Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[ory]

Aproape toate problemele care le pune Sophia sunt absolut reale si justificate, dupa cum se stie si eu ma pot regasi in multe dintre cele expuse de ea. Nu inteleg de ce i se pune pumnul in gura pe premiza ca nu are dreptate si atat, reprezinta opinia ei, una foarte obiectiva daca este sa analizam situatia dincolo de toate scrierile cu care ne-am obisnuit, cea din perspectiva realitatii vietii crestinilor si a clericilor in societate.
Aspectele care le aduce ea in vedere chiar sunt reale, multe dintre ele sunt ingrijoratoare, insa, nu le putem intelege din latura crestinului resemnat care nu stie decat sa posteasca si sa mearga periodic la biserica, si atat. Exista si o latura a crestinilor mult prea implicati in aceasta tagma a bisericii, care, de altfel se si contamineaza cu tot cusurul ei de dincolo de aparenta.
Daca nu am mai inchide ochii, daca am sta si am asculta aceasta persoana, care stie, de fapt ce vrea si ce doreste sa aduca in vedere si in atentia credinciosilor, poate am reusi sa mai si remediem atatea nereguli care exista in atitudinea celor care se tot falesc cu Cuvantul Lui Dumnezeu, dar nu si cu respectul pentru acest cuvant.
Prea ne inchidem inimile in teoriile interminabile ale unei credinte imaginare, in acelasi timp in care toti credinciosii din jur ne ranesc, preotii ne seduc, nepasarea imbraca perfidele straie ale umilintei aparente.
Pe mine ma lasa rece multe din aceste teorii fiindca stiu prea bine ce-nseamna credinta si ce-nseamna credinciosii...doua lucruri, din pacate diferite. Nici pe departe nu pretind ca eu sunt mai presus, dar sa admitem realitatea egoismului interminabil din oameni, cu sau fara inzestrare verbala.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de ory

Aproape toate problemele care le pune Sophia sunt absolut reale si justificate, dupa cum se stie si eu ma pot regasi in multe dintre cele expuse de ea. Nu inteleg de ce i se pune pumnul in gura pe premiza ca nu are dreptate si atat, reprezinta opinia ei, una foarte obiectiva daca este sa analizam situatia dincolo de toate scrierile cu care ne-am obisnuit, cea din perspectiva realitatii vietii crestinilor si a clericilor in societate.
Aspectele care le aduce ea in vedere chiar sunt reale, multe dintre ele sunt ingrijoratoare, insa, nu le putem intelege din latura crestinului resemnat care nu stie decat sa posteasca si sa mearga periodic la biserica, si atat. Exista si o latura a crestinilor mult prea implicati in aceasta tagma a bisericii, care, de altfel se si contamineaza cu tot cusurul ei de dincolo de aparenta.
Daca nu am mai inchide ochii, daca am sta si am asculta aceasta persoana, care stie, de fapt ce vrea si ce doreste sa aduca in vedere si in atentia credinciosilor, poate am reusi sa mai si remediem atatea nereguli care exista in atitudinea celor care se tot falesc cu Cuvantul Lui Dumnezeu, dar nu si cu respectul pentru acest cuvant.
Prea ne inchidem inimile in teoriile interminabile ale unei credinte imaginare, in acelasi timp in care toti credinciosii din jur ne ranesc, preotii ne seduc, nepasarea imbraca perfidele straie ale umilintei aparente.
Pe mine ma lasa rece multe din aceste teorii fiindca stiu prea bine ce-nseamna credinta si ce-nseamna credinciosii...doua lucruri, din pacate diferite. Nici pe departe nu pretind ca eu sunt mai presus, dar sa admitem realitatea egoismului interminabil din oameni, cu sau fara inzestrare verbala.

Ory, tocmai tu vii aici cu teorii si nemultumiri.
Acum ce-ai vrea sa zicem, sa mintim, sa ne plecam grumazurile in fata "intelepciunii" lumesti. Zicem adevarul, ca asa am fost invatati.

Ory draga, ori rece ori fierbinte.

[ory]

Nu inteleg de ce spui "tocmai tu", din cate imi amintesc eu am gandit mere cam la acelasi nivel, nu cred ca m-am imbuibat vre-odata cu teorii infinite de credinta, in timp ce in ograda, fratele meu spune in acelasi timp in care specifica ca-i este frica de Dumnezeu, sa merg cu masina in stalp, cu familia mea cu tot.
Scutiti-ma de dulcegarii crestinesti, credinta nu se arata prin cuvinte ci, prin fapte, iar faptele poporului roman atat de crestin, le stim fiecare, de-aia am impanzit lumea de fii risipitori si uitati de familie si de biserica. Pentru ca ne pasa unuia de celalalt.
Excelam in nepasare, lipsa de respect, avorturi, hotie, copii aruncati in strada, spitale imputite, bogati mafioti, puscarii pline, sex la tot pasul, tigari la tot pasul, alcool la tot pasul, calugari care nu stiu ce vor, violenta, crime, coruptie ,divorturi....
Unde este acest popor crestin care-ti pune in fata biblia si scrierile Sf. Parinti ? Unde, ca nu-l vad ! Si nici in biserica in care am stat mult si bine nu l-am vazut !
ASTA ESTE REALITATE!, pana nu vom lasa literatura la o parte si ne-om apuca de fapte cu adevarat crestinesti, nu vom fi cu nimic mai presus decat ateii.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de ory

Si nici in biserica in care am stat mult si bine nu l-am vazut !

Ar fi trebuit sa-l vezi in tine, Ory. Daca in tine nu l-ai vazut, cum sa-l vezi in altii?

[ory]

În prealabil postat de Lavrentiu

Ar fi trebuit sa-l vezi in tine, Ory. Daca in tine nu l-ai vazut, cum sa-l vezi in altii?

Sa-l vezi in tine ?, nu prea ai cum !, Cand esti prea tanar esti manipulat si indoctrinat in asa masura incat este greu sa-ti mai intelegi propriile-ti convinderi, mai ales atunci cand iti mai si dedici viata acelor credinciosi care stiu ce sa faca cu ea...si fac un dezastru, fiindca ei stiu ce vor si vor sa le fie doar lor bine, cu orice pret.
Se naste foarte multa iresponsabilitate din cauza egoismului, foarte mult rau adunat impreuna cu neputinta umana, ajungandu-se inevitabil la individualitatea de care trebuie sa fim raspunzatori. Pana la urma, indiferent cat esti de manipulat, tu raspunzi de tine insuti, indiferent cat esti de tanar si de imatur, intotdeauna cineva te va influienta intr-un fel sau altul cu o asa putere incat iti poate schimba viata iremediabi, dar, in cele din urma tu ai a raspunde.
Si raspunsul crestinului este aproape intotdeauna evaziv, scuzabil, acoperit de o dulceata amara...oricum, numai cu duhul responsabilitatii celor din jur NU.
Uneori tind sa cred ca oamenii cei mai capabili de sfaturi, sunt tocmai cei care nu au prea multe de spus. Situatia este mult mai complicata decat pare si numai sacrificandu-se cineva pe sine o poti intelege.
Dumnezeu este, evident VIU, dar oamenii sunt morti de mult....

[ory]

Cristi, Dumnezeu nu ne vrea nici filozofi, nici derpresivi ?....
Poate ca acestia ar avea , cu adevarat ceva de spus despre viata si despre moarte, despre suflet si materie, pentru ca ceilalti care se simt cei mai vrednici sa propovaduiasca si o fac cu o sanatate de necontestat, poate ca nu au un merit prea inaltator, tocmai pentru rigiditatea starii de viata din ei.
Poate ca tocmai filozofii si depresivii tac, fiindca a vorbi este o aroganta pe care nu si-o pot permite, simtind cu toata fiinta lor adevarata nimicnicie si desavarsire posibila pe pamant.
Dumnezeu ne vrea oricum.....fiindca oricum viata este o lupta, pe care o castigam sau o pierdem suferind, sau sarbatorind....

[ory]

Pe lumea asta este mai usor sa fii pacatos ( usurinta, nu ca si infaptuire de pacate ), decat sa incerci a fi corect, fiindca orice ai face si oricate ai dedica din viata ta acestei conduite moral-crestine, intotdeauna ti se va gasi, mai cu precadere decat la pacatosi, veriga cea slaba, neputinta cea de dincolo de tarie, inconvenintul mistic ce poate denigra....onestitatea.Totdeauna te vei complica si mai mult.
Cum o dai nu este bine !

În prealabil postat de ory

mai ales atunci cand iti mai si dedici viata acelor credinciosi care stiu ce sa faca cu ea...si fac un dezastru, fiindca ei stiu ce vor si vor sa le fie doar lor bine, cu orice pret.

De aici porneste raul ory...viata trebuie dedicata Lui Hristos nu omului. Da, trebuie pusa in slujba aproapelui dar nu dedicata. Avem un singur Stapan..pe Stapana. Si este Stapana pentru ca trebuie sa fi Stapana inimii [COLOR=Red]tale[/COLOR]. Daca e doar a lumii si nu a ta..nu-ti foloseste cu nimic si ajungi la acel dezastru de care vb mai sus.. Hai Ory, sa privim intai in noi apoi in ceilalti (crestini falsi sau nu). Si daca sunt prea dulce in vorbire promit sa ma acresc. Dar pentru asta vin la Galati sa imi dai un kg de lamaie, bine?

[sophia]

Ei aici este intrebarea si problema mea si vad ca si a lui Ory.
Viata trebuie dedicata Lui sau oamenilor?
Si cred ca cei mai multi cad in extreme.
Iisus a spus asa: iubiti-va unii pe altii, asa cum va iubesc si eu. Niciodata n-a cerut renuntarea la oameni si n-a cerut iubire pentru EL.
N-a spus niciodata "iubiti-Ma" si traiti pentru Mine.
A murit si a adus noua lege pentru oameni, pentru ca lor sa le fie bine si nu pentru el, sau ca sa-i aduca spre EL. El a mers spre oamnei si le-a facut bine, i-a ajutat.
Pildele lui invata cum sa se poarte oamenii intre ei si nu cu EL.
EL nu se pune niciodata in discutie.
Iar in exemplul dat de cineva mai sus cu baiatul bolnav: primordiala a fost iubirea mamei lui, care a facut posibila rugaciunea si comunicarea cu EL.
Sigur ca credinta, rugaciunea, comunicarea cu EL sunt f.importante, dar nu ele sunt telul vietii noastre, zic eu.
Adica nu cred ca Dumnezeu a facut oamenii pentru EL, sau ca sa se roage LUI zi si noapte, ci ca sa populeze pamantul.
De fapt nu stiu bine, eu asa gandesc si inteleg. N-am gasit nicaieri altfel, nici preotii nu spun altfel.
Cand ajuti om si ii faci bine, o faci pentru el, dar prin asta placi si lui Dumnezeu si ii iubesti pe amandoi. Invers, daca lasi omul ca sa-l iubesti numai pe EL, s-ar putea sa nu functioneze asa bine.
Si daca voi dati exemple va dau si eu unul:
Acasa, sau pe strada vezi un om in situatie disperata, pe moarte, sau mai stiu eu, iar tu esti in drum spre biserica. Ce faci? Ramai sa ajuti omul, sau il lasi sa moara si te duci la biserica?
Asta este dilema mea.
Pentru mine credinta este: esti credincios si traiesti intru Domnul si te va iubi si Acesta, daca esti om bun si iti iubesti aproapele.
De aceea a si inceput biserica, toate confesiunile, cea ortodoxa mai timid inca, sa se indrepte spre social, spre om.
Si inca ceva: majoritatea sfintilor si martirilor au devenit asa datorita smereniei, milei fata de om, actelor de caritate, mai putin datorita rugaciunii intense in izolare. Sigur toate, intru credinta.
Nu stiu, poate gresesc acum in fata Lui, dar ce stiu si ce inteleg eu, simplu om?

În prealabil postat de ory

Unde este acest popor crestin care-ti pune in fata biblia si scrierile Sf. Parinti ? Unde, ca nu-l vad ! Si nici in biserica in care am stat mult si bine nu l-am vazut !

Daca in dreapta ta ar sta un batran pe o buturuga si in stanga un grup de oameni petrecand pe care i-ai vedea intai? Unde s-ar opri privirea ta mai indeung? In dreapta sau in stanga?