Minunile false si adevaratele minuni

[zoridezi]

Toti au parte de minuni duhovnicesti, unii le recunosc, altii ba. Minunile vizibile ajuta mai putin, caci nu prea aduc (de multe ori) transformarea interioara, dimpotriva uneori acestea sunt 'piatra de poticneala' (caci cel care le vede incepe sa se creada 'special').
Minunile vizibile sunt ori din atentia lui Dumnezeu, ori din invidia diavolului.
Din atentia lui Dumnezeu sunt cele care ii aduc omului folos duhovnicesc, ca de exemplu minunea de care a avut parte Pavel in drumul spre Damasc. Dintr-un prigonitor al crestinilor, Pavel a devenit Apostolul lui Hristos...
Din invidia diavolului, sunt atunci cand acesta vede sporul duhovnicesc al crestinului, si din cauza ca nu-l mai poate insela prin intermediul gandurilor si al simtirilor, incepe sa ii apara in vedenii, ori cu infatisarea unui inger, ori ca a unui sfint, pt. ca (,) crestinul sa se creada vrednic de atentie si astfel sa uite de lupta duhovniceasca cu mandria si cu toate gandurile rele... sau ii da vedenii infricosatoare cu draci si alte 'minunatii', pt. ca acestea sa il inspaimante si sa nu mai aiba curaj in lupta cu vrajmasul...

Insa si minunile duhovnicesti pot insela un om usor impresionabil si lipsit de experienta, pentru ca omul in mandria sa prosteasca se multumeste si cu atat, avand falsa impresie ca are virtuti asemanatoare cu cele ale sfintilor...

Cea mai buna idee este sa fugim de minunile vadite, caci cele mai mari minuni se petrec in taina si asta numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Sa ii multumim lui Dumnezeu pentru toate: ca traim, ca avem un acoperis deasupra capului, ca putem sa vedem Creatia Sa (pana si aceasta este o minune prin insasi complexitatea ei).
Totul este intr-ajutorul nostru, pana si ispitele, insa numai biruitorul se foloseste de ele...