Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovi]

În prealabil postat de mihailt

Bine mai frate Ovidiu poate vei dori sa pui aci o poza cu moastele Sfintei Virginia de care vad scris pe siteul celor de la Noul Ierusalim sa o vada cei care citesc aci sa nu mai petreaca in intuneric.

poi domnule, moashtele chiar daca sunt de mult moashte cum e cazul multor sfintzi, ca sa fie scoase shi aratate celor credincioshi, spre inchinarea shi vindecarea lor, trebuie ca sa fie de la Dumnezeu lucrarea asta la timpul potrivit shi nu asha cum am vrea fiecare... dar celor necredincioshi le trebuie mereu semne shi minuni ca sa creada... poi nu e suficient Adeavarul ce se poate primi din Cuvantul lui Dumnezeu din litera, propozitzie, fraza, sens, pilda, shi de printre randuri? ca multzi au crezut in Dumnezeu facand fapte bune doar ca au auzit shi au citit ei in carte sau multzi neshtiind sa citeasca au crezut pe cate unul care le-a povestit, shi altzii au pastrat cate o iota sau o cirta shi asha s-au mantuit, caci se mira mortzii din morminte, ne spune Domnul, cum noi cu asemenea daruri nu ne pocaim caci ei daca ar fi avut asha ceva, sigur s-ar fi pocait... dar multzi n-au avut, n-au aflat, n-au auzit shi au murit mandrii shi rai shi inchinandu-se burdeloqqqlhului... shi ajungand in sheol cu totzi cei ce au trait in minciuna, caci i-a inghitzit minciuna in cele din urma... dar noi ce vom spune, ce motive vom invoca la intrebarea din fatza judecatzii:

"pentru ce n-ai crezut?" caci asta este prima intrebare care ni se va pune dupa cum spune Hristos...

shi sa vezi atunci fatzarnicie la unii din noi: "poi daca shtiam, daca ash fi shtiut ... Adevarul... daca ash fi auzit, daca shi cu parca se plimba pe pluta, daca daca nu era, parca parca senneca" sau mai rau intreband "cand Doamne te-am vazut shi nu te-am slujit? n-am scos draci in numele tau, n-am facut minuni, n-am facuta asha shi pe dincolo... intrebari de oameni nemultzumitzi shi nelamuritzi... shi o sa ne lamureasca (fereasca Dumnezeu sa fim in gashkaa proscrishilor) spunand "oridecate ori... unuia...) iar cand vor intreba dreptzii cand Doamne am facut ceva pentru Tine, Hristos va grai : "oridecate ori... unuia ..."

deci vezi diferentza? intre "'Hristos' fariseu" shi "Hristos smerit" ... shi atunci va zice:
Venitzi de moshtenitzi Imparatzia, voi, Binecuvantatzii Tatalui Meu...

la cine se refera oare? cine sunt ei? totzi cei care au stat blanzi sub vina... rabdand cu multzuire lui Dumnezeu toate crucile shi umilintzele pazindu-shi grija crucii lor cu toata luarea aminte.

[mariamargareta]

[SIZE=4][COLOR=purple]122. Biserica-privată de la Glodeni-Pucioasa [COLOR=black](Partea I)[/COLOR][/COLOR][/SIZE]

[COLOR=purple][SIZE=4][COLOR=#000000]Mulţi creştini care au auzit în treacăt despre secta “[/COLOR][COLOR=#000000]Noul Ierusalim de la Pucioasa” şi-au domolit brusc şi curiozitatea, şi neliniştea, şi nedumerirea, atunci când au aflat că pucioşii au o biserică. O biserică autentică, albă, în formă de cruce, cu 12 uşi, 33 de cornişe şi cu o cruce aurită în vârf, târnosită de un episcop ortodox al B.O.R. după toate canoanele ortodoxe care îndrituiesc sfinţirea unei biserici. Prin ricoşeu, pacea şi automulţumirea i-a cuprins pe aceşti creştini: “[/COLOR][COLOR=#993366]Va să zică, pucioşii ăştia nu sunt sectă! sunt şi ei creştini ortodocşi ca şi noi. Ce tot mănâncă rahat ăia care îi ponegresc? ce-au cu ei, săracii? De ce nu-i lasă în plata Domnului!? Numai aşa, îi vorbesc de rău din pizmă, pe la colţuri, ca să iasă zâzanie în Biserica noastră! Câtă invidie şi răutate la unii care nu-şi mai găsesc locul! Şi în orişice caz, acum s-a dat libertate la toate cultele, nu mai e ca pe vremea Asasinatului…[/COLOR][COLOR=#000000]” etc. etc.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#000000]Aici este vorba, pentru cei care încă n-au aflat, de biserica-privată de la Glodeni-Vale de lângă Pucioasa. Poate exista o biserică care să fie şi privată? Ba bine că nu! Numai reciproca nu poate fi posibilă, din motive lesne de înţeles. După lovitura de stat din 1989 orice, mai precis aproape orice, este posibil. De altfel, nici măcar nu e singura de acest fel. Şi în comuna Voluntari de lângă Bucureşti e o biserică-privată. Mare cât un hangar (ca să încapă cât mai mulţi în ea), arătoasă, ea a fost zidită de un popă bătrân pentru el şi pentru fiul lui, cu bani primiţi “de la sponsori”, şi acum e aproape gata. Doar pictura îi lipseşte. Fiul nu era (încă) popă, dar preotul bătrân era optimist: “[/COLOR][COLOR=blue]Lasă că până ce va fi gata biserica, cu zugrăvitul şi cu pictura, se aranjează ele lucrurile![/COLOR][COLOR=#000000]”. Un episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor l-a luat cu frumuşelul, arătându-i că dacă vrea să intre în legalitate, trebuie să stea sub ascultarea arhiereului locului, iar biserica s-o doneze, cum ar fi şi firesc, către B.O.R. Popa, nimic! Dimpotrivă, el declara ritos: “[/COLOR][COLOR=blue]Nu dau eu biserica mea! Dacă vrea biserică, Prea Sfinţitul n-are decât să-şi facă. Eu cum mi-am făcut? Las’ că-i cunosc eu pe ăştia din B.O.R., ca pe un cal breaz! Eu le dau biserica şi ei îndată mă pun pe drumuri! S-o creadă ei![/COLOR][COLOR=blue]Ia să-şi pună pofta-n cui! Păi ştii matale câţi bani am băgat eu în biserica asta? Mai am pictura de făcut şi-i gata. Ce, mi-au dat ei vreun leu, ca să le-o dau lor acum pe gratis? La urma urmei, e pe pământul meu, e a mea! E biserică privată! Acum e libertate, nu mai e ca pe vremuri! I-am spus Prea Sfinţitului în faţă că dacă o vrea, s-o cumpere! Am acte pe ea, îi spun cât m-a costat şi i-o vând. Acum suntem în capitalism. Ce zici, că i-a convenit? Nu i-a convenit, vezi bine! El vrea s-o obţină de la mine pe gratis. Atunci, să aştepte până la paştele cailor! Ce, crezi că mi-e frică de ei? Nu mi-e frică! N-au ce să-mi facă.[/COLOR][COLOR=#000000]”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#000000]Avea dreptate bătrânul popă, n-aveau ce să-i facă. Cei de la Arhiepiscopie au considerat că nu e cazul să se ia la trântă cu nebunul şi să mai declanşeze vreun scandal public. Ce-i drept, biserica era zidită pe pământul lui, cumpărat de popă special în acest scop, ca să-şi zidească un loc de muncă pe gustul lui şi totodată să-şi chivernisească şi odrasla. Interesul pur material se dovedeşte şi prin alternativa pe care i-o oferă el episcopului-vicar: deşi numai terenul e cumpărat cu banii popii (pe vremea când terenurile din Voluntari erau încă foarte ieftine), iar biserica e făcută numai cu bani obţinuţi din daniile credincioşilor şi din sponsorizări, popa e gata să-şi vândă biserica Arhiepiscopiei, cu teren cu tot! La preţul pieţei, bineînţeles.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#000000]Biserica-privată din Voluntari e plasată strategic, la o stradă principală, aşa că nu duce lipsă de enoriaşi. Până şi viceprimarul când a murit (Dumnezeu să-l ierte!) tot în biserica-privată a fost prohodit, că de! era cea mai mare din comună şi putea intra în ea mai multă lume![/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#000000]Dacă însă s-ar pune problema strict canonic, lucrurile încep să şchioapete. Această biserică nu stă sub ascultarea B.O.R. şi în consecinţă, nu are parohie distinctă. Pentru că e privată, ea nu are enoriaşi! Impedimentul se rezolvă însă de la sine: ea “fură” enoriaşii parohiilor existente din comună, care au şi ele nişte bisericuţe mai modeste, dar care nu sunt private, ci aparţin întregii obşti creştineşti. Dacă ar fi cu adevărat privată, aşa cum se pretinde, atunci în ea ar intra la slujbe numai proprietarul (adică popa, fiu-său şi nepoţii – dacă are) şi n-ar mai fi deschisă pentru lume (decât, poate ca muzeu, în zilele lucrătoare)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#000000]Pucioşii stau mult mai bine la capitolul ăsta. Biserica lor chiar e privată, nu numai cu numele, ci şi cu funcţiunea. În biserica lor nu intră nici pasărea măiastră, deoarece liderii pucioşi nu permit asta. Nici măcar pucioşii de rând nu intră, ci numai un număr limitat dintre cei mai vechi; mai precis, doar câţiva pucioşi din garnitura anilor ’80-90. Chipurile, doar ei ar “corespunde cerinţelor Hrisovului”, care zice că în biserica asta “[/COLOR][COLOR=red]nu va intra nimic pângărit şi nimeni care este dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului[/COLOR][COLOR=#000000]”. În realitate şi pucioşii de rând (exceptându-i pe cei dedaţi cu minciuna) împlinesc cerinţele din Hrisov, dar liderii pucioşi tot nu-i lasă să intre, ca să le păstreze acestora neştirbit sentimentul neîmplinirii personale şi al vinovăţiei perpetue, şi astfel să poată fi controlaţi psihic şi manipulaţi mai uşor.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#000000]Mai exact, în această biserică nu intră decât 7-8 indivizi, împărţiţi în trei cete, care intră pe rând şi-i acompaniază pe cei “trei preoţi unşi” la slujbe. Atât. Cetele sunt mici, mici de tot, iar preoţii pucioşi slujesc totdeauna slujbe separate în timp şi niciodată împreună. Ceata lui Nicuşor e cea mai mică: El şi Ea (Nicuşor şi Mihaela). Restul pucioşilor, care n-au voie să intre în biserică, înseamnă că nu sunt [/COLOR][COLOR=red]scrişi în Cartea Vieţii Mielului. [/COLOR][COLOR=#000000]Pentru ei, liderii pucioşi au conceput soluţii alternative. Cei aflaţi sub controlul direct al liderilor pucioşi au la Pucioasa şi la Târgovişte câteva “paraclise” improvizate prin podurile unor case particulare. Ceilalţi pucioşi, risipiţi cu domiciliile lor prin toată ţara, sunt lăsaţi în plata Domnului. Liderii pucioşi sunt nepăsători şi intransigenţi: “[/COLOR][COLOR=blue]Treaba lor, să se descurce cum or şti. Nu ne-a pus Domnul să ne ocupăm şi de ei. Avem destule pe cap aici şi la Târgovişte[/COLOR][COLOR=#000000]” . În schimb, dacă aceşti pucioşi cu statut de paria îi întreabă pe liderii lor dacă au voie să meargă la “bisericile din lume” aparţinând B.O.R., primesc răspunsuri în doi peri, astfel ticluite ca să înţeleagă şi singuri că n-au voie. Dar niciodată nu li se spune explicit “[/COLOR][COLOR=blue]n-aveţi voie[/COLOR][COLOR=#000000]”, ca liderii pucioşi să nu poată fi traşi la răspundere cu nimic vreodată. Adică, vezi Doamne, nu ei le-au interzis să meargă la “biserica din lume”, ci pucioşii de rând n-au mai vrut, din proprie iniţiativă, pentru că nu se mai simţeau bine acolo.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#000000]Revenind la biserica-privată de la Glodeni, trebuie să reamintim că ea a stârnit multe controverse. În primul rând a stârnit controverse chiar în stadiul de proiectare: Marian Zidaru, cu cunoştinţele lui de arhitectură şi cu gustul artistic deja format o vedea într-un fel, iar liderii pucioşi într-alt fel. Ciondăneala s-a sfârşit respectându-se cunoscuta butadă: “cel mai deştept cedează primul”. Ca întotdeauna, liderii pucioşi şi-au impus gusturile, pretextând că ei “ştiu de la Domnul” cum trebuie să fie biserica. Şi a ieşit cum a ieşit. Mulţi profesionişti ai artei au declarat fără înconjur că “biserica asta e urâtă”, dar alţii au încercat să îndulceacă spiritele, asemuind-o cu floarea de lotus mult îndrăgită de New Age sau cu ziguratele babiloniene. Un lucru este cert: erminia creştină a fost grav viciată, îndată ce clădirea nu are diviziunile funcţionale clasice: tindă, pronaos, naos şi altar. Biserica este toată un altar cu 12 uşi, ştiindu-se de la început că ea nu va fi destinată “publicului creştin”, ci numai “celor aleşi”. Are 12 uşi şi 33 de cornişe (denumite în fals cupole, deşi ele nu sunt cupole). S-a mers pe soluţia aceasta (12 uşi şi 33 de “cupole”) pentru a se sugera că biserica-privată de la Glodeni (pe care pucioşii o denumesc oficial “Cetatea Sfântă Noul Ierusalim”) este chiar aceea despre care vorbeşte cartea Apocalipsei în cap.21, denumind-o tot “Noul Ierusalim”. În realitate, în Apocalipsă se vorbeşte de o cu totul altă cetate, ale cărei dimensiuni (12 mii de stadii, adică în jur de 2000 de km) nu ar fi putut pucioşii în veac să le îndeplinească.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#000000]O altă controversă este legată de canonicitate. Am văzut că unii se mulţumesc cu informaţia trunchiată că cineva, cândva, având harul arhieresc valid, ar fi făcut sfinţirea pietrei de temelie şi apoi târnosirea acestei biserici.[/COLOR][/SIZE]
[/COLOR]

[mariamargareta]

[SIZE=4][COLOR=#800080]122. Biserica-privată de la Glodeni-Pucioasa [/COLOR][COLOR=black](Partea a II-a)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]De la bun început trebuie să observăm că arhiereului Irineu i s-a ascuns intenţia liderilor pucioşi de a avea o biserică-privată, numai şi numai pentru ei. În mod categoric, arhiereul ar fi refuzat o asemenea inovaţie. De altfel, dacă analizăm cu atenţie “Hrisovul” semnat de către Irineu în anul 1991 şi îngropat la piciorul sfintei mese, observăm că există într-adevăr nişte condiţii pe care mulţi creştini le recunosc şi le observă în mod natural, deci ar avea oricând dreptul de a intra în această biserică. Şi totuşi, în această biserică nu intră decât “cei aleşi” de către liderii pucioşi.[/SIZE]

[SIZE=4]O a doua observaţie este legată de lepădarea lui Irineu – de fapt lepădările, pentru că el a făcut publică în mod repetat această opţiune personală, văzând că pucioşii nu-l mai bagă în seamă şi merg mai departe înainte, de capul lor. Văzând că a fost înşelat de către pucioşi, care i-au ascuns adevăratele lor intenţii schismatice, arhiereul Irineu s-a lepădat de toate lucrările lui anterioare care validau acest locaş de cult. În acest sens, biserica-privată de la Glodeni şi-a pierdut toate prerogativele sacramentale, devenind o biserică desacrată. Pentru a fi repusă în circuitul funcţional normal ea ar trebui resfinţită de către episcopul locului, Nifon Mihăiţă, ceea ce liderii pucioşi nici nu vor să audă.[/SIZE]

[SIZE=4]O a treia observaţie este legată de sfinţenia efectivă. Un locaş de cult trebuie conservat în sfinţenie, chiar dacă a fost la început târnosit după toate regulile bisericeşti. Altminteri, biserica devine biserică desacrată şi trebuie resfinţită pentru a fi repusă în circuitul funcţional normal. Or, sfinţenia acestei biserici private devine îndoielnică din momentul în care ea încape pe mâna unor preoţi fără hirotonie canonică. Toate actele liturgice săvârşite de ei sunt lovite de nulitate, iar biserica îşi pierde caracterul ei sacramental. De asemenea, alunecarea treptată în erezie a pucioşilor ( cu precădere după anul 1992) constituie un alt impediment canonic, ştiindu-se că rugăciunea în comuniune sacramentală cu ereticii este interzisă.[/SIZE]

[SIZE=4]O a patra observaţie este legată de ascultarea canonică. Ascultarea faţă de episcopul locului este esenţială, şi ea se materializează printr-un antimis, o piesă liturgică unicat, destinată de către episcop doar bisericii respective, şi care poartă semătura originală a acestui episcop. Fără antimis, în biserică nu se poate săvârşi sfânta liturghie şi ea rămâne o simplă clădire, cu o arhitectură originală şi atât. Întrebarea care se pune este: în această biserică se slujeşte cu antimis, sau fără? Paradoxal, în ambele cazuri e grav pentru biserica-privată de la Glodeni, oricum ai lua-o:[/SIZE]
[SIZE=4]– dacă slujirea se face fără antimis, înseamnă că slujbele sunt necanonice, deci n-au nici o valoare sacramentală, ci doar una coregrafică;[/SIZE]
[SIZE=4]– dacă slujirea se face cu antimis, trebuie văzut ce antimis se foloseşte. În nici un caz nu este vorba de un antimis original, căci atunci această biserică ar fi fost oficial recunoscută de către episcopul locului. Înseamnă că este un antimis furat (caz penal) sau primit de la alt episcop al altei Biserici (căci un episcop al B.O.R. nu şi-ar permite să trimită un antimis în altă eparhie, caz în care el ar fi caterisit pentru încălcarea jurisdicţiei acestei eparhii). Dacă este aşa, biserica-privată de la Glodeni nu se mai supune canonic B.O.R. ci altei Biserici autocefale, cea care i-a încredinţat antimisul. Pucioşii contestă însă această variantă, pretinzând că Biserica lor este autocefală (exceptând situaţiile în care, din interes propagandistic, ei afirmă în mass-media că “ţin de B.O.R.”, ceea ce este o altă minciună.)[/SIZE]
[SIZE=4]Ar mai fi de luat în calcul cazul când pucioşii înşişi, prin intermediul unui “episcop pucios”, şi-ar sfinţi singuri un antimis. În acest caz este vorba tot de o încălcare canonică, deoarece “episcopii pucioşi” nu au nici ei hirotonie canonică, validă, care să le confere drepturi arhiereşti, printre care şi sfinţirea de antimise.[/SIZE]

[SIZE=4]O a cincea observaţie este legată de statutul oficial pe care liderii pucioşi l-au conferit acestei biserici private. La început s-a pretins că ea deserveşte o mănăstire, denumită “mănăstirea Noul Ierusalim”. Îndată au apărut primele nedumeriri şi contestări la adresa ciudatei “mănăstiri”: [/SIZE]
[SIZE=4]– “mănăstirea” era mixtă, deoarece avea vieţuitori de ambele sexe;[/SIZE]
[SIZE=4]– “mănăstirea” nu avea nici stareţ, nici stareţă;[/SIZE]
[SIZE=4]– “mănăstirea” nu făcea ascultare de episcopul locului;[/SIZE]
[SIZE=4]– vieţuitorii “mănăstirii” nu aveau tundere în monahism şi nu purtau veşminte monahale distinctive;[/SIZE]
[SIZE=4]– “mănăstirea” nu era primitoare de oaspeţi, ea refuzând găzduirea străinilor fie şi pentru o singură zi, ca aceştia “să nu spurce spaţiul monahal”.[/SIZE]
[SIZE=4]Puşi în faţa puternicelor contestări şi a unor dificultăţi financiare cronice, liderii pucioşi au găsit de cuviinţă să acopere “mănăstirea” cu o “perdea de fum”. Au separat pe cât le-a fost în putinţă (dar nu de tot) bărbaţii de femei, pentru a îndepărta acuzaţia de mănăstire mixtă. Apoi au creat o fundaţie, numită “Fundaţia Sfânta Virginia” care a preluat, în urma unor presiuni infernale, toate proprietăţile care aparţineau lui Ilie Bunea, inclusiv clădirea bisericii-private, zidită pe terenul lui. În acest fel, bisericii i se estompa caracterul privat, îndată ce ea aparţinea acum unei Fundaţii. În realitate, Fundaţia era fantomatică, ea ascunzând pe adevăraţii proprietari ai terenului care fusese expropiat (de la Ilie Bunea). Despre “mănăstire” nimeni nu mai sufla o vorbă, ca şi când n-ar mai fi.[/SIZE]

[SIZE=4]Adevăraţii proprietari şi stăpâni ai bisericii-private şi a pământurilor lui Ilie Bunea, chiar dacă nu au acte pe ele (nici n-au nevoie ei de aşa ceva), sunt acum liderii pucioşi Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu. [/SIZE]

[mariamargareta]

[COLOR=#660066][SIZE=4][COLOR=#660066]123. Comentariu la [/COLOR][COLOR=#660066]„[/COLOR][COLOR=#660066]Cuvântul lui Dumnezeu” din 14 iunie 2009[/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=black](Partea I)[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#660066][SIZE=4][COLOR=#000000]Pentru a “n”-a oară, Dumnezeul de la Pucioasa promite că în curând va aşeza “semne cereşti” peste grădina pucioşilor în general şi pe creştetele liderilor pucioşi în special, ca să vadă tot natul cu cine are de-a face. Asta îi va aduce “[/COLOR][COLOR=red]mângâiere în dureri[/COLOR][COLOR=#000000]”: mândria că va reuşi să le arate tuturor ceea ce a ţinut ascuns până acum (de frică? de ruşine? nu se ştie ca pământul). Mai ales, mângâierea cea mare va fi că le va da peste nas celor care s-au despărţit de el, şi în primul rând Zidarilor, care fuseseră scule mari pe vremuri, pe când toţi fraierii credeau că secta pucioasă le aparţine celor doi artişti plastici. Pentru că Zidarii l-au rănit cel mai mult în amorul propriu: din statutul de “cei mai mari înşelaţi” au devenit acum “cei mai mari răzvrătiţi”. Partea proastă e că Zidarii ăştia ştiu tare, tare multe “taine” de la Pucioasa, şi când se vor hotărî ei să-şi dea drumul la gură şi să ciripească... va fi de rău! Ăsta e cel mai mare pericol! De aceea, Dumnezeul de la Pucioasa e hotărât să le-o ia înainte Zidarilor şi “să se arate el adevărat”, ca să nu le ia Zidarii înainte şi să arate ei tot ce ştiu. De ce nu s-o fi arătat el adevărat până acum... Dumnezeu ştie! Aşa că... ne promite solemn că [/COLOR][COLOR=red]se va arăta adevărat în cuvânt curând, curând[/COLOR][COLOR=#000000]. Până atunci, va mai trebui să-l suportăm ca şi până acum (adică, ne-adevărat!!):[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, poporul Meu, cobor în grădiniţa cuvântului Meu, cobor pentru tine, fiule, şi pentru durerea Mea şi a ta, şi dăm cale în carte grăirii Mele cu sfinţii înaintea ta, iar tu Ne eşti martor şi Ne eşti mângâiere în rane, fiule. [/COLOR][COLOR=red]Curând, curând [/COLOR][COLOR=red]voi coborî semne cereşti peste această grădiniţă[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=red]Mă voi mângâia de dureri[/COLOR][COLOR=blue] înaintea celor ce [/COLOR][COLOR=red]au ales să se despartă de Mine[/COLOR][COLOR=blue] mai înainte de ziua slavei celei mari a acestei lucrări de cuvânt, prin care M-am purtat plângând între cer şi pământ pentru om. [/COLOR][COLOR=red]Mă voi arăta adevărat în acest cuvânt curând, curând[/COLOR][COLOR=blue], căci rău Mă rănesc [/COLOR][COLOR=red]acum cei ce se despart de Mine[/COLOR] [COLOR=blue]pentru nemulţumirea lor, pentru nestatornicia lor, neluându-şi loruşi nici o vină, ci doar aruncând înapoi cu dispreţ şi cu duh de defăimare asupra celor rămaşi cu Mine pe calea Mea spre om, pe calea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om.”[/COLOR] [COLOR=#000000](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#000000]Sfinţii cerului stau cuminţi încolonaţi în oştiri, după modelul oştirilor îngereşti, şi plutesc şi umplu ochi văzduhul Grădinii Întâlnirii de la Pucioasa. Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i simte, dar pucioşii sunt convinşi că aşa e, după cum le cântă liderii lor la ureche: [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, poporul Meu, stau deasupra grădiniţei cuvântului Meu din zilele acestea, şi am venit cu oştirile de sfinţi şi de îngeri, aşa cum Eu vin când Mă las cuvânt peste tine, dar ziua aceasta stă aşezată pe pământ pentru sfinţi înaintea Mea pe pământ şi în cer. [/COLOR][COLOR=red]Oştirile lor[/COLOR][COLOR=blue] stau frumos aşezate, ca şi oştirile îngereşti, şi [/COLOR][COLOR=red]umplu văzduhul[/COLOR] [COLOR=blue]grădiniţei Mele, şi umplu colina aşezământului Meu în jur, şi mângâiem cu Duhul Sfânt şi întărim tăria hotarelor noii Mele împărăţii, cetatea Mea de nou Ierusalim, iar Eu şi cu Tatăl le dăm lor pe Duhul Sfânt al Nostru ca să grăiască sfinţii în Duhul lui Dumnezeu, aşa cum este grăirea cea proorocească de şapte mii de ani pe pământ .”[/COLOR] [COLOR=#000000](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#000000]Printre sfinţii care plutesc nevăzuţi în văzduh nu poate lipsi duhul (sau duha) Verginicăi, cea despre care se reaminteşte că ar fi avut toţi sfinţii drept ursitoare la naştere:[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ În suitele de sfinţi stă plină de durere ca şi Mine, ca şi Tatăl, ca şi sfinţii, stă trâmbiţa Mea Verginica, şi din durerea duhului ei ia întărire ca să grăiască, împinsă de durere să grăiască ea azi, căci în duminica tuturor sfinţilor s-a născut ea pe pământ între oameni atunci când s-a născut, şi toţi sfinţii [/COLOR][COLOR=red]o sorteau[/COLOR] pe ea în ziua aceea cu daruri cereşti, auzind ei de la Mine că va fi ea trâmbiţa Mea. ” [COLOR=#000000](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/COLOR][/SIZE]
[/COLOR]

[vsovi]

În prealabil postat de mihailt

Dumnezeu Iisus Hristos pe cruce nu este parasit de Dumnezeu Tatal.
A murit pentru ca a vroit sa isi supuna firea sa umana legii firesti.
Asa cum atunci cand a voit sa lase firea sa umana sa ii fie foame sau sa osteneasca a lasat-o si flamanzit sau a ostenit.
Aceasta o arata Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica:
"A spus cuvintele: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai
părăsit”, pentru că si-a impropriat persoana noastră. Căci Tatăl nu este
Dumnezeul lui Hristos, afară numai dacă, despărţind pe cale abstractă
vizibilul de spiritual, s-ar fi aşezat în acelaşi rând cu noi, şi nici n-a fost
părăsit vreodată de Dumnezeirea Sa, ci noi suntem cei părăsiţi si noi cei
trecuţi cu vederea. Pentru aceea s-a rugat, pentru că si-a împropriat firea
noastră."
http://www.crestinortodox.ro/carte-8...ea-domnului-69
http://www.crestinortodox.ro/carte-8...rii-noastre-70
http://www.crestinortodox.ro/carte-8...ezeirii-lui-71
http://www.crestinortodox.ro/carte-8...ea-domnului-72

http://www.balamand.edu.lb/theology/JoWrit_trinity.htm
Dumnezeu Fiul este si el viata precum este Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Duhul Sfant.
"In mormant pus ai fost Viata" - la prohodul Domnului.

"Light is the Father, Light the Son, Light the Holy Ghost;Wisdom the Father, Wisdom the Son, Wisdom the Holy Ghost; one God and not three Gods;one Lord the Holy Trinity discovered in three hypostases."

Domnul meu drag,
acolo zice ca nu a fost parasit de Dumnezeirea Sa, dar de Tatal fusese parasit pe sf Cruce, tocmai pentru ca Biruintza mortzii sa fie Data complet in mana Fiului si al Duhului Sfant ce a ramas peste El prin botezul sf Ioan Botezatorul shi astfel Fiul a murit shi a inviat fara vina ca un Dumnezeu pentru pacatele noastre, ascultand Complet de Tatal... care il parasise.
Deci nu le invartosha ca ar fi mintzit Domnul, caci este scris clar ca IL parasise! dar in ce citezi dumneata se arata ca il parasise nu Dumnezeirea Sa, nu neprihanirea Sa ci a ramas Dumnezeu pedeantregul pe sf Cruce, dar Tatal il Parasise... shi asta este o Taina pentru a lasa in Mana fiului judecata, Viatza shi Invierea, caci fiul dupa 3 ore petrecute pe sf Cruce shi-a dat Viatza in Mana Tatalui pentru oi, murind din pricina pacatelor acestora in locul acelora, shi apoi luandu-shi-o inapoi ca un Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat, asha cum a zis ca va face. (deci nu ma contrazi ca ma'niervez! :)) glumesc evident, deshi e pacat sa contrazici, deci ma iarta ca iarashi te-am contrazis... astfel ca nu sunt speculatzii Duhovniceshti ce este scris in scripturi ci este ceea ce este scris cu sau fara speculatzii duhovniceshti, fiecare pricepe cum i este dat, dar e vorba mai mult de Adevar shi plinire care se va vedea candva asha cum este, mai devreme sau mai tarziu, la timpul potrivit pentru fiecare, sau in ceasul in care te-ai fi ashteptat mai putzin, caci nu shtim nici ziua, nici ceasul, nici minutul, nici clipa, nici clipa infrangerata ca o jumatate pe sfert... cand va veni Fiul Omului... deci trebuie sa pazim poruncile ashteptand)

[mihailt]

Tatal ,Fiul si Sfantul Duh treimea cea de o fiinta si nedespartita.
Tot de la Sfantul Ioan Damaschinul:
"Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp si fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, „strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui”, înţelepciunea si puterea cea vie, Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desavârsita si vie a nevăzutului Dumnezeu, nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl si în Tatăl, născut din el din veşnicie si fără de început."
"Dumnezeirea sa" acolo inseamna Dumnezeu Fiul.
Dumnezeu Fiul nu a fost si nu va fi vreodata fara Tatal si fara Duhul Sfant.
"Fiul,Unul-Născut al lui Dumnezeu, însă, deşi este născut din Tatăl în chip
nedespărţit şi neîndepărtat şi ramâne pururea cu El, totuşi are o ipostasă
proprie deosebită de ipostasa Tatălui."

De la Sfanta Liturghie:
"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreună cu Tatăl si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins."

Dumnezeu Iisus Hristos nu a fost parasit vreodata de Dumnezeu Tatal.

[vsovi]

În prealabil postat de mihailt

Tatal ,Fiul si Sfantul Duh treimea cea de o fiinta si nedespartita.
Tot de la Sfantul Ioan Damaschinul:
"Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp si fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, „strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui”, înţelepciunea si puterea cea vie, Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desavârsita si vie a nevăzutului Dumnezeu, nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl si în Tatăl, născut din el din veşnicie si fără de început."
"Dumnezeirea sa" acolo inseamna Dumnezeu Fiul.
Dumnezeu Fiul nu a fost si nu va fi vreodata fara Tatal si fara Duhul Sfant.
"Fiul,Unul-Născut al lui Dumnezeu, însă, deşi este născut din Tatăl în chip
nedespărţit şi neîndepărtat şi ramâne pururea cu El, totuşi are o ipostasă
proprie deosebită de ipostasa Tatălui."

De la Sfanta Liturghie:
"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreună cu Tatăl si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins."

Dumnezeu Iisus Hristos nu a fost parasit vreodata de Dumnezeu Tatal.

imi pare rau ca trebuie sa-tzi spun ca acesta este un exe mplu perfect de invartoshare a scripturlor shi invartoshare ca sa dovedeshti ca Dumnezeu minte, shi unde anume minte? tocmai cand graieshte pe sfanta Cruce...

ma intreb atunci daca nu minte shi in rest? deci dumneata cazi in ce spunea sf Ap Petru despre cei ce cauta sa priceapa pe sf Ap Pavel ca vor rastalmaci scripturile spre a lor pierzare, sau fireshte extrapoland, vor rastalmaci sfintzii parintzi spre a lor pierzare...

deci crede-ma ca nu vreau sa te contrazic ca sa ai impresia ca vreau sa-tzi demonstrez greshala shi sa te ranesc, caci shtiu ca eshti bine intentzionat shi credincios lui Hristos, dar totushi nu putem sa consideram ca gura lui Dumnezeu este mincinoasa, ca Hristos a mintzit vreodata caci este scris: "Adevar, Adevar va spun voua..." shi "Duhul marturiseshte despre Mine, shi cand vi-L voi trimite Acela, alt mangaietor va va invatza pe voi toate, calauzindu-va in tot Adevarul" despre Duhul tau cel Bun care ma va calauzi la pamantul dreptatzii e vorba, am impresia...

astfel ca revenind la subiect, trebuie sa credem chiar daca nu ne lasa ceva, trebuie sa credem ca Tatal l-a parasit pe Hristos pe Cruce shi l-a lasat singur, deci era doar Hristos cu Duhul Sfant dat prin botezul lui Ioan Botezatorul shi cu pacatele noastre pe sf Cruce, jertfa de Miel injunghiat, neprihanit inaintea lui Dumnezeu... deci Tatal nu mai era cu El ca Persoana, ca Dumnezeu ce nu-i paraseshte pe sfintzi niciodata, nu mai era cu Fiul caci Fiul insushi a marturisit intreband cu nevinovatzie:

"Parinte, pentru ce M-ai parasit?"

deci sigur era parasit de Tatal... dar intreg shi Dumnezeu complet shi neprihanit complet, shi atunci a fost ispitit din nou, caci atunci cand i s-a dat isop cu otzet diavolul spera ca in betzia respectiva sa-l amageasca shi sa-l faca sa pofteasca sau sa urasca ceva, sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu, dar Hristos a zis:

"Savarshitu-Sa!" shi a mai zis: "In mainile Tale Parinte imi dau sufletul Meu" shi in clipa in care a baut din buretele respectiv shi-a dat sufletul dupa 3 ore petrecute pe cruce, intre orele 6 shi 9 dupa cum era randuiala orelor atunci...

iar dupa 3 zile shi-a luat inapoi sufletul Sau, viatza Sa, asha cum a spus, caci are putere sa-shi dea Viatza Sa pentru oi shi sa o ia indarat...

shi astfel Tatal a lasat in Mana Fiului toata Mantuirea, devenind Mantuitorul Tuturor celor pe care Tatal ii trage la Fiul ca Acesta sa-i Mantuiasca... caci Cine asculta pe Fiul, pe Tatal il asculta...

deci chiar daca ai subliniat cu bold, nu inseamna ca e valabil, ca sunt valabile concluziile ce le tragi pe seama lor...

ci e valabil ca Fiul, Cuvantul lui Dumnezeu nu este mincinos, caci in gura lor nu s-a gasit minciuna...

[mariamargareta]

[SIZE=4][COLOR=#660066]123. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” din 14 iunie 2009[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black](Partea a II-a)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Verginica e de mare folos. Ea e tocmită ca emisar al Dumnezeului de la Pucioasa, care o trimite la răzvrătiţii care au evadat din raiul pucios cu rugămintea să-şi ţină gura şi să nu-i zdrobească faima şi pacea lui “din fii” (adică, faima şi pacea liderilor pucioşi, aflată acum în mare pericol). Dumnezeul pucios se teme şi se roagă ca el însuşi să nu fie zdrobit, cerând clemenţă la răzvrătiţii pucioşi:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ – O, Verginico, o, trâmbiţa Mea de sus acum, cei ce găsesc caz de răzvrătire lovesc în pacea Mea din fii, tată, lovesc în Mine, în Duhul Meu din fii şi fac păcat asupra Duhului Sfânt aceştia, tată. O, spune-le celor ce strică pacea Mea că rău e de cel stricător de pace, şi spune-le să stea cuminţi! Spune-le, tată! Spune-le lor cât eşti de îndurerată de la ei! Spune-le, Verginico, de durerea care se urcă la cer de la ei şi îndeamnă-i să fie cuminţi! [/COLOR][COLOR=red]Spune-le să nu Mă zdrobească![/COLOR][COLOR=blue] O, spune-le tu toate acestea în ziua ta de serbare între sfinţi! Amin .”[/COLOR](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/SIZE]

[SIZE=4]Dar se vede treaba că răzvrătiţii sunt prea încrâncenaţi. Ei vor probabil să se răzbune pentru umilinţe cu umilinţe, şi să dezvăluie “[COLOR=red]taina coborârii Domnului[/COLOR]” de la Pucioasa: nu treisprezece sunt primitorii cuvântului, aşa cum mint liderii pucioşi cu fiecare ocazie, ci numai una, Mihaela este cea care aude ceea ce pretinde că aude. Pucioşii profilează în mod indirect o nouă sărbătoare creştină, “Coborârea Domnului”, care va rivaliza probabil, destul de serios, cu “Înălţarea Domnului”:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, Îi faceţi Domnului umilire mare, măi fiilor! O, cum de v-aţi ales voi să fiţi răzvrătiţi, şi apoi să plecaţi din bărcuţa Domnului, din poporul Domnului şi să nu mai vreţi cu El? Iată cum loviţi din lături dacă v-aţi tras în lături, şi iată cum luaţi voi de la mijloc şi loviţi! [/COLOR][COLOR=red]Aţi umblat la taina coborârii Domnului[/COLOR][COLOR=blue], şi nu v-aţi temut să faceţi aceasta, şi aţi stricat-o pe ea în mintea celor clătinaţi ca şi voi. O, ce aţi folosit prin aşa lucrare a voastră? O, de ce n-aţi voit să aveţi minte, fiilor? O, de ce nu vă căiţi, fiilor? V-aţi temut de supunere şi de viaţă vegheată şi dusă pe umerii Domnului, dar de voia voastră nu v-aţi temut când aţi văzut că vă depărtează ea de Domnul, ba aţi ascultat aşa şi v-aţi depărtat. A spus Domnul despre Scriptura aceea care spune că neascultarea şi nesupunerea sunt păcate mai grele decât vrăjitoria şi fermecătoria, şi n-aţi crezut când Domnul v-a spus, şi Se uită Domnul după voi şi după diavolul, care v-a scos în cale lucrătura lui cea pentru neascultare[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/SIZE]

[SIZE=4]Răzvrătiţii “[COLOR=red]îi scot ochii[/COLOR]” Dumnezeului de la Pucioasa şi pretind să fie răscumpăraţi pentru anumite bunuri şi valori de care au fost jefuiţi de-a lungul timpului, şi care au fost considerate la vremea respectivă “daruri” aduse de bunăvoie. Ei nu se mai mulţumesc cu “[COLOR=red]plata cea din cer[/COLOR]” care le-a fost promisă, pentru că nu mai au încredere că o vor mai primi vreodată:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ Când aţi venit la Domnul I-aţi făgăduit credinţă şi iubire şi slujire fără de cârtire şi fără de nemulţumire, ca să vă strângeţi în cer bogăţii care nu pier, şi iată acum cât de [/COLOR][COLOR=red]mult Îi scoateţi Domnului ochii,[/COLOR][COLOR=blue] în loc să ţineţi din răsputeri la [/COLOR][COLOR=red]plata voastră cea din cer[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum toţi ceilalţi care au făcut ca voi, ajutându-L pe Domnul, n-au cârtit şi nu cârtesc, [/COLOR][COLOR=red]şi nu-şi iau înapoi darurile[/COLOR][COLOR=blue] ca să şi le piardă apoi din cer.” [/COLOR](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/SIZE]

[SIZE=4]Hotărât lucru, răzvrătiţii de la Pucioasa sunt nişte neascultători. Iar definiţia neascultătorului este una foarte adâncă: [COLOR=red]cine cade în neascultare nu mai ascultă[/COLOR]. Dar [COLOR=red]se obrăzniceşte cu îndrăzneală[/COLOR]. Dixit! (nu vrea să se obrăznicească timid)[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, iată, călcătura duhului rău a prins acum rostul să fie folosită împotriva cuvintelor Domnului, împotriva Sfintei Sfintelor Domnului, căci îşi descuie şi intră cu călcătura sa prin locuri potrivnice Domnului şi atinge apoi cu neascultarea aşezările lui, căci [/COLOR][COLOR=red]cine cade în neascultare nu mai ascultă[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=red]se obrăzniceşte cu îndrăzneală[/COLOR][COLOR=blue] împotriva cuvintelor rostite de Domnul. O, greu putem să grăim din cer durerea ranelor noastre, dar ea ne împinge şi, iată, o grăim.” [/COLOR](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/SIZE]

[SIZE=4]Răzvrătiţii care au evadat de curând de la Pucioasa nu lucrează singuri: ei au lăsat în urmă câţiva colaboratori de nădejde, care îi “ [COLOR=red]hrănesc de la mijloc[/COLOR]” (adică le furnizează informaţii la zi despre manevrele liderilor pucioşi, chiar din mijlocul taberei pucioase de la Glodeni-Vale). Nu numai că trădarea e făcută aproape pe faţă, dar cei rămaşi “[COLOR=red]râd de liderii pucioşi[/COLOR]” care se dau drept Dumnezeu, vorbind în numele Lui:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ – Nu te îngrijora, Verginico! Eu sunt Mielul Tatălui, şi este scris să fiu Biruitorul, dimpreună cu cei ce Mă slujesc cu iubire şi cu credinţă pe calea Mea spre om. Durerea Noastră e fără de margini, dar vom fi biruitori. Râd de lucrarea Noastră cei ce se răzvrătesc acum, plecând de lângă Noi şi lovind din lături, şi [/COLOR][COLOR=red]sunt hrăniţi de la mijloc [/COLOR][COLOR=red]şi râd de Noi[/COLOR][COLOR=blue].” [/COLOR](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/SIZE]

[SIZE=4]În mod aparte, Dumnezeul Pucioasei ar dori să i se adreseze unui răzvrătit care e tare nemulţumit pe liderii pucioşi, [COLOR=red]cei ce şi-au ales răbdarea[/COLOR]; dar văzând că răzvrătitul nu-l ascultă, renunţă deocamdată, promiţând (pentru un viitor incert) semne cereşti şi un război şi o socoteală cu cei care “[COLOR=red]s-au tras în lături[/COLOR], de unde au început [COLOR=red]să lovească[/COLOR]”:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=red]Aş grăi cu fiul cel răzvrătit şi l-aş ruga să nu Mă mai supere, dar n-am cu cine să grăiesc, n-are cine să Mă audă, căci nemulţumirea lui s-a făcut pedeapsă peste cei ce şi-au ales răbdarea. Eu, Domnul, sunt şi conduc în acest război, şi apoi voi slobozi semne cereşti peste aşezământul Meu şi Mă voi socoti atunci cu cei ce s-au tras în lături ca să lovească. Amin.[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/SIZE]

[mihailt]

Mai frate Ovidiu aceasta zicere:
"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreună cu Tatăl si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins." este la randuiala Sfintei Proscomidii care face parte din randuiala Sfintei Liturghii crestin ortodoxe.

[mihailt]

La Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul e scris foarte clar.
Deci iata mai fratilor ca proorocita celor de la Noul Ierusalim e indracita cu draci de aceia care pornesc erezii.