Spovedanie sau psihoterapie?

[sophia]

Eu consider ca sunt doua lucruri toatl diferite.
Un preot poate si ar trebui sa studieze psihologie, dar nu va putea sa inlocuiasca psihoterapeutul. Ala studiaza ani de zile si are si alt scop.
Nici el nu poate fi preot si nici invers.
Este nevoie de amandoua.
Pe urma care preot/duhovnic are atata timp la dispozitie pentru a sta cu fiecare om in parte, sa-l asculte si sa-l lamureasca. Si sunt si probleme mai grave la care nu se pricepe, sunt tratamente de dat.
Cu sufletul si nervii nu te joci.
O terapie poate dura luni de zile, ani de zile, macar 2-3 ore pe saptamana.
Si trebuie, ca in orice profesie sa mai fi si facut pentru asta.
Nu orice preot poate fi psiholog/terapeut, asa cum nu poate fi inginer sau contabil.
Nu e bine sa amestecam profesiile si menirile.
Menirea preotului este alta. Eu imi imaginez (ca inca nu m-a lamurit nimeni) ca duhovnicul nu te ajuta decat in sfera credintei, in probleme de religie, in traume si crize mai profunde nu poate si nu are voie si nu este pus sa intervina.
Iti da un sfat si atat. Nu te trateaza, nu te vindeca.
Am auzit ca exista la alte confesiuni ceva intre preot si psiholog, care nu slujeste in biserica, ci numai ajuta oamenii: de ex. pe cei care au traume sufletesti, sau care au rude grav bolanve sau pe moarte etc.
Se numesc "Seelensorger". Lucreaza in spitale, sau chiar in cabinete speciale. Lucreaza un amestec de credinta si psihologie. Prea mult nu stiu nici eu.