Ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea?

[Fani71]

Elenadana,
Sa stii ca o iubire din asta platonica poate oricand duce la o iubire obisnuita, daca nu cumva a si dus fara sa-ti dai seama. Faptul ca nu ai 'ganduri de desfranare' nu inseamna poate mare lucru, est pur si simplu o forma pe care o poate lua dragostea, din diverse motive. Am cunoscut si eu exemple, chiar si la barbati - pasiune de tip erotic insa fara dorinta sexuala..
Cred si eu ca Ory (si ceilalti) ca nu este de loc bine pentru tine sa te complaci in aceasta iubire si ca cel mai intelept ar fi sa fugi de ea, sa te vindeci.
Curaj! este posibil, daca vrei!!
Da, daca ai astfel de probleme cu relatiile, poate ar fi bine sa faci si un tratament psihologic, poate iti vei da seama de unde vin aceste probleme si astfel vei putea sa te deschizi. Sau nu, si vei ramane celibatara - dar macar te vei cunoaste mai bine pe tine insati. Stiu multi pe care i-a ajutat. Bineinteles, asta nu exclude spovedania la alt duhovnic, participarea la taine in general, cum te-au sfatuit altii.
Doamne ajuta! Si Dumezeu sa ma ierte daca m-am bagat ca musca in lapte fara sa am de zis ceva atat de grozav.

În prealabil postat de Fani71

Elenadana,
Sa stii ca o iubire din asta platonica poate oricand duce la o iubire obisnuita, daca nu cumva a si dus fara sa-ti dai seama. Faptul ca nu ai 'ganduri de desfranare' nu inseamna poate mare lucru, est pur si simplu o forma pe care o poate lua dragostea, din diverse motive. Am cunoscut si eu exemple, chiar si la barbati - pasiune de tip erotic insa fara dorinta sexuala..
Cred si eu ca Ory (si ceilalti) ca nu este de loc bine pentru tine sa te complaci in aceasta iubire si ca cel mai intelept ar fi sa fugi de ea, sa te vindeci.
Curaj! este posibil, daca vrei!!
Da, daca ai astfel de probleme cu relatiile, poate ar fi bine sa faci si un tratament psihologic, poate iti vei da seama de unde vin aceste probleme si astfel vei putea sa te deschizi. Sau nu, si vei ramane celibatara - dar macar te vei cunoaste mai bine pe tine insati. Stiu multi pe care i-a ajutat. Bineinteles, asta nu exclude spovedania la alt duhovnic, participarea la taine in general, cum te-au sfatuit altii.
Doamne ajuta! Si Dumezeu sa ma ierte daca m-am bagat ca musca in lapte fara sa am de zis ceva atat de grozav.

Nu are cum sa duca la o iubire obisnuita,pt ca nu prea e interesat de mine....si-apoi nici eu nu as lasa lucrurile sa scape de sub control.
M-a atins o data pe obraz,asa cum ciupesti un copil mic......era un gest curat,simplu...

Dar daca dragostea mea ar fi lipsita de dorinta sexuala ar mai fi un pacat?
In general in relatiile mele nu am pus prea mare pret pe erotic,am cautat alt fel de comunicare,la nivel mental,sufletesc.Poate de-aia sunt atrasa de acest calugar.Dar recunosc,as vrea sa ma placa si fizic.

Poate ar fi bine sa consult un psiholog,dar nu cred ca ar putea sa ma ajute.Ma ajuta in schimb sa vorbesc cu dumneavoastra.
Tatal meu a murit cand eram mica...nu am vazut barbat la mine in casa.....oare asta sa-si puna amprenta?!Nu cred...

Nu vreau sa fug de dragostea asta!mai lasati-ma un pic!

[ory]

"
Este insa altfel decat barbatii obisnuiti:bun,bland,altruist,pur,cuminte,naiv,inte legator,ascultator. "


Vai !, Elena...cea mai mare prostie in aceasta situatie este sa crezi ca acel om este ; " bun, bland, altruist, pur, cuminte, intelegator, ascultator..." Crede-ma din suflet, cred ca este cea mai mare prostie pe care o faci din stard in legatura cu acest om . Asa este, asa se manifesta acesta doar sub statutul pe care-l vezi (si nu intotdeauna ), dar daca vei dori de la el sentimente si altele de genul, crede-ma, te rog nu te amagi singura caci nu esti copil, daca vei dori de la el altceva, el iti va oferi, probabil, exact ceea ce ti-au oferit ceilalti barbati, fiindca inainte de a fi calugar este barbat, iti va oferi aceiasi dezamagire, poate mult mai dureroasa si extrem de perfida...tocmai pentru ca tu crezi atatea lucruri bune despre acesta, fara sa-l cunosti cu adevarat.
Si, iarasi este o naivitate, o tampenie, un non sens sa crezi ca dragostea spre care tinzi nu are cum sa capete legatura cu sexualitatea, este imposibil....practic torturezi propriile-ti simtiri.
Deci gresesti, aparentele inseala, sentimentele tale pot insela de aesemenea...stiu ca nu ne putem impotrivi simtirilor tale, dar, dupa cum ti-am mai spus, iti asumi un risc foarte mare, extrem de mare...iar consecintele acestuia vor fi mult mai dureroase, tocmai pentru ca esti un om matur si nu un copil
Este treaba ta, este problema ta...este decizia ta...Daca totusi el nu simte nimic si este linistit, te rog sa-l lasi asa cum este, daca doresti sa mai ai si constiinta impacata caci, crede-ma, vei pacatui si vei si suferi cumplit, tocmai pentru ca EL nu este ceea ce pare, inainte de calugar, este si el om, este si el barbat si, cu atata mai mult, pentru statutul pe care-l are, nu-si poate asuma mare lucru fata de sentimentele tale....
Faci ce vrei...doar ai buletin ! (dar ti-am spus, vorbesc din experienta, o experienta f. dura pentru care repersursiuni nu a meritat nici o clipa de "satisfactie" impartasita ).
Roaga-te la Dumnezeu sa te lumineze, sa-ti ofere linistea necesara...la El este toata nadejdea si nu la oameni.
Mai bine sa fii simplu si linistit, decat bolnav si sufocat de nesiguranta...(.asta ofera o relatie neconventionala.)
Tu, inca mai ai timp sa nu incepi dezastrul !...(sa nu spui ca nu ai stiut )
Ps. La mine a fost invers situatia, astfel mult mai amagitoare, el se indragostise de mine si "m-a prostit " exact cu aparenta calitatilor pe care le-ai enumerat tu mai sus, care s-au dovedit a nu fi deloc astfel, plus ca aveam si o varsta mai frageda, dar daca mi s-ar intampla la aceasta varsta matura, CATEGORIC NU M-AS UITA !, mai ales in stadiul acesta incipient in care te afli, as transforma simtirea in altceva, as coordona-o sprea alte lucruri, dar mai ales, mi-as da seama daca nu cumva ea este tot atat de amagitoare ca situatia in sine. Personal, nu cred ca este iubire, ci doar un impuls de dragalasenie captat pentru golul pe care-l simti fata de afectivitatea ta, astfel poti sa-ti construiesti o prietenie, dar nu o iubire cu un calugar, caci nu v-a merge si vei ramane si mai dezgustata decat pana acum.
Stii, noroc ca am fost eu mai cumintica si mai speriata de bombe, altfel si sexul ar fi jucat un rol in situatia creata, deci, mai degraba eu m-am dovedit mai retinuta si rece decat el...si asta, in mod firesc, pentru ca este barbat (dupa cum ti-am spus )...si , pe deasupra, nu era un oarecare....NU TE JUCA CU FOCUL !
DACA NU INVETI DE LA UN PATIT, NU MAI AI NICI O SCUZA !

[Traditie1]

Elena, problema ta e ca pui ceva mai presus de Dumnezeu.

Vorbesti despre sentimentele tale ca despre ceva fatal, când de fapt sunt rezultatul vointei tale.

Du-te si spovedeste aceasta ispita si o sa treaca.

[Traditie1]

Si da, faptul ca ai crescut fara tata are mare importanta. Cunosc doua persoane feminine care au crescut fara tata si am observat aceleasi tulburari de personalitate.

[ory]

Elena, pana acum am vorbit de pozitia ta in situatie, de protectia ta....dar, te rog, gandeste-te si la el, tinzi sa-i clintesti o stare care, acum il inalta, il Binecuvinteaza . Poate ca nici nu ai cu adevarat nevoie de el, dar poti sa-i zdruncini intreaga radacina monahala si este tare pacat , cat poate face neinfranarea si egoismul acesta al placerii umane, poate face mult rau, pentru momente care se dovedesc mult prea infime.
Te rog, gandeste-te si la el, daca chiar il iubesti, lasa-l sa-si plamadeasca sensul frumos si curat al drumului pe care si l-a ales.
Am spus in repetate randuri ca inteleg situatia celor care pleaca din manastire, doar pe considerentul ca acestia chiar nu se regasesc acolo, nu doresc sa mai vietuiasca acolo, dar de aici pana la a tulbura o apa care este limpede...este cale lunga.

În prealabil postat de elenadana

Nu as vrea sa ma spovedesc duhovnicului despre asta,simt ca inca fac fata,si apoi faptul ca ma descarc aici in fata voastra ma ajuta foarte mult!Si-apoi...daca i-as da idei?!

Cu cat spovedesti mai repede pcatul cui trebuie cu atat lupti mai eficient. Nu te menaja. Daca vrei sa-i faci duhovnicului o impresie buna ( ca duhovnic nu ca om), trebuie sa-i spui toate pacatele. Si apoi stii ca nu e bine sa tainuiesti cu buna stiinta nimic la spovedanie, caci riscurile de a te pierde sunt enorme. De aceea mergi la duhovnic sa te ajute sa lupti cu tine insati. Daca totusi crezi ca ti-e mai usor daca schimbi duhovnicul, alege aceasta varianta.

In indreptarul de spovedanie se spune clar ca, daca ai furat, nu trebuie sa specifici la spovedanie, de la cine, ci doar sa spui pacatul. Deci nu-i dai deloc idei duhovnicului daca-i spui la timp ca esti indragostita de cine nu se cuvine si arati ca esti preocupatata cu adevarat de mantuire. Ascunderea acestui gand nu este o solutie. Daca dupa aceasta marturisire nu te mai simti in siguranta, inseamna ca trebuie sa mergi la alt duhovnic.

Pe drumul mantuirii exista si astfel de ispite. Cred ca Dumnezeu te iubeste mult si de aceea te pune la incercare. Tu ai putea sa-l ajuti pe duhovnic sa lupte cu ispitele pentru a te putea conduce pe drumul mantuirii si pe tine si pe altii. Un mare duhovnic contemporan din Athos recunostea ca l-a ajutat foarte mult pe plan duhovnicesc... o femeie! Gandeste-te ca pentru acest duhovnic tu poti sa fii un ajutor de nadejde sau o foarte mare ispita. Si ,,vai de cel prin care vine sminteala''- se spune in Noul Testament.

[Fani71]

În prealabil postat de elenadana

Nu are cum sa duca la o iubire obisnuita,pt ca nu prea e interesat de mine....si-apoi nici eu nu as lasa lucrurile sa scape de sub control.
M-a atins o data pe obraz,asa cum ciupesti un copil mic......era un gest curat,simplu...

Dar daca dragostea mea ar fi lipsita de dorinta sexuala ar mai fi un pacat?
In general in relatiile mele nu am pus prea mare pret pe erotic,am cautat alt fel de comunicare,la nivel mental,sufletesc.Poate de-aia sunt atrasa de acest calugar.Dar recunosc,as vrea sa ma placa si fizic.

Poate ar fi bine sa consult un psiholog,dar nu cred ca ar putea sa ma ajute.Ma ajuta in schimb sa vorbesc cu dumneavoastra.
Tatal meu a murit cand eram mica...nu am vazut barbat la mine in casa.....oare asta sa-si puna amprenta?!Nu cred...

Nu vreau sa fug de dragostea asta!mai lasati-ma un pic!

Pai, Elena, nu stiu daca e pacat sau nu, dar este periculos pentru tine si pentru el sa te complaci intr-o asemenea sitiatie.
Daca zici ca in general cu barbatii nu pui mare pret pe aspectul fizic, insemana ca poti sa te indragostesti si fara aspectul asta, sau cu aspectul asta prezent mai putin, mai ascuns, si tot indragostire se cheama ca este. Si tot fara speranta, sau cu o posibila realizare catastrofica (sa-l scoti pe om din linistea si calea lui, sa te macine regretele pe tine..)
Mie mi se pare o indragostire de tip 'hero worshipind', cum se zice in engleza. Multe femei inimoase, idealiste traiesc asa ceva, si risca sa-si distruga viata dedicandusi-o de la distanta unul barbat angajat, si nefiind in stare sa vada barbatul concret cu care ar fi putut fi fericite.
Pot spune ca am trait si eu pasiuni din astea fara iesire, insa din fericire nu pentru un calugar. Insa mi-am creat in capul meu o imagine a unui barbat si l-am admirat de la distanta sau din apropiere dar fara speranta.. Ceea ce m-a facut sa sufar si sa pierd un timp pretios. Tu il vezi acm asa cum il vezi, pentru ca il idealizezi, precis!

Sa stii ca iubirea adevarata este iubirea unui barbat concret, cu calitati, dar si cu defecte, a unui om in carne si oase, cu trup si suflet! Nu este admiratie in fata unui erou sau a unui sfant, chiar.

Nu cred ca este pacat sa te indragostesti, ci ceea ce faci pe urma. Sa zicem ca in cazul asta, este o mare ispita.

Eu cred si stiu, din exemple traite de cei dragi si apropiati mie, ca lipsa tatalui (sau a unul substitut, in fine, a unor barbati care ar fi putut suuplini acest rol) sau un tata indiferent, violent etc poate crea deformari ale personalitatii sau probleme si suferinte sufletesti. Care insa pot fi rezolvate, daca le constientizezi si apoi incerci sa le schimbi. Nu trebuie din cauza asta sa te consideri 'anormala', sunt multi care au probleme din astea si multi reusesc sa le rezolve, draga Elena. Mai ales daca isi pun nadejdea in Dumnezeu.
Mie iubirea asta a ta mi se pare ca seamana si cu o iubire de tip paternal, a unui substitut de tata..

Sper ca sora ta se simte bine si tratamentul are efect. Sanatate si curaj!

În prealabil postat de Fani71

Mie iubirea asta a ta mi se pare ca seamana si cu o iubire de tip paternal, a unui substitut de tata..

Sper ca sora ta se simte bine si tratamentul are efect. Sanatate si curaj!

S-ar putea sa ai dreptate, Fani, totusi am o retinere, caci pentru tatal tau nu-ti pui panglici colorate in cap si nu te machezi...
Am lucrat cu batrani, si multi dintre ei ii aduceau aminte ba de mama, ba de tatal meu, sau de bunica, sau o matusa... Dar acest lucru nu m-a indemnat sa ies eu in evidenta, ci m-a facut sa-i ajut cu si mai mare daruire. De aceea cred, ca dragostea aceasta se adreseaza barbatului, nu calugarului.

[ory]

Ce m-a amuzat chestia cu pamblicile colorate in cap ! ! ! Suna si putin ridicol, pai, presupui ca nu doresti decat iubire sufleteasca, dar te impopotonezi ca pentru cucerire. Cum adica ?, trebuie sa fii constient de ce vrei si ce intentionezi cu adevarat, altfel riscam sa dam vina pe celalalt...vesnicul rival, celalalt.
Ei bine, eu nu mi-am pus pamblici colorate in cap si nici nu m-am machiat, pentru manastire nici nu este nevoie chiar, insa, daca este sa fie ispita, este, poti sa ai si 5 batice in cap. Eu, chiar eram indiferenta, ma imbracam mereu ca de doliu, aveam o privire sobra, in general nu ma hlizesc ca la teatru...dar, tot m-a pandit nemiloasa, hidoasa si perfida simtire " dragastoasa ", sa-i spunem asa. Ulterior, chiar daca am suferit, m-am gandit ca este posibil sa o fi facut din orgoliu, din nestiinta si neastampar, si nu din iubire, caci iubirea inseamna foarte multe lucruri la un loc...mult mai multe decat ne inchipuim .
Uf !, Se spune panglica sau pamblica ?...chiar nu stiu, am pronuntat dupa o obisnuinta in auz.