Preot (paroh) si enoriasi - comunicare in afara bisericii(?)

[sophia]

Mi-am adus aminte ca am citit de curand cartea "Despre Preotie" de scris de Sf. Ioan Gura de Aur.
Acolo m-a socat un aspect: ce rau se vorbeste despre femeile credincioase.
Se spune ca a fi preot este f.greu si ca un preot trebuie sa pastreze o distanta, ca femeile din biserica ii pot face rau, ca trebuie sa pastreze distanta de el, indiferent daca sunt tinere sau varstnice, daca sunt vaduve sau casatorite, daca vor sa-l ajute sau au alte ganduri ne-curate.
Un capitol oribil dupa parerea mea. Umileste femeia cumplit.
Poate ca din cauza ca pe vremea aceea am inteles ca preotii nu erau casatoriti.
Acolo preotul chiar este pus pe un piedestal, trebuie sa fie perfect si sfant. Ceea ce contravine persoanei omenesti.
Poate ca are si dreptate, si atunci ma gandesc eu ca un preot trebuie sa nu fie singur (fara sotie) niciodata. Trebuie lasat sa se recasatoreasca, pentru ca singur este si mai rau. Este mai rau decat pentru calugarul din manastire, pentru ca el trebuie sa iasa in lume, printre femei.
Daca sotia il ajuta sau mai rau il incurca, depinde de la caz la caz.
In orice caz eu zic ca un preot trebuie sa fie accesibil in afara slujbei, mai ales daca este duhovnic si doreste sa vindece suflete de oameni.
Sunt chiar azi niste articole interesante pe site, legat de preotul vindecator de suflete.

[cristiboss56]

Cel şau cea ce se crede umilit( ă ) din cale afară , de la mândrie vine, de la o mândrie ieşită complet de sub control, şi atunci mă -ntreb dacă toate celelalte ne mai sunt de un real folos, atâta timp cât ne iubim pe noi înşine din cale afară. Dacă noi ne simţim umiliţi din cale afară, oare Iisus cum a fost până la răstignirea sa ?

[sophia]

@Cristiboss chiar nu te inteleg. Despre ce vorbesti?

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

@Cristiboss chiar nu te inteleg. Despre ce vorbesti?

Chiar ? Despre uimirea ta la cele citite şi desre înjosirea femeii ! Vezi Sofia , asta e mândria , când chiar te faci că nu înţelegi ce de fapt ai înţeles pe deplin. O faţă, două, trei . . . Dumnezeu ne-a dat una , dar noi folosim , două , trei plus blestemata de Mândrie. Fi împcătată Sofia, nu pe mine mă trişezi . Doamne ajută ! +

[mihion]

În prealabil postat de sophia

Mi-am adus aminte ca am citit de curand cartea "Despre Preotie" de scris de Sf. Ioan Gura de Aur.
Acolo m-a socat un aspect: ce rau se vorbeste despre femeile credincioase.
Se spune ca a fi preot este f.greu si ca un preot trebuie sa pastreze o distanta, ca femeile din biserica ii pot face rau, ca trebuie sa pastreze distanta de el, indiferent daca sunt tinere sau varstnice, daca sunt vaduve sau casatorite, daca vor sa-l ajute sau au alte ganduri ne-curate.
Un capitol oribil dupa parerea mea. Umileste femeia cumplit.
Poate ca din cauza ca pe vremea aceea am inteles ca preotii nu erau casatoriti.
Acolo preotul chiar este pus pe un piedestal, trebuie sa fie perfect si sfant. Ceea ce contravine persoanei omenesti.
Poate ca are si dreptate, si atunci ma gandesc eu ca un preot trebuie sa nu fie singur (fara sotie) niciodata. Trebuie lasat sa se recasatoreasca, pentru ca singur este si mai rau. Este mai rau decat pentru calugarul din manastire, pentru ca el trebuie sa iasa in lume, printre femei.
Daca sotia il ajuta sau mai rau il incurca, depinde de la caz la caz.
In orice caz eu zic ca un preot trebuie sa fie accesibil in afara slujbei, mai ales daca este duhovnic si doreste sa vindece suflete de oameni.
Sunt chiar azi niste articole interesante pe site, legat de preotul vindecator de suflete.

Eu am depasit masura cu duhovnicul meu,fara sa-mi dau seama.........si azi nici nu a vrut sa vorbeasca cu mine ..... (

[cristiboss56]

În prealabil postat de mihion

Eu am depasit masura cu duhovnicul meu,fara sa-mi dau seama.........si azi nici nu a vrut sa vorbeasca cu mine ..... (

Sunt probleme care au rezolvare ! Trăgând învăţămintele ce se impun, pe viitor cu siguranţă vom şti mult mai bine să ne ferim de cele rele în atitudinea şi gândirea noastră.

[mihion]

În prealabil postat de cristiboss56

Sunt probleme care au rezolvare ! Trăgând învăţămintele ce se impun, pe viitor cu siguranţă vom şti mult mai bine să ne ferim de cele rele în atitudinea şi gândirea noastră.

Pe viitor......mda...............dar ce-i de facut acum?????????!!!!!!!!!!!!!

[cristiboss56]

În prealabil postat de mihion

Pe viitor......mda...............dar ce-i de facut acum?????????!!!!!!!!!!!!!

Supărarea trece ! Mergi la Părinte şi îi spui că regreţi atitudinea ta , îţi ceri scuzele de rigoare , şi totul va fi OK ! Totul e să nu mai fi repetat greşala ta . . .

[mihion]

În prealabil postat de cristiboss56

Supărarea trece ! Mergi la Părinte şi îi spui că regreţi atitudinea ta , îţi ceri scuzele de rigoare , şi totul va fi OK ! Totul e să nu mai fi repetat greşala ta . . .

Nu mai merge......

[ory]

Eu nu am intotdeauna incredere in oameni credincosi, eu capat mai degraba incredere in oameni onesti, in oameni care au si doresc sa detina o anumita conduita morala...in oameni care, nu de frica, nu doar de credinta incearca sa nu greseasca, ci si din apasarea propriei constiinte care, din pacate, uneori nu are legatura cu credinta. Oamenii care se vor a fi credinciosi, in unele cazuri abuzeaza, cand de un bine realizat mai mult lor insisi, cand de un rau si o neinfranare atribuita neputintei. Asadar, nu se poate vedea un echilibru la statutul de credinciosie, nu poate inspira incredere . Unii dintre oamenii credinciosi , mai ales cei care, pur si simplu cred fara sa rationeze, la fel ajung sa greseasca induplecati de " ispita " , induplecati mai degraba de instincte...
Asadar, credinta , daca nu este ancorata de la sine in constiinta omeniei si a eticii , daca nu este ancorata de o ratiune a ceea ce crezi cu adevarat ...nu poate fi credinta, ci doar crez .