Sunt divortata - ce pot face mai departe?

[catalina24680]

Repet dragostea nu moare. Daca a murit, nu era dragoste,ra interes simpatie, mila, orice dar nu dragostea. Dragostea nu moare, nu are cum sa moara, pentru dragostea este Insusi Dumnezeu. Nu poti iubi decat prin Dumnezeu, in afara Lui Dumnezeu nu este iubire, e altceva dar nu Iubire, nu dragoste.

Nu poti iubi de la sine putere ci prin Harul lui Dumnezeu. Harul nu moare, Dumnezeu nu moare, dragostea nu moare.

Dragostea se poate "retrage" pentru ca este un har, un dar, un cadou de la Domnul. Cadourile Lui nu mor pur si simplu ca ceva independent de noi. "Noi suntem nevinovati, dar dragostea daca a murit, ce sa facem ?! Divortam ! Nu e vina noastra, dragostea e de vina ca a murit, bat-o vina !"

Daca dragostea se retrage inseamna ca Domnul vrea sa spuna ceva, ceva nu era cum trebuie in comportament, in atitudine, in raportarea unui fata de celalalt, etc... Dragostea ca si har se retrage din cauza pacatelor, si ma refer la pacat ca instrainare de Dumnezeu, ca nepasare fata de Viata Lui si mantuirea prin El.

Dragostea nu moare.

[anna21]

În prealabil postat de catalina24680

Repet dragostea nu moare. Daca a murit, nu era dragoste,ra interes simpatie, mila, orice dar nu dragostea. Dragostea nu moare, nu are cum sa moara, pentru dragostea este Insusi Dumnezeu. Nu poti iubi decat prin Dumnezeu, in afara Lui Dumnezeu nu este iubire, e altceva dar nu Iubire, nu dragoste.

Nu poti iubi de la sine putere ci prin Harul lui Dumnezeu. Harul nu moare, Dumnezeu nu moare, dragostea nu moare.

Dragostea se poate "retrage" pentru ca este un har, un dar, un cadou de la Domnul. Cadourile Lui nu mor pur si simplu ca ceva independent de noi. "Noi suntem nevinovati, dar dragostea daca a murit, ce sa facem ?! Divortam ! Nu e vina noastra, dragostea e de vina ca a murit, bat-o vina !"

Daca dragostea se retrage inseamna ca Domnul vrea sa spuna ceva, ceva nu era cum trebuie in comportament, in atitudine, in raportarea unui fata de celalalt, etc... Dragostea ca si har se retrage din cauza pacatelor, si ma refer la pacat ca instrainare de Dumnezeu, ca nepasare fata de Viata Lui si mantuirea prin El.

Dragostea nu moare.

Impartasesc aceeasi opinie: dragostea nu moare!
Daca nu mai iubesc inseamna ca sunt eu impietrita si intunecata de pacate!
Daca ni s-a dat porunca sa ne iubim unii pe altii, inseamna ca iubirea este posibila si trebuie ingrijita! Sta in puterea noastra, cu ajutorul lui Dumnezeu, desigur.
De aceea ma rog in fiecare zi ca sa ma ajute Dumnezeu sa-mi iubesc sotul si copiii.
Daca nu mai iubesc este sigur vina mea!

Si mai cred ca iubirea vine cu suferinta. Sunt nedespartite: nu poti avea una fara cealalta. Suferi pentru cel pe care-l iubesti (si te bucuri cu el). Daca nu accepti si suferinta si vrei sa te pui la adapost, cred ca pierzi si iubirea. Parere personala.

[axios]

cred ca va dati seama ca biata femeie n-are nevoie sa-i scoateti ochii cu faptul ca a fost superficiala in relatie, in dragoste... banuiesc ca isi da seama singura.
problema ei este ce va face de acum inainte. si vad ca merge la fel de prost cum a inceput. traieste in concubinaj cu cineva de doi ani. trebuie sa-i spunem ca exista pericolul sa sfarseasca si mai prost in acest caz daca nu isi cauta un duhovnic bun care sa o indrume si sa-i explice ce are de facut mai departe.
deci, draga tzantzarica, caute de te du la un duhovnic bun. intreaba in stanga, in dreapta printre cunostinte unde-l poti gasi prin zona ta. si fa o spovedanie ca la carte si nu printre usi sau prin aglomerarile din posturi. dupa care o sa faci ce-ti spune parintele si o sa ai parte de linistea pe care ti-ai pierdut-o.
Doamne ajuta!

[emanouela]

bine punctat axios

[catalina24680]

Jucam pe echipe ?! :)
Iertare, nu am vrut sa scot ochii !
Am insistat pe ideea gravitatii divortului pentru ca se apeleaza cu foarte mare usuratate in general la aceasta cale.

[axios]

În prealabil postat de catalina24680

Jucam pe echipe ?! :)
Iertare, nu am vrut sa scot ochii !
Am insistat pe ideea gravitatii divortului pentru ca se apeleaza cu foarte mare usuratate in general la aceasta cale.

cata, au trecut doi ani si femeia are deja pe altcineva, fostul probabil ca este si el cu alta... ce rost are sa dezgropam mortii? hai sa vedem cum carpim ce ne-a ramas... o sa inteleaga acum, in al 12-lea ceas, ce responsabilitate implica o astfel de decizie, cand te duci dupa un om "pana cand moartea va va desparti"... si va trebui sa puna inceput bun cand va face din nou acest pas. pentru ca altfel se va invarti la nesfarsit intr-un cerc vicios.
intai hai s-o trimitem la un tatuc bun care sa aiba grija de sufletul ei, si asa in pioneze. dupa aceea ii explicam, usurel, ce, cum si unde a gresit...
hai ma cata, doar sunteti intre fete. trebuie sa va invat eu cum sa faceti?
glumesc... Doamne ajuta!

[Tzantzarika]

În prealabil postat de axios

cata, au trecut doi ani si femeia are deja pe altcineva, fostul probabil ca este si el cu alta... ce rost are sa dezgropam mortii? hai sa vedem cum carpim ce ne-a ramas... o sa inteleaga acum, in al 12-lea ceas, ce responsabilitate implica o astfel de decizie, cand te duci dupa un om "pana cand moartea va va desparti"... si va trebui sa puna inceput bun cand va face din nou acest pas. pentru ca altfel se va invarti la nesfarsit intr-un cerc vicios.
intai hai s-o trimitem la un tatuc bun care sa aiba grija de sufletul ei, si asa in pioneze. dupa aceea ii explicam, usurel, ce, cum si unde a gresit...
hai ma cata, doar sunteti intre fete. trebuie sa va invat eu cum sa faceti?
glumesc... Doamne ajuta!

Asta e de fapt ce caut - un duhovnic bun - dupa ce am hotarat ca langa sotul meu nu mai vreau sa traiesc - am plecat din zona in care am trait. M-am mutat in nordul Moldovei. Am fost la preot, m-am spovedit - dar mi se pare ca exisat o diferenta mare intre cat de usor iti iarta preotii si ce scrie in cartile canonice. Ideea e ca dupa spovedanie - nici nu-mi simt sufletul usurat. Stiu ca am gresit - am gresit cand m-am grabit sa ma marit prima data fara sa inteleg ce este cununia.

[coralina]

Dar de ce nu ne gandim ca la o anumita varsta, in viata unui om, poate ca (,) credinta nu joaca un rol deosebit de important, poate ca sora noastra s-a apropiat de Dumnezeu tocmai cu-aceasta ocazie, a despartirii de sot si respectiv a traiului impreuna cu un alt om?
In viata ne putem cai / pocai oricand, numai Dumnezeu stie cum randuieste aceste lucruri. De ce nu-si pune nimeni problema ca poate asta a fost "dusul rece" de la Domnul intru trezirea credintei in sora noastra? Parerile de rau pe care le are nu sunt putin lucru, sa stiti! Daca remarcam felul in care a formulat titlul topicului: "Sunt divortata - ce pot face mai departe?" ne dam imediat seama ca stigmatul social si respectiv religios asupra surorii noastre este considerabil.

Nu degeaba se folosesc in popor expresii de genul "a-si reface viata" - pentru cei care se recasatoresc. Cu alte cuvinte viata iti e musai distrusa de divort si tu te regasesti in postura celui (con)damnat sa mearga mai departe "schiopatand", cu tinicheaua esecului agatata de coada.

Draga Tzantzarika, nu uita ca Domnul ne iarta pacatele, roaga-te pentru acest lucru! Roaga-te, spovedeste-te (pe larg) si mergi mai departe. Viata ta nu se termina odata cu acest divort, nu devii cetatean sau crestin de mana a doua din cauza acestui "hop" in traseul vietii tale.

Doamne ajuta!

[catalina24680]

Si dragostea se mai retrage si ca incercare duhovniceasca, ca etapa in maturizare.

Stii viata Sf.Siluan ?! El era calugar. Cand a intrat in manastire a primit un foarte mare har de a Domnul, ca sa zic asa, o iubire imensa fata de El. Care apoi s-a retras. Si spune Sfantul Siluan ca mai mare durere pe pamant nu e decat retragerea Harului. Si ca plansul unei mame la mormantului copilului sau e neinsemnat de mic fata de plansul celui care a pierdut Harul, care l-a cunoscut si l-a pierdut.

Si 15 ani a trait durerea asta, s-a "copt" in ea pana cand Domnul i-a dat harul inapoi inzecit mai mare, nu pentru vrednicia lui, ci pentru ca L-a asteptat pe Dumnezeu, a rabdat asteptandu-L, nu a dat bir cu furgitii, nu a "divortat" de Dumnezeu.

Nu acuz nici o persoana care a divortat, nu sunt eu judecator, dar acuz divortul ca solutie, ca aternativa.

Noi vrem sa le primim toate de-a gata : sa iubim fara eforturi, sa fim fericiti fara eforturi, fara stradanii, totul sa fie pe tava...

Si daca iubirea se retrage putin dam bir cu fugitii. Unde e rabdarea?! unde e increderea in Dumnezeu ca El conduce casnicia si El stie ce e mai bine sa dea si la ce moment?

Si ca sa smintesc mai tare decat am facut-o pana acum, parerea mea este ca si retragerea formei simtite de dragoste din noi, este tot un har de la Domnul, este darul Lui pe care nu stim sa-l primim, nu stim sa-i multumim pentru el.

Cand se retrage dragostea si suntem goi si parca morti si asta dureaza luni, ani....asta inseamna in mod paradoxal ca Dumnezeu este cu noi, mai mult ca niciodata.

De ce ?! Pentru ca incearca sa ne vindece, ne da medicamentul pentru mandria noastra. Si incercarea de vindecare a lui Dumnezeu cu noi oamenii e iubirea Lui catre noi.

Noi credem ca ni se cuvine sa putem iubi si sa iubim si ca meritam sa iubim, si asta e o mandrie, noua nu ni se cuvine nimic, Domnul ni le da toate in dar din preplinul dragostei Lui, nu ca am fi vrednici de ceva vreodata.

Si mandri fiind, atunci Domnul vine cu un mic medicament ca sa ne maturizeze sa intelegem cuvantul din Evanghelie : "Fara de Mine nu puteti face nimic". Medicamentul este sa retraga harul de la noi, sa retraga temporar dragostea de la noi, ca sa n creasca in cunoastere fata de El si aproapele nostru.

Sa vada daca totusi ne respectam juramintele din Biserica care nu sunt facute numai catre sot/sotie ci catre Dumnezeu, lui ii juram credinta la cununie! Sa vada daca suntem "si la bine si la greu" Ca de asta se musca si din "piscot"(paine) si se bea si din vin la cununie. Painea e dulceata si vinul crucea, durerea in Hristos, cu nadejde.

[catalina24680]

Draga "Tzantzarika", pe mine ma doare sufletul pentru tine pentru ca ai pierdut o etapa frumoasa din viata ta, etapa in care puteati tu si sotul tau sa cresteti impreuna, sa duceti acest greu impreuna al "disparitiei" dragostei. E o etapa minunata, in care te apropii mai mult de sotul tau prin stradanie cu credinta si nadejde.

Draga de tine ! Daca poti, roaga pe Domnul sa-ti gaseasca o cale de intoarcere la sotul tau.