Sa ne impartasim des sau rar?

[sophia]

Ory te inteleg f.bine. N-am inteles bine de la ce a pornit discutia cu femeile gravide,care era contradictia.

Pe urma va pun niste linkuri la doza articlole pe tema Af.Impartasaniei de pe acest site.
Observ ca in fiecare zi cand intru pe site apare o tema cu articole interesante.
Azi se vorbeste exact despre Sf.Impartasanie, cu toata problematica ei.
Primul articol chiar mi-a dat niste raspunsuri la intrebari ale mele:

http://www.crestinortodox.ro/editori...ra-impartasire

http://www.crestinortodox.ro/editori...im-des-sau-rar

Acum nu stiu cata incredere sa acord(am) acestor articole, cu opinii diverse, dar in primul spune chiar ca impartasania nu trebuie legata de spovedanie si post neaparat. Si spune si de impartasania clerului.
In al doilea articol se explica toate motivele pro si contra unei impartasanii dese.
Cititi-le si voi.

[sophia]

Ory,

Uneori gandesc si eu ca tine cand ma mai in tristez la biserica.
Dar fac separatie intre credinta si comunicarea cu Dumnezeu, nevoia de el, si ceea ce se intampla la biserica si ma nemultumeste (deci oameni, cler, organizare etc.).
Si stiu ca pentru credinta este ceva in suflet, privat, si tine numai de mine si Dumnezeu. Restul poate sa lipseasca. Si atunci nu simt nevoia sa parasesc B.O.
Eu ma simt f.bine in biserica goala, in afara slujbei, cand nu sunt decat eu si EL si este linistea aceea de care am nevoie. Numai mi-e frica, nu ma mai distrage nimic.

[alexandras]

Un raspuns concret la problema Impartasaniei dese sau rare si referitor la ce inseamna a fi vrednic sau nu de Impartasanie, veti gasi in Filocalia 11 ,la intrebarile 463 si 464 si raspunsurile aferente,pag.450,451,452 in ed.din 1990 a editurii episcopiei Romanului si Husilor.

As scrie aici acele intrebari si raspunsuri ,dar sunt mult prea lungi.In cazul in care nu aveti Filocalia 11,desi cred ca acum se gaseste si pe net,voi scrie aici.

Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de alexandras

Un raspuns concret la problema Impartasaniei dese sau rare si referitor la ce inseamna a fi vrednic sau nu de Impartasanie, veti gasi in Filocalia 11 ,la intrebarile 463 si 464 si raspunsurile aferente,pag.450,451,452 in ed.din 1990 a editurii episcopiei Romanului si Husilor.

As scrie aici acele intrebari si raspunsuri ,dar sunt mult prea lungi.In cazul in care nu aveti Filocalia 11,desi cred ca acum se gaseste si pe net,voi scrie aici.

Doamne ajuta!

DA, spre bucuria multora , se gaseste si pe net .

[alexandras]

Slava Domnului ca gasim pe net si Filocalia si atatea alte lucruri bune.
Macar de le-am citi si macar de le-am face pe cele care le stim.

Domnul sa ne ajute!

[georgeval]

Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani? Dar despre cea a calugarilor?

Copiii cei nevinovati, pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare duminica. Iar copiii de 6-7 ani, mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.

La fel si despre cei batrani si bolnavi, zice Sfantul Simeon al Tesalonicului: „Cei batrani si bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine sa se impartaseasca mai des si in sarbatorile mari“. Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si ti-ai facut canonul dat de preot, trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin, nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara Spovedanie, fara canon si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este randuiala Sfintei impartasanii, fratilor.

Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi, Spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe saptamana la marturisire: „Parinte, n-am fost la Utrenie; parinte, am ramas in urma cu canonul; parinte, am mancat inainte de masa“ sau te miri ce. Daca il mustra constiinta, el vine, ii pui mana pe cap, il dezlegi si se usureaza. Asa ca si calugarii batrani si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe luna. La Sfantul Simeon al Tesalonicului avem temei chiar pentru impartasirea la patruzeci de zile. El zice ca, o data la patruzeci de zile, fiecare sa se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica. Este pacat pentru cel care te opreste douazeci de ani de la impartasanie. in caz de moarte, daca vezi ca omul este gata, ii dai impartasania. Nu-l mai poti opri in caz de moarte; iar daca nu moare si mai traieste, face in continuare canonul dat. Asa sa stiti.

Niciodata nu se poate impartasi cineva, oricine ar fi, fara Spovedanie. Nici in caz de moarte sau de altceva, nu. intai Spovedania si apoi impartasania. (Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 2)

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani? Dar despre cea a calugarilor?

Copiii cei nevinovati, pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare duminica. Iar copiii de 6-7 ani, mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.

La fel si despre cei batrani si bolnavi, zice Sfantul Simeon al Tesalonicului: „Cei batrani si bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine sa se impartaseasca mai des si in sarbatorile mari“. Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si ti-ai facut canonul dat de preot, trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin, nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara Spovedanie, fara canon si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este randuiala Sfintei impartasanii, fratilor.

Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi, Spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe saptamana la marturisire: „Parinte, n-am fost la Utrenie; parinte, am ramas in urma cu canonul; parinte, am mancat inainte de masa“ sau te miri ce. Daca il mustra constiinta, el vine, ii pui mana pe cap, il dezlegi si se usureaza. Asa ca si calugarii batrani si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe luna. La Sfantul Simeon al Tesalonicului avem temei chiar pentru impartasirea la patruzeci de zile. El zice ca, o data la patruzeci de zile, fiecare sa se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica. Este pacat pentru cel care te opreste douazeci de ani de la impartasanie. in caz de moarte, daca vezi ca omul este gata, ii dai impartasania. Nu-l mai poti opri in caz de moarte; iar daca nu moare si mai traieste, face in continuare canonul dat. Asa sa stiti.

Niciodata nu se poate impartasi cineva, oricine ar fi, fara Spovedanie. Nici in caz de moarte sau de altceva, nu. intai Spovedania si apoi impartasania. (Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 2)

<Duhul Sfânt vine prin mâna preotului, să dezlege sufletul care s-a spovedit. Dar spovedania, fiind o spălare sau un botez duhovnicesc al sufletului, după Botezul cel dintâi , este o taină prin care se iartă păcatele omului prin dezlegare de la duhovnic şi este bine să se facă cât mai des > ( Părintele Cleopa ) .

Am citit mai întâi topicul de la un capăt la altul şi apoi m-am hotărât să scriu câteva rânduri având în vedere că vine postul şi mulţi ne vom împărtăşi.
Euharistia are rolul de a ne apropia de Dumnezeu şi a ne ajuta la iertarea păcatelor.Adevărat, avem mare nevoie de aceasta dar,după ce am făcut toată viaţa păcate mari venim să luăm vindecare fără tratament?Tratamentul este canonul fără canon nu se pot ierta păcatele.
Dacă preotul nu-ţi dă canon cere-i tu,nu pleca de la dânsul fără canon căci nu se iartă păcatele.
Am observat la mulţi tineri că încearcă să re-inventeze ortodoxia sau să o modernizeze.Citiţi fraţilor canoanele (se găsesc şi pe net) şi apoi poate veţi înţelege că împărtăşania este foc ce arde pe acei nevrednici.
Am cunoscut şi pe acest forum persoane apropiate de vârsta mea şi chiar tinere care au mers la duhovnici sporiţi, au primit canon de câţiva ani şi au intrat sub ascultare şi care au o stare de rugăciune continuă şi o fericire pe care numai acei care trăiesc aceastea o pot şti.
Cum adică să mă împărtăşesc cu trupul şi sângele Domnului Iisus Hristos fără măcar trei zile de post,să am relaţii intime cu soţul după sau înainte de sfânta împărtăşanie,să mă uit la tv. sau chiar să stau pe net în fiecare zi, să merg la petreceri şi discoteci..şi câte alte păcate.Sunteţi tinere dragele mele,aveţi tot felul de probleme specifice femeilor tinere...
Măi fraţilor şi surorilor noi trăim în lume şi suntem lumeşti!
Vrei să te împărtăşeşti săptămânal ? Dacă eşti vrednic de aceasta fă-o.Eu nu mă simt vrednică şi mă pregătesc cu post şi rugăciune atâta cât pot eu om lumesc ce sunt să o fac de 5-6 ori pe an dacă am dezlegare(căci uneori se întâmplă să fac vreun păcat care mărturisit să nu-mi permită îmediat primirea împărtăşaniei).
Vă doresc post cu folos.

[zaharia_2009]

Elena, sora, dupa modul cum ai formulat tu deschiderea topicului(lasind deschisa o mica discordanta intre deasa sau rara impartasanie-subiectul defapt al topicului- si hotarirea ta de drept) ar trebui sa formulam un raspuns laconic si cel putin la fel de segalnic.Tinind insa cont de morala duhovniceasca(credtina) iti vom da un raspuns fratesc:
Lasa tu problema impartasaniei(dese sau rare)pe seama duhovnicului si tu preocupa-te de imbunatatirea ta ca dupa cum se vede esti pe drumul si gindul cel bun.
Reluind subiectul pot spune ca este unul viu disputat in conteporaneitate fara o solutionare clara,in lume practicindu-se ambele pareri. Dar...dar omul este eminamente pacatos,extrem de pacatos.Cele mai frecvente pacate savirsite de nenumarate ori intro zi sunt cele numite ,,de moarte" adica: minia,mindria,lenea,lacomia,zavistia,desfrinarea,i ubirea de arginti; acestea sunt greu amendate(pt. aceasta au primit si numele ,,de moarte") de sfintele canoane.Chiar daca duhovnicul nu aplica canoanele in litera lor trebuie totusi sa le aplice in spiritul lor(precum spunea si batrinul Cleopa)dar in nici un caz sa se dea mai cumsecade decit sfintii care le-au intocmit incalcindu-le si sanctionind pacatele doar simbolic sau de loc considerind ca este suficient pt. inceput ca ai hotarit sa o rupi cu pacatele si sa te marturisesti.Hai sa zicem doar pt. inceput ,dar atit .Un asemenea duhovnic ,care nu-ti scutura serios constiinta pt. a nu mai pacatui si a duce o viata curata ci te trece usor cu vederea nu prea iti este de folos in sensul ca daca vei analiza progresul tau duhovnicesc dupa o perioada mai mare de timp ai sa vezi ca nu este prea semnificativ.
Uite, sa luam un singur pacat,cel al mindriei: stim ca satan intro clipa de ochi a cazut pe vecie din vrednicia de inger de lumina tocmai pt. mindrie !Noi, de cite ori ne mindrim pe zi ?Cam cum ar trebui sa ne pedepseasca D.zeu?
Alt pacat,al desfrinarii (chiar si doar accidental- desi canoanele nu face o asemenea deosebire a desfrinarii,pt. ca stiu ele de ce )este atit de grav incit este transcedental mergind pina la 7-9 generatii astfel incit stra-stranepotii patimesc nemaistiind pt. ce, pe cind tu esti deja oale si ulcele si ai vrut sa treci dret ...un ,,cumsecade".
Pacatul avortului si al contraceptiei,pacat de moarte si mai ales transcedental,se canoniseste f. greu.De exemplu la 10 avorturi facute nu te mai impartaseste nimeni pe pamint decit la moarte. Dar cind porti sterilet (care impiedica nidarea zigotului pe mucoasa uterina)si ai viata sexuala continua(fara nici o retinere inafara de moftul ,,refuzului")facind in felul acesta avorturi in serie luni la rind,nici nu mai sti ce si cit ai facut iar la duhovnic te marturisesti cu sfiiciune ca nu avortezi si te apropii de sf. taine exact invers decit spune Hristos :,,...cu dragoste si cu frica sa va apropiati !" Sa amintim insa ca pentru PACATUL avortului spontan(arhaic: atunci cind femeia ,,lapada") femeia nu este impartasita 1 an de zile,desi aparent nu ar avea nici o vina-o spun f. raspicat canoanele.

Preotii care impartasesc des si f. des crestinii in primul rind nu cunosc canoanele pe dinafara(adica f.f. bine),nu tin cont ca sunt obligatorii(nu le dau cinste si importanta cuvenita lor si celor care le-au intocmit) si nu orientative iar la urma urmei exclud unul din atributiile Mintuitorului ,adica acela de a fi drept judecator !
Personal ,consider ca o impartasanie mai deasa de 40 de zile la mirenii sau monahii de rind (cei fara eforturi sustinute de imbunatatire)nu este potrivita,pt. motivele de mai sus.
In trecutul antic,trairea duhovniceasca era total deosebita de cea de astazi.Si spovedania se facea cu voce tare pina prin sec.IV,dupa care incet incet s-a scos.
s.a.m.d.

[ory]

Uite, weekend-ul acesta am vorbit, pentru prima oara in viata mea cu un preot de mir, m-am spovedit la el, tot pentru prima data, i-am spus in mare aproape toate pacatele mele de cand ma stiu, adica cele impunatoare si mi-a spus ca a trecut destul timp de cand nu m-am impartasit, mi-a fost destul canonul de-a sta departe de Trupul Mantuitorului si Sangele sau ( 8 ani ) , m-a dezlegat de anumite legari duhovnicesti si mi-a spus sa ma impartasesc in Postul ce vine si, vine chiar repede.
Nici nu va inchipuiti ce derutata ma simt, ce emotionata...imi este tare greu sa trec peste niste exigente cu care m-am obisnuit, practic, toata viata, fiindca eu am tinut legatura numai cu preoti din manastiri care nu-mi iertau nici o zi de frup mancata intr-un intreg post, foarte multe lucruri...
Nu i-am spus duhovnicului meu dinainte ca am apelat la un preot de mir, chiar acesta a fost foarte intrigat de faptul ca duhovnicul m-a tot legat dar nu mi-a dat niciodata solutii, nici macar sperante...
Este foarte complicat pentru mine, in toata aparenta dezinvoltura cu care ma prezint in acest Univers al credintei, mie chiar imi pasa si-mi este foarte greu sa fac distinctia intre severitatea, delasarea sau ingaduinta unor preoti. Preotii sunt tot oameni, cu experiente si frustrari, cu educatie sau nu ( mai ales dintre calugari ), cu duhul intelepciunii sau nu, cu seriozitate sociala sau nu, cu patimi sau nu...indiferent de situatie, mireanul si crestinul este cel care trebuie sa suporte toate aceste neconcordante si pe capul lui cad multe nedumeriri si dezolari....
Sincer, am fost prea mult ancorata in severitate ca sa pot primi acum cu sufletul deschis ingaduinta si adevarata iubire si intelegere Propovaduita de Dumnezeu prin Biserica Sa ...si, nu este vorba de nevrednicie !