Intrarea femeilor in altar si a barbatilor care ajuta preotul

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Aveam o intrebare mai demult si acum pe alt fir mi s-a adus aminte de ea.
Acum va intreb ca sa ma lamuresc.
Femeile nu au voie sa intre in altar. Stiu.
Nici in afara slujbei? Si cine face curat in altar?
Eu am vazut la noi intrand femei in altar repede, din diverse necesitati. E vorba de femeile care ajuta in biserica si au de luat ceva din altar (apa, carti, etc.).
Acum nu stiu daca este chiar bine.
Si de fapt de ce nu este bine? (in afara slujbei)
Si in legatura cu barbatii care il ajuta pe preot in altar. Ei capata o dezlegare in acest sens?
La noi sunt si copii (baieti) care de mici ajuta preotul (tin lumanari, etc.), chiar sunt imbracati in vesmint ca de diacon. Sunt tare draguti si lor le place sa ajute in altar.
E voie asta?
Altarul este ceva tabu pentru crestini, pentru femei mai ales, dar si camera a preotilor (la noi ortodocsii nu exista sacristie). Oare de ce nu exista?

Regula ca femeile nu au voie sa intre in altar a aparut din cauza ca locul din jurul altarului (in sensul de masa) i se da o atentie deosebita, din cauza ca pe el se faca sfanta jertfa, si se considera ca numai cei care au vreo slujba de facut pe acolo ar trebui sa se apropie. Asta inseamna ca atat barbatii, cat si femeile, care nu au o treaba speciala acolo, nu ar trebui sa intre in altar. Dar daca au, pot sa intre. de ex. la manastirile de maici unde nici nu vione preotul decat duminica nu este nici o problema ca maicutele sa intre si sa faca ordine, curat etc. Ca la voi la parohie, intra si mlefeile cu o treaba anume.

Baietii care ajuta in altar sunt acolo cu o treaba, deci este un lucru foarte bun. asta ii motiveaza adesea sa vina la biserica, participa mai activ, si invata.

O paranteza:
In timpul templului evreilor in sfanta sfintelor, unde era chivotul legii, nu intra nimeni decat marele preot odata pe an, facand jerfe, si era acoperit cu o catapeteasma (o perdea). Catapeteasma asta s-a sfasiat la moartea lui Hristos ca semn al sfasierii barierei dintre om si Dumnezeu facuta prin pacat. Tot asa, pentru crestini toata biserica a devenit Sfanta Sfintelor, in care noi partrundem prin botez. La inceput slujba se facea in semicerc deschis spre rasarit, in jurul altarului.
Totusi, mai tarziu, si incetul cu incetul, spatiul din jurul altarului a devenit din ce in ce mai izolat de restul bisericii, a inceput sa fie de la un moment incolo si despartit de un zid de icoane, iconostasul, lucru care este si bun (ca arata respectul pentru trupul si sangele lui Hristos, iar icoanele se zice ca 'fac vizbili' sfintii, ingerii, pe Hristos.., nu ascund ci reveleaza) dar in acelasi timp si periculos pentru ca intr-un fel, daca se exagereaza aceasta despartire, ne intoarcem la conceptia din VT de departare a lui Dumnezeu, de despartire a sacrului de profan etc., daca nu in teologie atunci in conceptia oamenilor, care interpreteaza simplu, dupa ce vad la biserica.
O relatie mai organica dintre altar si restul bisericii ar fi dupa parerea mea de dorit si ar accentua prezenta lui Dumnezeu printre (si intru) noi, trupul Bisericii - iconostase mai putin compacte, oameni mai diversi care ajuta la treburile din altar, deschiderea mai adesea a usilor si perdelelor etc.