Despre deochi

[CM]

Deochiul nu are legatura cu credinta, sa zicem religia.
Este un fenomen care exista si trebuie acceptat ca atare.
Impartasania, postul, spovedania, chir facute regulat, dupa regulile Bisericii, nu pot preveni fenomenul de a fi deochiat de cineva sau alte fenomene daca, persoana in cauza nu se SCHIMBA in interiorul ei, nu-si schimba atitudinea.
Degeaba incercati sa dati vina intotdeauna pe terti, nimic nu se face fara cooperarea noastra directa.
Este simplu sa crezi ca daca urmezi canonul esti absolvit de pacate si alte asemenea, dar nu este real, este o mare minciuna.
Nimeni nu te absolva de pacate daca nu te schimbi tu mai intai.
Ori aici Biserica nu-si exercita rolul de invatator, nu te invata nimeni cum sa te schimbi spre binele tau si al celor din jurul tau ci numai cum sa MIMEZI schimbarea.
Este ca la teatru, toata lumea joaca un rol de dragul rolului, nu pentru ca este real.
De aceea infloresc afacerile vrajitoarelor.

[windorin]

Nici eu nu inteleg prea bine treba cu deochiul. O vad o lucrare a diavolului, caci nimic bun si curat nu provoaca stari de rau si altele asemenea urmari.

Ceea ce ma blocheaza este insa faptul ca [COLOR=darkred]nu doar oamenii rai deoache[/COLOR]. Spre exemplu cunosc un om care priveste cu asa mare drag o persoana, incat pe acela privit il apuca imediat o stare de rau (ameteala, durere de cap, mai ales). Si mereu imi spune: "Da, am primit asa drag pe acela. Tare frumos ii statea cu lucrul acela."

Nu cred in deochi bun, insa invidia ori pizma nu sunt singura cale de a deochea pe cineva.

Cred că nu este om care să nu fi avut măcar odată în viaţă o experienţă neplăcută de felul acesta.Eram foarte tânără,predam la o şcoală dintr-un sat şi într-o zi duă pauza mare având fereastră am rămas în cancelarie.Imediat după ce a sunat clopoţelul m-a apucat aşa o stare de rău că aproape nu ştiam ce-i cu mine.Norocul meu că a intrat elevul de serviciu să ia clopoţelul şi am apucat să-i spun că îmi este rău.A chemat un coleg şi m-au dus acasă la mătuşa mea care atunci când m-a văzut a spus"-T-e deochiat a lui...,să nu te mai uiţi în ochii ei!"
A adus apă de la fântână şi într-o cană de apă neâncepută a stins cărbuni spunând de trei ori Tatâl nostru.Mi-a dat să beau din aceea apă iar restul mi-a turnat-o în cap.Răul mi-a dispărut ca prin minune.
Mi s-a mai întâmplat peste mulţi ani acelaşi lucru şi mama a făcut la fel.
Pe atunci nu mergeam la biserică,nu posteam şi nu mă împărtăşeam de aceia cred că părintele Adrian are într-u totul dreptate în cele ce spune.

[windorin]

Interesanta practica de lecuire. Pare insa mai mult populara decat bisericeasca, nu stiu ce sa zic.

Cred totusi ca orice rau trebuie trecut numai in contact direct cu cele bisericesti, adica rugaciune, miruire cu untdelemn de la candela sfintilor, tamaiere, aghiasma, spovedanie, binecuvantare, etc.