Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[cristina2012]

În prealabil postat de sophia

Si la subiect nu are nimeni nimic de spus?
Stiu ca in tara este inca un subiect tabu, si nici legislatia nu este. De parca toata lumea ar avea copii si ar fi fericita.
Nici cu adoptia nu stam mai bine. Caminele sunt pline de copii, iar legea nu permite la multa lume sa adopte.
Unde sunt fetele care doreau acest fir de discutie?

Incep si eu aleator...

În prealabil postat de sophia

... in general oamenii nu stiu de infertilitate inainte de a avea relatii sexuale si atunci eu, care am fost mereu adepta (prin educatie si simtire) sexului numai dupa casatorie, consider ca o verificare ar trebui facuta inainte de casatorie, macar prin consultatii premaritale ale partenerilor, sau chiar prin relatii. Altfel se pune problema de a obliga pe unul din ei sa traiasca in suferinta prin renuntare la copil, iar pe celalalt la remuscare toata viata (pentru ca el/ea este cauza suferinta (si) a celuilalt.
Situatia trebuie discutata inainte de casatorie si acceptata de comun acord si fara constrangere de amandoi partenerii. In caz contrar mai este posibila inainte de casatorie (ca sa nu apara divort dupa), despartirea si alegerea altui partener potrivit in acest sens.

NU, categoric nu e acceptata sub niciun motiv probarea fertilitatii prin sex premarital. E o uraciune. Nu asta e nunta crestina... Iti iei sotia/sotul la bine si la greu, fiecre trebuie sa fie constient de asta. Nimeni nu poate reprosa infertilitatea celuilalt... poate doar daca acesta si-o creaza, sau si-o intretine prin viata pe care o duce.

Fireste ca daca stii ca suferi de sterilitate, asta in urma unor consultatii medicale (nu atat facute cu scopul asta), e cazul sa-l anunti pe celalalt, asa-i cinstit... sau daca ai dubii nu e rau sa te interesezi dinainte, dar nu sa pacatuiesti in scpul testarii.

Infertilitatea se poate instala si dupa nunta... spre exemplu, oboseala si agitatia si emotiile specifice nuntii conduc la un avort, iar in urma avortului aceluia si a chiuretajului colul femeii este afectat si nu mai produce mucus, doar atat e suficient pentru sterilitate... ca sa nu mai vorbim de alte complicatii. Si atunci, ce rost a mai avut proba. O astfel de proba e dovada neseriozitatii, conditionarii iubirii...
Oricum nu putem forta mana Lui Dumnezeu. Daca nu vrea nu ne da si gata, orice am face noi! Bine, uneori mai ingaduie acele sfidari aruncate creatiei Lui de cei care apeleaza la tehnicile de reproducere asistata... si pentru asta nu au niciun scrupul. Ce conteaza ca mor embrioni, sau ca vor fi sustrasi si donati altor parinti (de nu se va mai sti peste cateva zeci de ani ce sanse ai sa te casatoresti cu fratele tau... sau macar cu o ruda de grad apropiat). NImic nu conteaza decat dorinta oarba de a obtine cu orice pret copilul... oare ce o fi insemnand acel copil pentru cine ii forteaza venirea pe lume intr-atat?
Ce a iesit din copilul femeii aleia batrane care a sfidat biologia si bunul-simt? E o fetita cu o bunica in loc de mama, bunica ce o poate lasa singura pe lume oricand... Un copil care va purta stigmatul nedumerii venirii sale pe lume...
Daca oamenii ar fi generosi, ar infia, ar infia inainte de a fi prea tarziu. Ce ar fi rau sa ai, sa zicem un copil infiat si unul de sange?