ce-mi place , ce nu-mi place

[cristiboss56]

Dragă Cristina, cum să nu prind raţiile ! Nu puteam cumpăra nimic la un moment dat dacă nu eram din sectorul respectiv. Când mergeam la mama în sectorul 2 şi vedeam câte ceva, îmi cerea buletinul şi mă trimitea în sectorul 3. Of, Doamne, de spui acum, poate par S.F-uri, dar sunt realităţi. Toată lumea întreba un singur lucru:"Ce a băgat acolo ?". . . Săracele femei nici chiloţi nu mai găseau şi începuse moda tricotatului de chiloţi. Uf ! De vată ce să mai spun, de hârtie igienică, pastă de dinţi. . .
- Vorbind acum de Dorina, ea dragă Cristina, are un mare şi valoros talant al creaţiei. Este poeta noastră cu care ne mândrim. Ultimul volum a fost lansat la Iaşi acum câteva luni. Dorina face parte din categoria Doamnelor Forumului nostru .

[cristinamaria]

As vrea sa-i citesc si eu poeziile, unde le gasesc?
Unde am crescut eu nu s-a gasit hartie igienica cred ca mai bine de 1 an, foloseam hartie de listing dupa ce in prealabil o separam de indigo! Nu se gasea detergent, ne facea bunica la tara sapun de casa, il primeam prin colet postal si il dadeam pe razatoare. aveam norma la ras sapun, in fiecare zi cate un calup mediu.
eu ma bucur ca am prins astfel de vremuri, asa invata omul sa aprecieze ce are in viata, si sa nu se mai planga de ce n-are!

[windorin]

[COLOR=darkred]Imi place totul[/COLOR] atunci cand am dragoste fata de om si fata de natura.

[COLOR=darkred]Nu'mi place nimic[/COLOR] atunci cand nu am dragoste fata de om si fata de natura.
[COLOR=darkred][/COLOR]
P.S. Dragostea fata de om si fata de natura inseamna totodata si iubirea lui Dumnezeu.

[Fani71]

În prealabil postat de cristinamaria

As vrea sa-i citesc si eu poeziile, unde le gasesc?
Unde am crescut eu nu s-a gasit hartie igienica cred ca mai bine de 1 an, foloseam hartie de listing dupa ce in prealabil o separam de indigo! Nu se gasea detergent, ne facea bunica la tara sapun de casa, il primeam prin colet postal si il dadeam pe razatoare. aveam norma la ras sapun, in fiecare zi cate un calup mediu.
eu ma bucur ca am prins astfel de vremuri, asa invata omul sa aprecieze ce are in viata, si sa nu se mai planga de ce n-are!

Da, si eu am prins vremurile astea, am tremurat de frig, m-am spalat cu apa rece, am stat la coada la lapte, am asteptat autobuzul ras-plin, am mancat tacamuri de pui, gulii si salam de soia si am dus dorul branzei. Si mai ales, am trait un sistem am minciunii si al fatarniciei.

Si la fel ma gandesc ca este bine pentru mine ca acum pot aprecia binecuvantarile lui Dumnezeu', si pe cele materiale, mai bine, ca nu-mi lipseste nimic esential, si ca sunt libera in vorba si in gandire. Slava si multumire Domnului!

[ory]

Ce bine ai spus Fani !...ca nu-ti lipseste nimic "esential " , foarte frumos, prea ne hazardam in dorinte inutile si placeri stupide carora le conferim mult prea multa energie pretioasa, care, de altfel, nu merita.
Uite, sora mea de 28 de ani este pesimista pentru faptul ca a terminat o facultate de drept si nu gaseste de lucru, nu are nimic in afara de acea diploma . Eu o consider pretioasa si ea la fel, insa o cuprinde deseori neputinta cand vede ca nu prea o incalzeste aceasta diploma . Ii spun mereu ca, pe langa diploma se are pe sine, are sanatatea, are atu-ul tineretii, drept pentru care trebuie sa stie sa fie fericita si sa spere, sa-si formeze idealuri, sa iubeasca oricum...Dar, tot pesimista se manifesta. Mereu imi spune :" tu cuceresti oamenii pentru ca ai un statut material, la mine nu se uita nimeni."..Dar nu este adevarat, chiar deloc, in primul rand, am luptat pentru acest statut material, am muncit, am facut sacrificii si , pe ici pe colo, anumite compromisuri psihologice supunandu-ma la medii care nu ma caracterizau .
I-am spus destul de clar ca, cele mai importante cuceriri de-ale mele, cele mai frumoase perioade, cele mai semnificative stari afectife tineresti, le-am dobandit atunci cand tot ceea ce aveam erau mintea si sufletul meu (eram profunda, increzatoare, multumita, cuprinsa de supliciu uneori, creativa si, nu prea ma gandeam la bani )... apoi, experienta si maturitatea le-au metamorfozat in ceea ce sunt in prezent. Singura mea dorinta era sa iubesc , sa merg spre iubire cu trenul, pe jos, cu gandul, nu conta, doar sa iubesc si sa simt, sora mea, insa, doreste sa intampine iubirea cu masina proprie, cu portofelul pus la punct...poate ca este un realism al zilelor noastre, nu stiu, dar prea ne-am pierdut valorile tineretii inocente si pretioase de la sine, poate ca si atitudinea celor din jur ne impun acestea...Este dezastruos !
Avem ochi sa vedem, avem urechi sa auzim, avem atatea simturi, insa mintea este cea care intrupeaza dorintele , mintea ajutata de toate aceste simturi...si nu invers.
Pana la urma, avem structuri bilologice identice, ce ne diferentiaza ? Genetica !, Mintea si intelegerea tuturor lucrurilor prin ea...dar, si influientele din jur, mai ales cele din copilarie...
Imi place sa fac diferenta intre sanatatea trupeasca si mentala si restul...tot ceea ce este dincolo de aceasta reprezinta restul ...Daca reusesc sa fac aceasta diferenta, atunci reusesc sa le armonizez in asa masura incat sa imbrac existenta oricand, in straiele fericirii.
" Fericirea, reprezinta totalitatea problemelor pe care nu le ai "
" Daca realizezi ca ai supravietuit pierderii entuziasmului, atunci ai imbatranit cu adevarat ! "

[costel]

Imi place ca florile isi pastreaza parfumul. Nu e nici o diferenta intre parfumul pe care il aveau pe cand eram copil si parfumul de acum.

Nu-mi place ca parintii au ajuns sa nu-si mai iubeasca pruncii si invers.

[anna21]

@Ory
Si sora mea mai mica a avut aceeasi problema: nu gasea de lucru cu diploma ei de drept. A cautat vreo doi ani.. nu spun in ce hal de deprimare ajunsese, saraca. Acum este ok, nu mai are probleme (a ramas oarecum cu o "manie" a interviurilor: aplica in permanenta pentru alte joburi, cam la 6 -12 luni schimba iar locul de munca, dar pentru mai bine. Presupun ca este greu pana porneste..).
Mult succes surorii tale!

[ory]

Multumesc, ANNA21, speram sa gaseasca...calitatea unei diplome denota calitatea unei natiuni...cat este de pretuita aceasta, atat pretuieste tara respectiva, cultura...DIN PACATE !

[anna21]

Tot pentru Ory, tot despre sora..
Cred ca este important sa nu fie descurajata, nu se stie niciodata ce este aranjat pentru ea. Sora mea dadea cate un concurs aproape saptamanal. Tin minte ca la un moment dat inainte de concurs, cei de acolo o "consolau" deja: lasa, ca poate data viitoare se gaseste ceva si pentru tine (erau toti convinsi ca nu are nici o sansa deoarece concura cu unii care lucrau de mult timp in domeniu). Pleca, saraca, descurajata la concurs (aproape ca o impingea familia pe usa sa mearga acolo). A luat postul.

Alta data a aplicat pentru un job intr-un loc indepartat.. nu se astepta sa primeasca raspuns, dar a fost chemata. Nu a vrut sa mearga la interviu, a spus ca este prea mare cheltuiala si sigur cei de acolo au multe pretentii, nu va fi acceptata.. A scris firmei, aceia au spus ca platesc ei drumul. Nu a mai avut motiv sa refuze interviul.. si a fost angajata (erau multi candidati si era sigura ca merge degeaba, tin minte ca ne rugam de ea.. du-te, macar vizitezi si tu orasul acela, ia-o ca pe o mini-vacanta!).
Nu se stie niciodata unde va ajunge, sa nu se descurajeje!

[LapetiteMoc]

Doar in nadejde este biruinta! Asta am simtit intotdeauna... Nu stim noi niciodata dinainte care ne sunt caile rezervate noua de Domnul. De aceea si in situatiile ce par imposibile este mai intelept sa incercam, sa luptam! Mereu ne facem calcule ca un lucru sau altul nu va iesi, ca este imposibil. Dar Domnul ne arata intotdeauna ca nicio cauza buna nu este pierduta, ci necesita doar multa, multa rabdare si perseverenta!

In Domnul, nicio stradanie cu buna credinta nu ramane fara rod! CURAJ !