Pana la urma ce spunem la spovedanie?

[costel]

În prealabil postat de andreicozia

Cel mai greu de inteles sunt exagerarile unor credinciosi bazate pe "hoituri" imaginare care trebuiesc scoase din casa.
Asta mi se pare o forma de minciuna tot atit de grava, care implica si psihicul ca si cea a ascunderii unor pacate mai grave.
Cunosc mireni care cum se intilnesc incep sa se jeluiasca de cit de greu atirna pacatele lor desi multora le cunostem existenta ca fiind deosebit de incarcata si lipsita total de ispite si posibilitati de a calca in strachini.
, iar programul lor permanent este un program supraincarcat strict de familie numeroasa, complimentat de posturi rugaciuni, lectura religioasa, internet religios.

Altceva ce nu inteleg este insistenta UNOR preoti care la auzul lipsei de pacate mari ci doar greseli devin indignati si exclama ridicind din umeri"
"dar cum se poate domnule R sa nu aveti pacate, toata lumea are cu duiumul!"

Cred ca se exagereaza cu tendinta unora de a te baga in pacate si intr-o stare de imaginata de vinovatie desi esti fericit, nu ai facut prostii, nu esti tulburat ci doar stii ca ai gresit ca nu ai tinut poate post in mod regulat, ai injurat odata cind te-ai impiedicat de o bordura si nu te-ai rugat cit trebuia

In rest, de regula suntem asa de ocupati incit nici sa rasufli nu ai timp, ce sa mai vorbim de lucrul pacatelor.

PENTRU PACATE TREBUIE SA AI SI TIMP!

Andrei, pai in cazul in care nu avem ce sa-i marturism preotului, macar sa-i spunem cum va fi vremea. Poate asta o sa-l bucure. Ar fi o expresie a faptului ca suntem ancorati in realitate.

Sau poate fata de tine si-au luat diavolii concediu de odihna. Nu vreau sa te jignesc, dar suntem atat de departe de un mod adevarat de traire, incat, mi se pare mult prea indraznet sa spunem ca din cauza activitatii nu mai facem pacate. Iar un pacat tinut mult in noi, face mai mult decat un hoit. Din cauza acestuia, multi oameni vor sta doar dincolo de noi si nu in noi.

[sophia]

@Anna21 - ceea ce spui tu nu sunt pacate. Tocmai aici vroiam sa ajung.
De unde le scoti tu ca sunt pacate? Unde sta scris ca a folosi un parfum, sau felul in care te imbraci este pacat? In scripturi nu scrie asa ceva.
Da, sa nu te rogi, este un pacat.
Ceea ce spui tu este ca te duci la preot si spui ca ai folosit parfum si ai incaltat niste pantofi cu toc?
Ce spune Iisus este clar si acolo sunt scrise cele ce pentru El sunt pacate: sa ucizi (inclusiv avort fara motiv medical), sa nu te rogi, sa nu respecti pe Dumnezeu, pe parinti etc.
Si de ce credeti voi ca nu este posibil sa nu le faci, sa fii un om bun?
Da, te mai superi (si nu numai din vina ta), iti mai doresti sa ai si tu ce are altul (chiar daca in mod pozitiv, adica sa ai sansa de a putea obtine acel lucru etc.).
Si asta se intampla des si tot trebuie sa le spui.
Ceea ce spune Andreicozia este alt aspect. Sunt oameni care nici nu au ocazia sa faca ceva rau pentru ca sunt retrasi din lume, sunt poate someri, sau au multe probleme in viata, acasa si chiar nu au cu cine si nici gandul sa faca ceva rau.
De ce aveti voi impresia ca oamenii nu sunt decat pacatosi si rai?
Oare nu se poate face o diferentiere?
Da, perfecti nu suntem, dar nici asa sa stam sa scobim dupa pacate.

[sophia]

Si intreb din nou de ce nu putem pur si simplu sa spunem:
"Doamne am gresit si numai tu poti stii ce anume. Imi pare rau si ma voi stradui sa fiu mai bun" si preotul sa ne citeasca dezlegarea, asa cum ar face-o Dumnezeu.
De ce trebuie sa ne creem singuri canoane si scenarii care nu fac decat sa ne indeparteze si infricoseze si mai mult de preot, de Dumnezeu si credinta?

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

@Anna21 - ceea ce spui tu nu sunt pacate. Tocmai aici vroiam sa ajung.
De unde le scoti tu ca sunt pacate? Unde sta scris ca a folosi un parfum, sau felul in care te imbraci este pacat? In scripturi nu scrie asa ceva.
Da, sa nu te rogi, este un pacat.
Ceea ce spui tu este ca te duci la preot si spui ca ai folosit parfum si ai incaltat niste pantofi cu toc?
Ce spune Iisus este clar si acolo sunt scrise cele ce pentru El sunt pacate: sa ucizi (inclusiv avort fara motiv medical), sa nu te rogi, sa nu respecti pe Dumnezeu, pe parinti etc.
Si de ce credeti voi ca nu este posibil sa nu le faci, sa fii un om bun?
Da, te mai superi (si nu numai din vina ta), iti mai doresti sa ai si tu ce are altul (chiar daca in mod pozitiv, adica sa ai sansa de a putea obtine acel lucru etc.).
Si asta se intampla des si tot trebuie sa le spui.
Ceea ce spune Andreicozia este alt aspect. Sunt oameni care nici nu au ocazia sa faca ceva rau pentru ca sunt retrasi din lume, sunt poate someri, sau au multe probleme in viata, acasa si chiar nu au cu cine si nici gandul sa faca ceva rau.
De ce aveti voi impresia ca oamenii nu sunt decat pacatosi si rai?
Oare nu se poate face o diferentiere?
Da, perfecti nu suntem, dar nici asa sa stam sa scobim dupa pacate.

Nimeni din cei ce au scris aici nu dau impresia că stau şi caută păcate , de dragul de a inventa ceva, dar tocmai ai păcătuit, judecând strâmb. Mai adaug o scurtă istorioară din Pateric , unde Avva Sisoie, la moartea sa , văzând pe îngeri că îl luau la cer, încă se mai ruga de ei să-l lase, că nici nu a apucat să se pocăiască. Mai bine deci , Sofia, să uităm faptele noastre bune şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să şi le amintească la vremea cuvenită. Spor duhovnicesc !

[sophia]

Uite un exemplu:
Tu consideri ca eu am judecat pe altcineva aici si deci am facut pacat.
Eu consider ca nu judecam ci doar nu sunt de acord cu ideea de a considera pacate cele spuse de Anna21 si altele marunte.
Cine face dreptate? De unde stim noi cine greseste acum si cine nu.
Si nu reusesc sa te inteleg. Nu te supara. Da, nu trebuie sa ne laudam sau mandrim cu faptele bune, dar nici cu pacatele. Si faptele bune nu este cazul sa le uitam. Le-am facut cu drag. Ele trebuie sa ne dea imboldul sa mai facem si altele, sa ne dea curajul ca avem si ceva bun in noi si ca merita sa le facem.
Daca tu vrei sa stergem tot ce este bun si sa ne acoperim de rau (chiar in mod artificial), atunci aceea nu cred ca este credinta de la Dumnezeu.
In concluzie: nu pot eu sa-mi judec pacatele si de aceea mi-as dori sa nu fiu fortata s-o fac, ci sa las pe Dumnezeu sa judece.

[adam000]

În prealabil postat de sophia

@Anna21 - ceea ce spui tu nu sunt pacate. Tocmai aici vroiam sa ajung.
De unde le scoti tu ca sunt pacate? Unde sta scris ca a folosi un parfum, sau felul in care te imbraci este pacat? In scripturi nu scrie asa ceva.

Iar o luam de la capat. Tu ai citit Biblia? Care este poate cea mai importanta porunca pe care a lasat-o Mantuitorul oamenilor referitor la semenii nostrii? Care este porunca cea mai inalta pe care ar trebui s-o respecte un crestin fata de semenii sai?

În prealabil postat de sophia

Da, perfecti nu suntem, dar nici asa sa stam sa scobim dupa pacate.

De ce nu ii spui tu preotului la care te spovedesti aceste opinii ale tale asa cum ni le spui noua aici?

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Da, sa nu te rogi, este un pacat.

În prealabil postat de sophia

"Uite parinte eu habar n-am ce pacate am

Pai daca e pacat sa nu te rogi, dar nu sii ce pacate ai, de ce nu te rogi tu la Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si sufletul si sa-ti arate ce e pacat si ce nu e pacat, sa-ti descopere ce pacate ai?

În prealabil postat de sophia

Si de ce credeti voi ca nu este posibil sa nu le faci, sa fii un om bun?

Pentru ca Dumnezeu Fiul a spus: "Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu." (Luca 18:19). Sofia, tu il crezi peDumnezeu cand spune asta?

Dar cand preotii spun ca numai Hristos a fost singurul om fara de pacat, ii crezi Sopia?

Cunosti tu vreun sfant care sa se fi crezut fara de pacat, care sa fi facut vreo astfel de afirmatie despre ei? Si ia n consideratie ca e vorba despre sfinti, nu despre noi.

In definitiv, de ce nu il intrei tu pe duhovnicul tau de ce nu e posibil sa fi fara de pacat?

În prealabil postat de sophia

De ce aveti voi impresia ca oamenii nu sunt decat pacatosi si rai?

Mai ce chestie, crestinii astia se cred pacatosi (chiar Sophia, tu cum te consideri?), numai tu nu crezi asa. Pe de-o parte pe undeva cam simti tu ca e ceva neinregula ca numai tu gandesti intr-un fel si ailalti se considera pacatosi, deci pe undeva parca parca simti ca nu e in regula gandirea asta, dar pe de alta parte nu stii daca ai pacate si care ar fi acelea. Oare o fi pt ca tu consideri unele pacate (prea) marunte si nu constientizezi gravitatea lor?

[glykys]

Sophia,iata un indreptar de spovedanie (nu este al par. Cleopa!), gasesti acolo o mare insiruire de pacate.http://www.parohiamacin4.org/ghid_spovedanie.htm


Si acum o sa citez din carticica mea de rugaciuni:
"Inainte de a porni catre parintele duhovnic, socoteste cu chibzuiala daca n-ai calcat vreuna din poruncile cele dumnezeiesti sau din cele bisericesti sau daca n-ai savarsit vreunul din pacatele grele ce le insemnam aici..."

sunt citate apoi:
- cele 10 porunci,
- cele 9 porunci bisericesti, uite-le aici - http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...ci-bisericesti
- cele 3 pacate impotriva Duhului Sfant - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...duhului-sfant/
- pacatele strigatoare la cer - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...atoare-la-cer/
- pacatele de capetenie (tot grele) - MANDRIA, IUBIREA DE ARGINTI, DESFRANAREA, LACOMIA, INVIDIA, MANIA, LENEA.

"Intreaba-te apoi si adu-ti aminte daca n-ai vazut cumva pe altul facand pacate grele si tu i-ai ingaduit sa faca ori te-ai facut ca nu le vezi, caci de s-a intamplat aceasta, ai luat parte la pacatul aceluia si raspunzi de el inaintea lui Dumnezeu. si mai cerceteaza daca ti-ai indeplinit slujba, lucrul sau orice erai dator sa indeplinesti, asa cum se cuvenea, lucrand ca pentru Domnul, nu pentru oameni (Col. 3,23). Si te mai cerceteaza daca ai indeplinit faptele cele de milostenie, pe care ni le-a cerut Dumnezeu sa le facem (Mt, 25, 31-46) si daca le-ai facut sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta". Apoi sunt citate:

- faptele milosteniei trupesti - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...niei-trupesti/
- faptele milosteniei sufletesti - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...i-sufletesti/:

1. A indrepta pe cel ce greseste.
2. A invata pe cel nestiutor.
3. A da sfat bun celui ce sta la indoiala.
4. A ne ruga pentru apoapele.
5. A mangaia pe cei intristati.
6. A suferi cu rabdare asuprirea si a intari si pe altii la rabdare cand sunt asupriti.
7. A ierta pe cei ce ne-au gresit.

Mai este citata si spovedania omului launtric - http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...mului-launtric

"Poreste catre parintele duhovnic, gandind intru tine: cum te-ai duce la judecata lui Dumnezeu cea groaznica si infricosatoare, asa te du la duhovnic, cu frica si cu cutremur, cu smerenie si infrangerea inimii. inaintea duhovnicului sa ingenunchi, sa iti faci cruce, sa iti pui mainile crucis pe piept si sa zici:
Binecuvinteaza, parinte, ca sa imi pot marturisi deplin toate pacatele!"

Sper sa iti fie de folos!

Pacatele si faradelegile pe care le facem, sunt multe si de multe feluri; si toate se cuprind in aceste sapte, adica: mandria, iubirea de argint, curvia, mania, lacomia pantecelui, zavistia si lenea, care sunt pacate de moarte, caci sunt capete, radacini si temelii din care ies celelalte si ne omoara sufletul nostru. Cu aceste sapte, ne dau razboi, trei vrajmasi mari si de moarte: trupul, lumea si diavolul.
Trupul ne indeamna , ne sileste si ne atrage i curvie, lacomia pantecelui si lene.
Lumea ne trage spre iubirea de argint si pofta nesaturata a lucrurilor celor pamantesti.
Diavolul ne impinge la mandrie, la manie si lazavistie. Diavolul macar ca este pricinala toate faradelegile, inca mai mult se nevoieste sa ne arunce in mandrie, ca sa nefacem lui imitatori si urmatori.
(din " Mantuirea pacatosilor" de monah Agapie Criteanu)

Sa nu uitam ca pacatuim cu toate cele 5 simturi, deci numarul pacatelor este f mare. doar faptul ca nu le constientizam, ne face sa credem ca avem pacate putine.