intrebare

În prealabil postat de cristinamaria

@elenadana: dupa parerea mea ar trebui sa iti schimbi duhovnicul. Aceste sentimente pe care le ai, pot deveni periculoase, chiar daca acum nu sunt. Este foarte greu sa eviti pacatul cand esti pus fata-n-fata cu el, este mai bine sa eviti toate situatiile care te pot pune fata-n-fata cu pacatul. daca acum simti asa cum simti, poate peste catva timp vei simti altfel, poate si mai nepotrivit. Nu e lucru rau sa tii la duhovnicul tau, dar sa fii sigura ca nu ai si altfel de sentimente fata de el si ca nici nu vei putea avea vreodata (fii sincera cu tine insati).

Daca ar fi foat doar asta poate ca l-as fi schimbat,dar sunt legata de acest duhovnic prin altceva mult mai important:el a fost mijlocitorul meu catre Domnul in rugamintile mele de a-mi salva sora de la moarte.Sora mea s-a operat de cancer,gradul IV.Faptul ca sora mea este acum salvata ii datorez lui,este un sfant.Un alt calugar m-a trimis la dansul,ma asteptam sa fie un calugar batran,la cum se vorbea despre dansul,dar este chiar mai tanar decat mine.

Nu cred ca s-ar pune problema pacatului,nu datorita mie,ci datorita dansului,care nu mi-a aratat nimic special....cred ca totul e in mintea mea,nu-mi raspunde in nici-un fel,nu se poate ajunge nicaieri.....(asta nu pt ca eu nu as vrea.......vezi ce ganduri am?!)

Nu cred ca voi depasi masura,sunt educata si cu bun simt,din respect pentru dansul si pt calugari in general,nu as indrazni nici sa-l privesc in vre-un mod murdar,nerusinat.

Daca poti,sa citesti si alte mesaje-raspunsuri ale mele pe:''viata monahala'',''calugarul'': preotul calugar hirotonit poate deveni apoi preot mirean?,si ''Ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea? .

[cristinamaria]

Elena, voi citi si celelalte posturi (din pacate am foarte putin timp dar voiincerca) insa eu raman la parerea mea. Pacatul s-a produs deja in mintea ta, prin felul in care te gandesti la acest om, nu ca tu sau el ati si face ceva in acest sens.

Chiar daca te-a ajutat mult in problema sorei tale, sunt sigura ca se bucura ca a putut fi de ajutor, misiunea lui s-a incheiat (inteleg ca sora ta este vindecata) si il poti patra doar in minte, cu amintirea unui om deosebit (nu e tocmai sfant, poate o sa devina). Eu te sfatuiesc insa sa nu il mai vezi, pentru ca nu il vezi ca pe un duhovnic. Nu-ti hrani mintea cu astfel de sentimente, nu e bine.

Gaseste-ti alt duhovnic.

În prealabil postat de cristinamaria

Elena, voi citi si celelalte posturi (din pacate am foarte putin timp dar voiincerca) insa eu raman la parerea mea. Pacatul s-a produs deja in mintea ta, prin felul in care te gandesti la acest om, nu ca tu sau el ati si face ceva in acest sens.

Chiar daca te-a ajutat mult in problema sorei tale, sunt sigura ca se bucura ca a putut fi de ajutor, misiunea lui s-a incheiat (inteleg ca sora ta este vindecata) si il poti patra doar in minte, cu amintirea unui om deosebit (nu e tocmai sfant, poate o sa devina). Eu te sfatuiesc insa sa nu il mai vezi, pentru ca nu il vezi ca pe un duhovnic. Nu-ti hrani mintea cu astfel de sentimente, nu e bine.

Gaseste-ti alt duhovnic.

Aveti dreptate,pacatul e si cu gandul,nu doar cu fapta.
Iar in legatura cu sora mea,trebuie sa ne rugam continuu,asta e o boala care oricand poate recidiva,Doamne fereste!Si cand am ajuns la acea manastire,un alt calugar m-a trimis la dansul,o fi ceva,s-o ruga mai puternic....eu stiu de ce toti m-au trimis la dansul?!Si din cauza asta nu pot sa renunt.
Am mai scris foarte mult pe ''Calugarul''.(''ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea'').
Multumesc de sfaturi.

[zaharia_2009]

Prefer sa iau totul in serios, oricine ai fi si orice intentie ai avea (f. serioasa sau numai dorinta de conversatie):
- este un lucru serios care se petrece in mintea si sufletul tau, care poate evolua in orice directie,daca nu faci nimic,dar directie negativa,care mai de care negativa. Nu exista nici macar o varianta care sa-ti fie cit de cit favorabila. deocamdata nesocotind actiunile lui ci doar pe ale tale.Putem face literatura multa,incepind cu faptul ca,,prin femeie a intrat pacatul in lume",si ca astfel iacata ea poarta vina initiala, dar nu ne-ar fi de folos...Treaba este ca esti in preajma unui mare,f.mare pacat si trebuie sa fugi sa rupi pamintul.Sa fugi la propriu.Oricit de bine te-ar sfatui,oricit de metodic si ales te-ar spovedi,oricit de calm si duios te-ar indruma lasa totul si fugi.Sa nu mai calci mici o data prin minastirea aceea.Sunt destule pe care sa le colinzi sau de care sa te folosesti.Sa nu dai ispititorului nici un ,,capat de ata"de care sa apuce sa traga !Nu te amagi cu nici un gind desart de genul:,, lasa,in minastire mai pot merge dar sa nu ma vad cu el" sau peste un timp:,,am un necaz prea mare acum si doar el mi-l poate rezolva,ca doar nu pot fi atit de absurda incit sa ma feresc sa merg si la nevoie". Se spune clar,f. clar in Pateric :,...pe diavolul desfrinarii nu a reusit nimeni sa-l biruiasca luptindu-se cu el ci doar fugind de el" pt. ca in finalul dramatic aici se ajunge,la lupta. Sa nu cumva sa te lasi amagita cum ca ai putea controla situatia si cu multa atentie nu s-ar putea intimpla ceva rau ca te inseli.Iar pacatul sau pacatele care se pot savirsi ,daca nu te opresti,pot fi atit de mari ca te ingrozesti numai la auzul lor si la pedepsele cu care se sanctioneaza.
D.p.v. al lui in momentul in care va avea cea mai mica banuiala iti va raspunde,cel mai sigur,in maniera brutala,categorica si oficiala indepartindu-te.Asa sunt invataturile tuturor parintilor pt. lupta cu ispitele mari.
Am avut un coleg de facultate din mitropolia Olteniei ,calugar preot desigur,care dupa un timp(nu stiu exact sa spun)s-a saturat de viata monahala gasindu-si un motiv si a iesit din ea.S-a casatorit,a facut 2 copii(cum dumnezeu a reusit sa faca DOAR 2 copii nu stiu,decit facind alte pacate tot f. mari)a devenit preot de mir si isi traia viata cam asa: activa la o biserica ca si paroh ,isi lua concediu ca orice meserias,mergea la mare ,la munte,in delata (sa vada toate frumusetile lasate de D.zeu pe pamint ca la minastire a fost oprit),avea afacerile sale caci chipurile de la altar cistiga prea putin,se nevoia in asceza precum crestinul de rind ca de,doar este diferit de monahi.Printre lucrurile cele mai grave din canoanele BOR scrie ca unul ca acesta nici macar in cimitir sa nu se ingroape la moarte precum toti crestinii ci in afara lui linga gard. Fiind colegul meu si vorbind cu el (il cunosteam dinaintea intrarii in facultate-a mea si a lui)el stia una si buna : esenta lui Hristos este dragostea iar ortodoxia este religia iubirii in principal.Stia ca va fi pedepsit in lumea cealalta dar cu iubire(adica mai usor)si nu chiar aspru,adica iertindu-i-se mare parte din greseala.Probabil ca si episcopul care la primit ca preot de mir credea la fel.Este adevarat ca trebuie sa iertam de multeori aproapelui nostru dar iertam numai ce este de iertat ,adica ce se ierta chiat de catre sf. canoane.Nu ne putem da noi (oricare dintre noi)mai cumsecade decit sfintii care au facut canoanele(adica sa fim mai sfinti ca ei)pt. ca va trebuim sa raspundem si sa dam socoteala la intrebare lui Hristos: ,,de ce deslegati ce Eu nu am deslegat?"La fel si in viata laica nici o instanta nu iarta mai mult decit ii permite legea pt. ca altfel ajungem in alta situatie.

In concluzie : fugi de acela si si de minastirea aceia cit poti de tare si de mult si sa nu privesti inapoi deloc pt. ca nu este de gluma cu o asemenea ispita !

În prealabil postat de zaharia_2009

Prefer sa iau totul in serios, oricine ai fi si orice intentie ai avea (f. serioasa sau numai dorinta de conversatie):
- este un lucru serios care se petrece in mintea si sufletul tau, care poate evolua in orice directie,daca nu faci nimic,dar directie negativa,care mai de care negativa. Nu exista nici macar o varianta care sa-ti fie cit de cit favorabila. deocamdata nesocotind actiunile lui ci doar pe ale tale.Putem face literatura multa,incepind cu faptul ca,,prin femeie a intrat pacatul in lume",si ca astfel iacata ea poarta vina initiala, dar nu ne-ar fi de folos...Treaba este ca esti in preajma unui mare,f.mare pacat si trebuie sa fugi sa rupi pamintul.Sa fugi la propriu.Oricit de bine te-ar sfatui,oricit de metodic si ales te-ar spovedi,oricit de calm si duios te-ar indruma lasa totul si fugi.Sa nu mai calci mici o data prin minastirea aceea.Sunt destule pe care sa le colinzi sau de care sa te folosesti.Sa nu dai ispititorului nici un ,,capat de ata"de care sa apuce sa traga !Nu te amagi cu nici un gind desart de genul:,, lasa,in minastire mai pot merge dar sa nu ma vad cu el" sau peste un timp:,,am un necaz prea mare acum si doar el mi-l poate rezolva,ca doar nu pot fi atit de absurda incit sa ma feresc sa merg si la nevoie". Se spune clar,f. clar in Pateric :,...pe diavolul desfrinarii nu a reusit nimeni sa-l biruiasca luptindu-se cu el ci doar fugind de el" pt. ca in finalul dramatic aici se ajunge,la lupta. Sa nu cumva sa te lasi amagita cum ca ai putea controla situatia si cu multa atentie nu s-ar putea intimpla ceva rau ca te inseli.Iar pacatul sau pacatele care se pot savirsi ,daca nu te opresti,pot fi atit de mari ca te ingrozesti numai la auzul lor si la pedepsele cu care se sanctioneaza.
D.p.v. al lui in momentul in care va avea cea mai mica banuiala iti va raspunde,cel mai sigur,in maniera brutala,categorica si oficiala indepartindu-te.Asa sunt invataturile tuturor parintilor pt. lupta cu ispitele mari.
Am avut un coleg de facultate din mitropolia Olteniei ,calugar preot desigur,care dupa un timp(nu stiu exact sa spun)s-a saturat de viata monahala gasindu-si un motiv si a iesit din ea.S-a casatorit,a facut 2 copii(cum dumnezeu a reusit sa faca DOAR 2 copii nu stiu,decit facind alte pacate tot f. mari)a devenit preot de mir si isi traia viata cam asa: activa la o biserica ca si paroh ,isi lua concediu ca orice meserias,mergea la mare ,la munte,in delata (sa vada toate frumusetile lasate de D.zeu pe pamint ca la minastire a fost oprit),avea afacerile sale caci chipurile de la altar cistiga prea putin,se nevoia in asceza precum crestinul de rind ca de,doar este diferit de monahi.Printre lucrurile cele mai grave din canoanele BOR scrie ca unul ca acesta nici macar in cimitir sa nu se ingroape la moarte precum toti crestinii ci in afara lui linga gard. Fiind colegul meu si vorbind cu el (il cunosteam dinaintea intrarii in facultate-a mea si a lui)el stia una si buna : esenta lui Hristos este dragostea iar ortodoxia este religia iubirii in principal.Stia ca va fi pedepsit in lumea cealalta dar cu iubire(adica mai usor)si nu chiar aspru,adica iertindu-i-se mare parte din greseala.Probabil ca si episcopul care la primit ca preot de mir credea la fel.Este adevarat ca trebuie sa iertam de multeori aproapelui nostru dar iertam numai ce este de iertat ,adica ce se ierta chiat de catre sf. canoane.Nu ne putem da noi (oricare dintre noi)mai cumsecade decit sfintii care au facut canoanele(adica sa fim mai sfinti ca ei)pt. ca va trebuim sa raspundem si sa dam socoteala la intrebare lui Hristos: ,,de ce deslegati ce Eu nu am deslegat?"La fel si in viata laica nici o instanta nu iarta mai mult decit ii permite legea pt. ca altfel ajungem in alta situatie.

In concluzie : fugi de acela si si de minastirea aceia cit poti de tare si de mult si sa nu privesti inapoi deloc pt. ca nu este de gluma cu o asemenea ispita !

Va multumesc foarte mult,am citit cu mare atentie cele spuse de dumneavoastra.
Sunt de acord intrutotul!
Am sa incerc...
Dar daca ziceti ca daca-si va da seama,ma va indeparta brutal,categoric.....atunci unde este pericolul?!Pentru ''pacat'' e nevoie de doi,nu?!
Cred ca pot controla situatia,dar si daca m-as pierde eu,dumneavoastra ziceti ca m-ar indeparta dansul.
Oricum,desi nu cred ca si-a dat seama,totusi nu-si mai petrece atata timp cu mine ca inainte,ma cam repede,si la spovedit ma expediaza,si ma intreaba doar de sora mea.Inainte cand ma vedea ma intreba''de sanatate'',tot timpul imi dadea cate o carte,venea el repede sa-mi ia acatistul.......acum......parca nici n-as fi,trebuie sa-l trag eu ''de maneca''.
Va multumesc pentru sfaturi!
Aveti incredere in mine,ca nu voi depasi masura,cel putin la suprafata ma voi comporta exemplar!

[zaharia_2009]

Esti dragalasa si nevinovata in felul tau de a fi si de a spune ...dar sa nu uiti de o asemenea grozavie niciodata.Ispititorul cind voieste sa te traga in pacat nu te ataca atunci cind esti vigila si pregatita ,pt. ca ii scapi,el te urmareste ehe,timp indelungat pina la un moment dat cind din oboseala ,din mindrie(ca stapinesti situatia),din neatentie,din orice... te ataca fiind sigur ca te inseala si atunci gata...esti pierduta. Parerea mea este ca esti o sora instruita,tinara ,ortodoxa,poate si simpatica,intr-un cuvint ai multe daruri de la D.zeu in tine. Nu le irosi pe o grozavie ci lucreaza cu ele intru folosul tau.Cauta-ti linistea si implinerea in alt loc fiindca mare este pamintul si lat asemenea.
Nu am dorit nici pe departe sa te afrontez,sa fac pe ,,tatuca" atoatestiutor si sa-ti dau lectii. Mi-am spus doar parerea ! Tu esti libera de la D.zeu sa faci cum iti este inima ,dupa propria vointa dar este mare durere sa gusti din asa ceva.

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te aibe in paza !

În prealabil postat de zaharia_2009

Esti dragalasa si nevinovata in felul tau de a fi si de a spune ...dar sa nu uiti de o asemenea grozavie niciodata.Ispititorul cind voieste sa te traga in pacat nu te ataca atunci cind esti vigila si pregatita ,pt. ca ii scapi,el te urmareste ehe,timp indelungat pina la un moment dat cind din oboseala ,din mindrie(ca stapinesti situatia),din neatentie,din orice... te ataca fiind sigur ca te inseala si atunci gata...esti pierduta. Parerea mea este ca esti o sora instruita,tinara ,ortodoxa,poate si simpatica,intr-un cuvint ai multe daruri de la D.zeu in tine. Nu le irosi pe o grozavie ci lucreaza cu ele intru folosul tau.Cauta-ti linistea si implinerea in alt loc fiindca mare este pamintul si lat asemenea.
Nu am dorit nici pe departe sa te afrontez,sa fac pe ,,tatuca" atoatestiutor si sa-ti dau lectii. Mi-am spus doar parerea ! Tu esti libera de la D.zeu sa faci cum iti este inima ,dupa propria vointa dar este mare durere sa gusti din asa ceva.

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te aibe in paza !

Multumesc!
Sa stiti ca asa GANDESC si eu....doar ca SIMT altfel......

Dar stiti ce mai cred ?!Ca nu intotdeauna gandurile astea vin de la d....Niciodata nu am dat vina pe d ,de multe ori si noi oamenii suntem de vina.Multi s-au obisnuit sa spuna ''m-a impins necuratul sa fac nu-stiu-ce'',''parinte nu am vrut sa fac asta,dar necuratul m-a pus sa fac crima asta,sau rautatea asta......etc''.Eu cred ca trebuie sa fim responsabili pentru faptele noastre.Sa nu mai cautam scuze.

În prealabil postat de elenadana

Va multumesc foarte mult,am citit cu mare atentie cele spuse de dumneavoastra.
Sunt de acord intrutotul!
Am sa incerc...
Dar daca ziceti ca daca-si va da seama,ma va indeparta brutal,categoric.....atunci unde este pericolul?!Pentru ''pacat'' e nevoie de doi,nu?!
Cred ca pot controla situatia,dar si daca m-as pierde eu,dumneavoastra ziceti ca m-ar indeparta dansul.
Oricum,desi nu cred ca si-a dat seama,totusi nu-si mai petrece atata timp cu mine ca inainte,ma cam repede,si la spovedit ma expediaza,si ma intreaba doar de sora mea.Inainte cand ma vedea ma intreba''de sanatate'',tot timpul imi dadea cate o carte,venea el repede sa-mi ia acatistul.......acum......parca nici n-as fi,trebuie sa-l trag eu ''de maneca''.
Va multumesc pentru sfaturi!
Aveti incredere in mine,ca nu voi depasi masura,cel putin la suprafata ma voi comporta exemplar!

Draga elena,

Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci.

Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos.

Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile.

Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti

În prealabil postat de luchian

Draga elena,

Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci.

Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos.

Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile.

Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti

Pai la asta m-am referit si eu:as putea sa controlez situatia doar cu voia Domnului.Ca necuratul nu ma poate impinge la nimic deplasat....doar asa niste ganduri.....de care tot eu sunt vinovata,eu le-am alimentat.Stiti ceva.....eu nu acord prea mare credit necuratului,nu cred in puterea lui.

Ziceti de calugarii trasi in jos....mie imi pare rau.....si e urat cum sunt prezentati.Ar trebui rezolvate aceste probleme intre ei,fara publicitate,fara sa stie omul de rand.Pentru ca pot zdruncina increderea oamenilor.Vor zice oamenii:''daca asta face asa,eu de ce n-as face?!''
Eu am niste vederi foarte largi,si o mare putere de intelegere...nu condamn pe nimeni!

[quote=luchian;153920]Draga elena,

Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci.

Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos.

Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile.

Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti[/QUOTE


Dumnezeule ....cata dreptate ai...!!!!!