Ce este preotul?

[amatyyy]

În prealabil postat de dorinastoica14

Îmi spun părerea nu de pe poziţia unui cunoscător în ale ortodoxiei ci doar ca simplu mirean.
Când am început să iau în serios credinţa credeam că preoţii sunt sfinţi.Când am descoperit că sunt oameni ca şi mine am suferit cumplit(mai sufăr şi acum).
M-am şi îndrăgostit.Dar nu de preot (deşi i-ar fi plăcut aceasta) ci de Iisus Hristos!!!
Concluzia mea?
Preotul este cel care ne poartă paşii spre desăvârşire.Oricum ar fi, fără el nu se poate!
Cine să judece preotul? Poate Dumnezeu eu nu, deşi uneori tare îmi vine să-o fac! Cred că este foarte gru să fii preot şi încă unul adevărat.

"Preotii sunt ingerii lui Dumnezeu pe pamant." "Toti preotii au Har de la Dumnezeu."
Deci, cum poti zice ca sunt preoti adevarati? ce vrei sa zici de fapt? cum afirmi tu ca este un preot adevarat si altul nu este?
DOAMNE AJUTA!

[ory]

Ingeri ?...Hmm !
Numai copii sunt ingeri pe pamant, asta este parerea mea. Restul , oameni maturi, cu har sau fara, cu intelepciune sau fara...doar oameni maturi.

[windorin]

[COLOR=darkred]Tot omul poate fi inger in trup.[/COLOR] Trebuie numai sa vrea acest lucru, sa ii arate lui Dumnezeu ca isi doreste cu adevarat aceasta si sa se straduiasca dupa masura talantului primit in dobandirea vietii ingeresti.

[COLOR=darkred]Preotul trebuie sa fie un inger in trup[/COLOR], insa nu intotdeauna acest lucru este lesne de implinit. Sunt oameni si au pacate. Daca sfintii din Pateric spun: "Nu poate trai omul o singura zi fara a pacatui." cu atat mai mult nu putem spune noi ca se poate trai o zi fara de pacat. Desi unii sfinti pot ajunge la aceasta, chiar si ei sunt lasati sa pice macar intr'un singur gand, spre a nu se mandri cu masura lor, din ispita.

[COLOR=darkred]Preotul trebuie sa fie un om odihnitor de oameni.[/COLOR] Cred ca aceasta este cea mai buna definitie. Intr'o lume in care toti alearga si nimeni nu se opreste cu blandete asupra problemelor tale, este nevoie ca preotul sa fie lipsit de graba si bland ascultator al tuturor. Este greu, dar cred ca asa trebuie sa fie preotul: sa odihneasca pe tot omul care ii iese in cale.

[sophia]

Nici eu nu cred ca oamenii pot fi chiar ingeri, nici chiar preotii.
Pai numai daca ma uit la listele de pacate insirate de voi aici, imi dau seama ca de fapt totul este un pacat si nimic nevinovat.
Ca asa considera scripturile, sau oamenii ce le-au scris, sau Iisus?
Imi place insa ultima definitie data de windorin: preotul sa fie om odihnitor de oameni. Asa este.
Nu stiu de unde este citat.
Numai un lucru: pe preot cine il odihneste? Caci este tot om. Si el are nevoie si de cel de Sus si de oameni.

[windorin]

În prealabil postat de sophia

ultima definitie data de windorin: preotul sa fie om odihnitor de oameni. Asa este. Nu stiu de unde este citat. Numai un lucru: pe preot cine il odihneste? Caci este tot om. Si el are nevoie si de cel de Sus si de oameni.

Nu stiu daca este o definitie. Citind despre Parintele Miron Mihailescu, pe care vi'l recomand cu toata dragostea, am gasit spunandu'se despre el acestea: "A fost un om odihnitor de oameni."

[COLOR=darkred]Preotul este odihnit de[/COLOR] [COLOR=darkred]Duhul lui Dumnezeu[/COLOR], care ii si da puterea sa duca toate neputintele celor veniti la el, la scaunul Spovedaniei, la sfaturire si la mangaiere. De asemenea, preotul are mare nevoie si [COLOR=darkred]de familia lui[/COLOR], de o sotie blanda, ingaduitoare, cat si de copii ascultatori.

Preotul este doctor al bolilor sufletesti.
- Este parinte, caci are fii duhovnicesti.
- Este calauzitor pe calea mantuirii.

[alexandras]

Dorin,


imi place foarte mult expresia ,,odihnitor de oameni''.Am ma citit despre asta undeva,mi se pare ca tot pe saitul asta.
E mare nevoie astazi de astfel de purtatori de har odihnitor.Trebuie sa ai tu insuti harul lui Dzeu ca sa fii izvorator de har.Dar la noi pacatosii de unde? Ne ramane doar rugaciunea.

Cand eram mai tanar si increzut, un calugar de la Sihastria imi spunea ca e mare nevoie de rugaciune continua.Iar eu ,ca un pragmatic si prea destept ce ma credeam ,imi ziceam in sine: eh,calugarul daca nu are ce face,vorbeste de rugaciune... Eu socoteam atunci ca tre sa fiu om al actiunii,al faptei in detrimentul rugaciunii.Nu ma invatase sau nu eram eu orientat spre echilibrul dintre ,,ora et labora''.Ce-i drept aveam si o constructie in desfasurare.
Mai tarziu,cand nu am mai putut rezista agitatiei si stresului,mi-am dat seama ca ceva nu e in regula,ca trebuie sa gasesc o solutie,altfel o iau razna cu capul.Si am inteles ce inseamna starea de rugaciune si de sanatate,de echilibru sufletesc.

Sa ne ajute Domnul in toate!