Ce este preotul?

[windorin]

[COLOR=darkred]Tot omul poate fi inger in trup.[/COLOR] Trebuie numai sa vrea acest lucru, sa ii arate lui Dumnezeu ca isi doreste cu adevarat aceasta si sa se straduiasca dupa masura talantului primit in dobandirea vietii ingeresti.

[COLOR=darkred]Preotul trebuie sa fie un inger in trup[/COLOR], insa nu intotdeauna acest lucru este lesne de implinit. Sunt oameni si au pacate. Daca sfintii din Pateric spun: "Nu poate trai omul o singura zi fara a pacatui." cu atat mai mult nu putem spune noi ca se poate trai o zi fara de pacat. Desi unii sfinti pot ajunge la aceasta, chiar si ei sunt lasati sa pice macar intr'un singur gand, spre a nu se mandri cu masura lor, din ispita.

[COLOR=darkred]Preotul trebuie sa fie un om odihnitor de oameni.[/COLOR] Cred ca aceasta este cea mai buna definitie. Intr'o lume in care toti alearga si nimeni nu se opreste cu blandete asupra problemelor tale, este nevoie ca preotul sa fie lipsit de graba si bland ascultator al tuturor. Este greu, dar cred ca asa trebuie sa fie preotul: sa odihneasca pe tot omul care ii iese in cale.

[sophia]

Nici eu nu cred ca oamenii pot fi chiar ingeri, nici chiar preotii.
Pai numai daca ma uit la listele de pacate insirate de voi aici, imi dau seama ca de fapt totul este un pacat si nimic nevinovat.
Ca asa considera scripturile, sau oamenii ce le-au scris, sau Iisus?
Imi place insa ultima definitie data de windorin: preotul sa fie om odihnitor de oameni. Asa este.
Nu stiu de unde este citat.
Numai un lucru: pe preot cine il odihneste? Caci este tot om. Si el are nevoie si de cel de Sus si de oameni.

[windorin]

În prealabil postat de sophia

ultima definitie data de windorin: preotul sa fie om odihnitor de oameni. Asa este. Nu stiu de unde este citat. Numai un lucru: pe preot cine il odihneste? Caci este tot om. Si el are nevoie si de cel de Sus si de oameni.

Nu stiu daca este o definitie. Citind despre Parintele Miron Mihailescu, pe care vi'l recomand cu toata dragostea, am gasit spunandu'se despre el acestea: "A fost un om odihnitor de oameni."

[COLOR=darkred]Preotul este odihnit de[/COLOR] [COLOR=darkred]Duhul lui Dumnezeu[/COLOR], care ii si da puterea sa duca toate neputintele celor veniti la el, la scaunul Spovedaniei, la sfaturire si la mangaiere. De asemenea, preotul are mare nevoie si [COLOR=darkred]de familia lui[/COLOR], de o sotie blanda, ingaduitoare, cat si de copii ascultatori.

Preotul este doctor al bolilor sufletesti.
- Este parinte, caci are fii duhovnicesti.
- Este calauzitor pe calea mantuirii.

[alexandras]

Dorin,


imi place foarte mult expresia ,,odihnitor de oameni''.Am ma citit despre asta undeva,mi se pare ca tot pe saitul asta.
E mare nevoie astazi de astfel de purtatori de har odihnitor.Trebuie sa ai tu insuti harul lui Dzeu ca sa fii izvorator de har.Dar la noi pacatosii de unde? Ne ramane doar rugaciunea.

Cand eram mai tanar si increzut, un calugar de la Sihastria imi spunea ca e mare nevoie de rugaciune continua.Iar eu ,ca un pragmatic si prea destept ce ma credeam ,imi ziceam in sine: eh,calugarul daca nu are ce face,vorbeste de rugaciune... Eu socoteam atunci ca tre sa fiu om al actiunii,al faptei in detrimentul rugaciunii.Nu ma invatase sau nu eram eu orientat spre echilibrul dintre ,,ora et labora''.Ce-i drept aveam si o constructie in desfasurare.
Mai tarziu,cand nu am mai putut rezista agitatiei si stresului,mi-am dat seama ca ceva nu e in regula,ca trebuie sa gasesc o solutie,altfel o iau razna cu capul.Si am inteles ce inseamna starea de rugaciune si de sanatate,de echilibru sufletesc.

Sa ne ajute Domnul in toate!

[costel]

Preotul este cel care iti indica drumul ce duce la implinire. Se face luminator daca tu mergi noaptea si izvor din care sa-ti potolesti setea, daca mergi ziua in amiaza mare. Asa ca de vreme ce suntem pe cale, merita sa-i cercetam cat mai des.

[io8nut]

Scuze daca a mai postat cineva,am auzit-o de curand :

„În fiecare parohie este un om care este al tuturor; este chemat ca martor, ca sfatuitor ori ca reprezentat în toate actele cele mai solemne ale vietii, care ia pe om de la sânul mamei sale si nu-l lasa decât la mormânt,care binecuvinteaza ori sfinteste leaganul, nunta, patul mortii si sicriul; un om pe care copilasii se obisnuiesc a-l iubi, a-l venera si a se teme fireste de el; pe care chiar necunoscutii îl numesc parinte; la picioarele caruia crestinii merg si depun marturisirile lor cele mai intime; un om care prin starea lui este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletelor si ale trupurilor; mijlocitor obligat între bogatie si saracie, care vede pe cel sarac si pe cel bogat batând la usa sa, rând pe rând; cel bogat pentru a-I lasa milostenia în ascuns, cel sarac pentru a o primi fara a se rusina, care nefiind de nici o treapta sociala, tine deopotriva la toate clasele: la clasele de jos prin modestia si simplitatea vietii; la clasele înalte prin educatia, stiinta si înaltimea sentimentelor, ce inspira si recomanda o religie a iubirii de oameni; un om, în fine, care stie toate, care are dreptul de a spune toate si al carui cuvânt cade de sus asupra inteligentelor si asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeiesti. Acest om este preotul”
Alphonse de Lamartine