Cum se impaca serviciul militar cu credinta?

[moshu]

Evident, cel mai bun raspuns il primim de la un militar sau o militareasa. Eu cred ca de ce nu s-ar impaca? Cred ca s-ar impaca chiar bine, mai ales ca poti fi un bun crestin indiferent de slujba sau situatia in care esti. Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Si citeste despre sfintii soldati. Sunt o gramada. Adica mai mult decat unul, cred, ca eu numai pe Sf. Dumitru il stiu, si pe sf. Florian, care e al ungurilor, soldat roman de prin anul 400.

Ma cheama Dumitru si sunt militar. :D. Dar nu ma pot plange, pentru ca ceea ce fac eu desi e armata oficial, nu e mare lucru. Cred ca e la fel de greu ca in oricare meserie. Daca ar fi unele piedici in calea unei constiinte curate, ar fi acestea:

-faptul ca trebuie sa lovesti uneori intr-un seaman de al tau, fara mila, fara sa te gandesti, fara sa simti; trebuie sa strigi la el, sa il sudui, sa il certi, si sa te comporti mizerabil cu el
-trebuie sa injuri; toti colegii sunt baieti, si daca nu te iei in gura cu ei, ajungi de rasul lor si de bataia lor de joc, iar asta e si mai rau, pentru ca desi normal ar trebui sa tii in tine, la urma urmei tot izbucnesti; asa ca e mai bine sa eviti asta, si ai evitat si glumele lor nesarate; esti pe aceeasi treapta cu ei si gata
-conflicte, chiar intre colegi, din cauza masculilor alfa
-in multe dintre unitatile militare izolate se bea si se fura legume de pe campurile civile vecine
-desi nu am vazut niciodata, cred ca se si joaca carti pe pariuri
-iarasi nu am vazut, dar am auzit ca se aduceau pe vremuri traseiste, tot prin unitatile izolate
-si ar mai fi... destul de multe... pana la urma, e numai si placerea de al vedea pe un coleg de al tau cu care nu te ai bine cum il suduie seful, te bucuri cand ii da o consemnare sau un avertisment, sau participa la o pregatire nedemna si iti si bati joc de el.

Evident, acestea sunt doar de pe platou, din unitate. Pe front nu am nicio idee. Daca ar fi vreunul care a luptat in Irak sa ne lamureasca...

Sa nu crezi ca nu sunt si avantaje. Uite, este fenomenul la nivel de sentimente. Participi la o interventie sau la o misiune in care vezi oameni raniti si ti se face mila. Vezi morti si ti se face frica de Dumnezeu si iti dai seama de efemeritatea vietii. Eu am patit asta dar nu comentez.

Si da, armata nu mai e obligatorie, au scos-o poponarii aia din UE. Romanul se baza pe 3 piloni in formarea sa: familia&scoala, biserica si armata. Una au impuscat-o. Cu biserica acum se ocupa. Mai ramane inca una. Au scos armata parca in 1 ian 2007. Acum se face pe baza de voluntariat si parca nu se plateste chiar asa de rau daca nu iti gasesti alt loc de munca numai cu studii liceale: vreo 12-13 milioane per luna. De-asta inca se mai duc unii.

De studenti si de calugari nu am nicio idee, stiu doar ca parintele Cleopa a facut-o, ca o mentiona intr-una din cartile lui. Daca el a facut-o ca si calugar, inseamna ca pe vremea lui Ceasca sigur se facea. Dupa 89 nu mai poti sa fii sigur, insa. Cred ca i-a exclus atunci pe teologi.

edit: a da, am uitat ca si una dintre cele 9 porunci ale bisericii e sa iti aperi tara cu pretul vietii la nevoie si sa fii un patriot. Meseria de soldat e una demna si de onoare. axios, nu spune de soldatii din Iraq si Afganistan. Cei mai multi dintre ei au ales asta pentru bani. Sa fim realisti. Ala nu e razboi demn ce e acolo. Ala se face pentru bani.