urci treptele desavarsirii,nu te mai uita inapoi, lepada pacatele si din trup si din suflet ,sa le ai curate pe amandoua . Nu vei gasi niciodata perfectiunea in randul acestei lumi ,vei alerga neincetat dupa o "fata morgana" neintinata de pacate ...si vei ajunge obosit la capat spunand:nu e om care sa nu greseasca,nu e om fara de pacat ,inclusiv eu ,nevrednicul ...Si sa nu uiti niciodata ,ca ispitele sunt asa de aproape de noi pe lumea asta ca neincetat trebuie sa luptam impotriva lor si de aceea in fiecare zi trebuie sa ii amintim lui Dumnezeu in rugaciunea noastra :...si nu ne duce pe noi in ispita..." Daca zici ca o iubesti cu adevarat fa-o sa nu se mai simta vinovata de acel pacat ,sa il spovedeasca si gata....caci promisiunea de nu mai gresi in fata lui Dumnezeu e mai mare si mai sfanta decat in in fata oricarui muritor de rand...iar "dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".Cred ca cel mai bine in cuvinte descrie DRAGOSTEA sfantul Apostol Pavel in epistola catre Corinteni ,la cap.13.."Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste , nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate , ci se bucura de adevar . Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata..."
sa iti fie de folos,si doamne-ajuta!

În prealabil postat de Nevrednicul

Deci ce sa fac? Merita sa raman alaturi de aceasta fata?

Daca [COLOR=Red]simti[/COLOR] cu adevarat ca "numele" (ales ca id) ti se potriveste...atunci raspunsul il ai deja. Ma doare nespus sa vad ca ne cramponam de anumite momente de cadere din viata cuiva. Daca un om greseste (ceea ce e omenesc si firesc) toata viata este judecat doar prin prisma acelei greseli. Exista spovedanie..exista curatire..exista lepadare de pacat...exista inceput bun...Acestea toate exista!! Trebuie doar sa vrei sa le vezi...sa le recunosti.. sa le depasesti.. Nu stiu daca iti va folosi raspunul meu, nici nu stiu daca e pe "tema" deschisa..ceea ce doresc insa, este sa ne trezim odata! Sa invatam sa ne amintim [COLOR=Red]SI[/COLOR] cele frumoase nu, numai cele rele. Numai asa ne putem numi crestini (nevrednici )

[windorin]

Avand dilema, de ce, odata [COLOR=darkred]spovedind un pacat, nu scapam de el[/COLOR], ci continua sa ne oboseasca mintea si inima. Raspunsul mi l'a dat un prieten, zicand: "Daca ne'ar fi de folos sa'l uitam, Domnul ar face sa'l uitam, insa ne este de mai mult folos sa nu'l uitam, atat spre a nu'l mai repeta niciodata, cat si pentru a nu ne mandri in fata celor de langa noi, care inca mai cad in acel pacat, sau in oricare altul."

[COLOR=darkred]Neuitarea pacatului este de mare folos.[/COLOR] Insa nu trebuie sa devina obsesiva, caci diavolul poate profita de o constiinta prea atenta, obosind'o peste fire cu un pacat marturisit deja.

[COLOR=darkred]Esential[/COLOR] este a nu'l mai repeta niciodata si a incerca sa intelegem de ce acel pacat a lovit in dragostea lui Dumnezeu, care s'a simtit tradata, slujind pacatului si nu Lui.

Deci, sa nu ramanem blocati intr'un pacat, ci sa ne nevoim in a creste in dragoste si curatie de acum inainte.

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si pentru faptul ca nu ati ignorat starea mea de framantare in care ma aflam. Va multumesc pentru parerile voastre si mai ales pt cuvintele frumoase pe care mi le-ati impartasit. Sunt foarte incurajatoare. Toate acestea le stiam si eu,le stiu,le repet in fiecare zi,insa diavolul incearca sa loveasca exact acolo unde se afla slabiciunea omului. De aceea sprijinul vostru (adica al altor persoane) reusesc sa ma intareasca. Nu pot spune ca sunt la fel de framantat ca la inceput,aceasta stare de neliniste aproape a trecut. Drept urmare sunt cat se poate de hotarat sa merg pana la capat alaturi de aceasta fata! Pur si simplu a gresit. Se vede pe ea ca e o persoana minunata,atat de buna,un copil extraordinar! Eu nu o pot judeca! Doar am apropiat-o de Dumnezeu,ea a vazut chemarea Lui si se indreapta cu nerabdare si cu pasi repezi spre grumazul Domnului! Sunt convins ca cerul se bucura si o asteapta cu o maire iubire. Deci nu o pot judeca,mai ales ca am si eu pacatele mele care ma fac sa fiu un biet tanar crestin,nevrednic si neputincios in fata lui Hristos! Si cum Dumnezeu m-a primit pe mine,oaia cea ratacita,fiul risipitor,asa o poate primi si pe prietena mea,poate chiar cu mai mare bucurie! Asa ca cel mai bine e sa ma rog in continuare pt noi si sa multumesc Domnului pt persoana care mi-a daruit-o! O admir pe prietena mea ca s-a intors pe calea cea dreapta,ca s-a aflat,si tot ce mai pot face este sa ma bucur pentru drahma gasita!

[Iulia11]

Eu cred ca daca o iubesti, te intelegi cu ea, esti convins ca ea e ceea ce vrei tu....asta nu reprezinta nici un fel de impediment. Gandeste-te bine.

[anna21]

@Nevrednicul
Citind ce-ai scris mi-a venit in minte: cel ce este fara de pacat sa arunce primul piatra.
Toti avem pacate. (in rest, Eduardd a raspuns f frumos).

Aceste ganduri si indoieli sunt de la dusman ca sa va dezbine. Alunga-le de indata ce apar ca nu-ti sunt de nici un folos!

[felixlivadaru]

În prealabil postat de Iulia11

Eu cred ca daca o iubesti, te intelegi cu ea, esti convins ca ea e ceea ce vrei tu....asta nu reprezinta nici un fel de impediment. Gandeste-te bine.

Eu m-am casatorit cu ceva timp in urma cu o fata care nu a fost virgina si nu a fost si nu este nici un fel de problema. Asa cum spui pentru ca o iubesc si ma iubeste si ne intelegem am realizat foarte multe lucruri impreuna dar as putea spune ca cea mai mare realizare este ca asteptam un copil.

[cristiboss56]

În prealabil postat de felixlivadaru

Eu m-am casatorit cu ceva timp in urma cu o fata care nu a fost virgina si nu a fost si nu este nici un fel de problema. Asa cum spui pentru ca o iubesc si ma iubeste si ne intelegem am realizat foarte multe lucruri impreuna dar as putea spune ca cea mai mare realizare este ca asteptam un copil.

Tu te-ai căsătorit cu o fată pe care o iubeşti si care îti dăruieşte un copil. Aceasta este esenţa mesajului tău. Spun asta pentru auzul tuturor , pentru că virginitatea nu este un motiv de dispută şi dezbinare. Dragostea şi iubirea adevărată învinge orice prejudecată , şi tot ea dragostea şi iubirea adevărată, iartâ orice greşeala a partenerului de viaţă.

[Fani71]

Sa va binecuvanteze Dumnezeu dragostea si sa fiti fericiti!

As vrea sa va spun ceva, un lucru pe care l-am aflat de la elevii mei. Multi vin din societati in care se pune mare acent pe fecioria fetelor (am multi armeni si crestini din Irak si Turcia de ex.). Toti baietii vor neaparat sa se casatoreasca cu o fata care nu a mai avut experiente inainte. Si spun ca daca se dovedeste ca nu a fost asa, sunt gata sa se desparta de ea.
Insa.. stiti ce fac ei? In ceeea ce-i priveste, nici nu le trece prin cap sa-si pastreze fecioria. Se distreaza cu alte fete pana la casatorie. Pe care nu le respecta. Cica 'la baieti este altceva, ca nu se vede' (cand iti pierzi fecioria). Cica asta li se spune si in familie. Oricum, se vede dupa felul cum sunt educati: fetele sunt tare pazite, nu au voie sa iasa nicaieri, in schimb baietii (care sunt adesea pusi sa le pazeasca) de la varste fragede pot lipsi si noaptea de acasa..
Cata ipocrizie!
Ma intristeaza mult cand aud astfel de lucruri.