Sa ne impartasim des sau rar?

[zaharia_2009]

Te rog deosebit sora ,spune-ne ce indreptar de spovedanie folositi sau cum ,ce folositi pt. a va cunoaste pacatele ca sa stiti ce marturisiti preotului ? Ce conditii v-a impus tinarul si inteleptul preot ca sa respectati pt. a va putea impartasi saptaminal sau la doua sau chiar la trei saptamini.
Eu nu vorbesc peiorativ nici din spirit de fronda nici ca sa ma ,,reliefez"eu ci doar din gustul amar lasat de faptul ca pt. a ajunge la intelepciune trebuie sa treaca f.f.mult timp.Cei mai multi dintre noi parasim aceasta lume fiind f. departe de intelepciune. Intelepciunea este floare rara si nici decum aurul de 18 K cu care toti emigrantii romani ,,potentati" se impodobesc cu prost gust. Eu nu vorbesc decit de ,,potentati",cei ce sufera atacuri de refulare gretoase si nu de romanii de buna credinta si certa educatie. Cei sapte ani de acasa nu-i inveti in nici o scoala ci doar la sinul mamei si in casa tatalui; intelepciunea ...daca ar fi asa lesnicioasa ar purta-o toti ,ca pe sosetele albe la orice pantaloni.

Se spune ca spovedania nu e dependenta de Sf. Impartasanie; si Sf. Impartasanie nu e dependenta de spovedanie. Ce sa inteleg prin acest lucru?
Si la noi a venit un preot tanar si a introdus sistemul cu impartasanie saptamanala, dar oricat mi-o doresc, sunt convinsa ca nu sunt pregatita la fiecare Sf. Liturghie sa ma impartasesc (desi am primit dezlegare de la episcop), pentru ca nu vrea sa iau Sf. Impartasanie fara a primi in prealabil iertarea pacatelor, deci a fi restaurata.

[solentina]

În prealabil postat de sophia

Sunt de acord cu voi si mi-ar place si mie. Dar cum se poate face totusi lucrul acesta cu impartasirea in fiecare duminica.
Inseamna post neintrerupt si mai ales ce facem noi cei casatoriti?
Lamuriti-ma si pe mine cum s-ar putea face si impaca toate. Sau cum faceti voi, daca va impartasiti in fiecare duminica, cum traiti in familie, cum mancati,etc.
Eu stiu ca trebuie post (inclusiv trupesc) cel putin o saptamana.
Si va si spovediti inainte?
Sau aveti dezelegare de la preot si mergeti direct.


Ma gandesc la ceea ce spun unii aici: ca daca s-ar impartasi oamenii mai des (in fiecare duminica), daca n-ar fi asa aspre conditiile, ar fi mai buni si n-ar mai face atatea pacate.
S-ar putea, dar s-ar putea cadea si in extrema cealalta: "ei si ce, ma iarta si ma impartaseste duminica oricum".
Care ar fi calea optima?

Sigur ca tinem post ,ne spovedim si avem dezlegare de la preot altfel cum crezi ca m-as mai prezenta la Sfinta Impartasanie.Apoi e important ce este in sufletele noastre a tuturor si oricum Dumnezeu stie tot ce facem noi ,nu avem cum sa ne ascundem.Pentru ceea ce gresim vom raspunde la momentul JUDECATII.Sincer nu imi este frica de aceasta judecata pentru ca sunt impacata cu tot si toate.Ma bucur ca pot impartasi si altor credinciosi din trairile mele.Bucurati-va si laudati numele DOMNULUI.doamne ajuta

[ory]

Nici eu nu as putea sa accept a ma impartasi in fiecare saptamana, poate ca este si din obisnuinta traditiei noastre Bisericesti caci, daca ai fi crescut cu aceasta indeletnicire nu ti s-ar fi parut nimic iesit din comun . Si atunci, pana unde se poate limita vrednicia sau nevrednicia noastra reala, multe ne sunt deprinse in mod psihologic, chiar si credinta intr-o oarecare masura.
Personal, am fost obisnuita intr-o severitate excesiva in ceea ce priveste ortodoxia, bazata mai mult pe mediul monahal care, m-au influientat foarte mult. De exemplu ; la 14 ani am tinut tot postul Craciunului si as fi riscat sa nu primesc Sf. Impartasanie, doar daca as fi mancat o bomboana incerta din punct de vedere alimentar, ca si compozitie.... Am avut numai duhovnici calugari, chiar si Episcopi cativa ani...
Ca femeie tanara si casatorita, cred ca as admite o data pe an Sf. Impartasanie, si aceasta cu acordul duhovnicului, cu Spovedanie si cu cele necesare pregatirii acesteia.
Dar, nici asa ...sa fii restrictionat zeci de ani de zile atata timp cat incerci sa-ti cureti greselile si chiar dovedesti o existenta moral-crestina in limita putintei fiecaruia.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de solentina

Sigur ca tinem post ,ne spovedim si avem dezlegare de la preot altfel cum crezi ca m-as mai prezenta la Sfinta Impartasanie.Apoi e important ce este in sufletele noastre a tuturor si oricum Dumnezeu stie tot ce facem noi ,nu avem cum sa ne ascundem.Pentru ceea ce gresim vom raspunde la momentul JUDECATII.Sincer nu imi este frica de aceasta judecata pentru ca sunt impacata cu tot si toate.Ma bucur ca pot impartasi si altor credinciosi din trairile mele.Bucurati-va si laudati numele DOMNULUI.doamne ajuta

Sa nu uiti solentina ca si Iuda l-a iubit pe Hristos,dar in felul lui si dupa ce avea el in sinea sufletului sau;pe care Hristos il cunostea bine de dinainte. El a crezut ca daca ii faciliteaza vorbirea in sinedriu a facut dragoste mare. Fusese cu Hristos peste tot,ii auzise predicile,invataturile ,indemnurile,primise binecuvintarea Lui la trimiterea in propovaduire ba chiar s-a impartasit cu trupul si singele Mielului chiar la infintarea euharistiei dar sufletul lui,interiorul sufletului lui (acesta pe care il pretuiesti tu mai inainte de alte lucruri),nu era curat...el crezind ca de fapt face bine ce face. A sfirsit prin a ajunge prototipul vinzarii crestine(desi era impartasit) si a se salaslui la fundul iadului. Cu toate intentiile bune care le avea! Este antitetic lui Petru care a mai facut ceva in plus de el : s-a cait cu lacrimi grele ! si bine inteles a avut alt sfirsit.
Desigur, D.zeu stie dinainte de nastere cine vom fi ,ce vom face ,ce si cum vom gindi si cit de mult il vom iubi.Si cu toate acestea a introdus ,o data in plus,taina marturisirii cu scop precis. In trairea ortodoxa nimic,dar nimic nu este la liberul arbitru al crestinului.Si cu toate acestea este arhicunoscut ca ortodoxia este ,,robia care te face liber". Aceasta afirmatie nu este un paradox ci o invitatie serioasa la lectura !

[cristiboss56]

<< Mai există şi o altă problemă : mulţi se împărtăşesc o dată pe an, alţii de două ori pe an , alţii de mai multe ori. Pe care dintre aceştia îi vom ferici ? Pe cei care se împărtăşesc doar o dată, de mai puţine, sau de mai multe ori ? Nici pe cei care se împărtăşesc doar o dată, de puţine sau de mai multe ori, ci pe cei care se apropie de Sfântul Potir, cu inimă curată şi cu viaţa neîntinată. Aceştia să se împărtăşească întotdeauna ! Ceilalţi , fiind păcătoşi şi nepocăiţi , să rămână departe de Preacuratele Taine, pentru că altfel, îl aşteaptă judecata şi osânda ! >>

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Nici eu nu as putea sa accept a ma impartasi in fiecare saptamana, poate ca este si din obisnuinta traditiei noastre Bisericesti caci, daca ai fi crescut cu aceasta indeletnicire nu ti s-ar fi parut nimic iesit din comun . Si atunci, pana unde se poate limita vrednicia sau nevrednicia noastra reala, multe ne sunt deprinse in mod psihologic, chiar si credinta intr-o oarecare masura.
Personal, am fost obisnuita intr-o severitate excesiva in ceea ce priveste ortodoxia, bazata mai mult pe mediul monahal care, m-au influientat foarte mult. De exemplu ; la 14 ani am tinut tot postul Craciunului si as fi riscat sa nu primesc Sf. Impartasanie, doar daca as fi mancat o bomboana incerta din punct de vedere alimentar, ca si compozitie.... Am avut numai duhovnici calugari, chiar si Episcopi cativa ani...
Ca femeie tanara si casatorita, cred ca as admite o data pe an Sf. Impartasanie, si aceasta cu acordul duhovnicului, cu Spovedanie si cu cele necesare pregatirii acesteia.
Dar, nici asa ...sa fii restrictionat zeci de ani de zile atata timp cat incerci sa-ti cureti greselile si chiar dovedesti o existenta moral-crestina in limita putintei fiecaruia.

Nici o extremă nu este bună Ory , aşa este ! Uite ce ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur : "Cel care nu simte niciun rău în conştiintâ lui, trebuie să vină în fiecare zi la dumnezeiasca Împărtăşanie. La fel, cel care este împovărat de păcate , şi nu se pocăieşte , trebuie să nu se împărtăşească, în nici o sărbătoare ." Echilibrul şi discernământul sunt elemente de bază în credinţă şi în general în viaţa noastră. Ştim uşor a pune la colţ pe alţii, uitând poate că noi înşine avem nevoie de îndreptare ! Apelul Sfânţilor Părinţi sună clar şi răspicat : Să nu vă apropiaţi de Tainele Dumnezeieşti aşa , nepregătiţi , şi pentru că o cere sărbătoarea, ci dacă vreodată vă hotărâţi să luaţi parte la Dumnezeiasca Liturghie şi să vă împărtăşiţi , să vă curăţaţi bine pe voi înşivă, cu multe zile înainte, prin pocăinţă, rugăciune , milostenie şi grijă pentru lucrurile duhovniceşti . Aşa că dragă Ory, anii aceea poate au fost bine veniţi intr un fel, pentru că în orice "rău", necaz, trebuie să fie şi un bine . Încercările vieţii nu sunt întâmplătoare . Unii sunt încercaţi cât alţii în zece vieţi, dar totul , absolut totul este spre binele nostru şi o spun cu toată convingerea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nici o extremă nu este bună Ory , aşa este ! Uite ce ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur : "Cel care nu simte niciun rău în conştiintâ lui, trebuie să vină în fiecare zi la dumnezeiasca Împărtăşanie. La fel, cel care este împovărat de păcate , şi nu se pocăieşte , trebuie să nu se împărtăşească, în nici o sărbătoare ." Echilibrul şi discernământul sunt elemente de bază în credinţă şi în general în viaţa noastră. Ştim uşor a pune la colţ pe alţii, uitând poate că noi înşine avem nevoie de îndreptare ! Apelul Sfânţilor Părinţi sună clar şi răspicat : Să nu vă apropiaţi de Tainele Dumnezeieşti aşa , nepregătiţi , şi pentru că o cere sărbătoarea, ci dacă vreodată vă hotărâţi să luaţi parte la Dumnezeiasca Liturghie şi să vă împărtăşiţi , să vă curăţaţi bine pe voi înşivă, cu multe zile înainte, prin pocăinţă, rugăciune , milostenie şi grijă pentru lucrurile duhovniceşti . Aşa că dragă Ory, anii aceea poate au fost bine veniţi intr un fel, pentru că în orice "rău", necaz, trebuie să fie şi un bine . Încercările vieţii nu sunt întâmplătoare . Unii sunt încercaţi cât alţii în zece vieţi, dar totul , absolut totul este spre binele nostru şi o spun cu toată convingerea.

Revin cu un citat a lui Rafail Noica care vorbea la un moment dat despre omul care se pocăieşte : << Dar dacă omul care se pocăieşte nu este ce de alături de tine, ale cărei suferinţe şi lacrimi le vezi şi se pot descrie, ci dacă eşti tu , apăi suferinţele şi cu lacrimile o să cunoşti o tainică bucurie, o tainică îndulcire, dar aşa de mare, chiar când e tainică, că nici tu nu observi, dar nici tu n-ai vrea să te lepezi de dureri şi de lacrimi, fiindcă simţi în sinea ta că ceva sfânt se întâmplă.>>

[zaharia_2009]

În prealabil postat de cristiboss56

Nici o extremă nu este bună Ory , aşa este ! Uite ce ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur : "Cel care nu simte niciun rău în conştiintâ lui, trebuie să vină în fiecare zi la dumnezeiasca Împărtăşanie. La fel, cel care este împovărat de păcate , şi nu se pocăieşte , trebuie să nu se împărtăşească, în nici o sărbătoare ." Echilibrul şi discernământul sunt elemente de bază în credinţă şi în general în viaţa noastră. Ştim uşor a pune la colţ pe alţii, uitând poate că noi înşine avem nevoie de îndreptare ! Apelul Sfânţilor Părinţi sună clar şi răspicat : Să nu vă apropiaţi de Tainele Dumnezeieşti aşa , nepregătiţi , şi pentru că o cere sărbătoarea, ci dacă vreodată vă hotărâţi să luaţi parte la Dumnezeiasca Liturghie şi să vă împărtăşiţi , să vă curăţaţi bine pe voi înşivă, cu multe zile înainte, prin pocăinţă, rugăciune , milostenie şi grijă pentru lucrurile duhovniceşti . Aşa că dragă Ory, anii aceea poate au fost bine veniţi intr un fel, pentru că în orice "rău", necaz, trebuie să fie şi un bine . Încercările vieţii nu sunt întâmplătoare . Unii sunt încercaţi cât alţii în zece vieţi, dar totul , absolut totul este spre binele nostru şi o spun cu toată convingerea.

Frumos exprimat si cu dreapta socoteala.
Banuiesc ca cei mai multi dintre frati nu acceseaza site-ul doar de dorul forumului. Spun aceasta tocmai pt. ca aici gasim articole ,galerie video,foto,etc interesante iar administratorul face eforturi reusite pt ca totul sa fie bine.
Nu de mult a fost postat un articol al parintelui Calciu-Dumitreasa exact despre deasa sau mai rara impartasanie.Era o antiteza cu celebrul parintele Roman Braga,un erudit teolog roman americanizat (de multa vreme)care practica impartasania f. deasa si ... culmea ,chiar separata de taina spovedaniei. Parintele Calciu,desi americanizat si dinsul de multa vreme era adeptul unei impartasiri mai rare si cu f. mult ,,discernamint"
Foarte bun articolul mai ales ca parintele Calciu argumenteaza si discuta indreptatirea si lipsurile fiecarei atitudini in parte el nefiind adeptul desei impartasanii.
Il recomand tuturor celor care inca nu l-au citit dar mai ales tuturor celor cu inima buna !

În prealabil postat de ory

Anca, las-o asa cum este, caci nu are rost sa discut cu tine aici " povestea caprioarei "...eu stiu ca orice ar fi tu doresti sa ajungi neaparat in punctul pe care doar tu il concepi...sa judeci si iar sa judeci, fara ca, macar sa incerci a intelege situatia dincolo de aparenta.
Si, oricum, nu are rost, fii fericita ca ai tu viata placuta Lui Dumnezeu...si, lasa-ma pe mine in pace, caci ma oboseste cumplit incatranirea imaginatiei tale fixata pe "aparenta " si scrieri, fara sa-i conferi duh...duh de bunatate si intelegere omaneasca, dincolo de asprimea NEDUMNEZEIASCA a atator legi crestinesti inventate .

În prealabil postat de ory

" Puteti muta muntii din loc, puteti scoate diavolii din oameni...dar, daca dragoste nu e, nimic nu e ! "....
SA TINETI MINTE ACEASTA INDIFERENT DE CEEA CE CITITI SI CUGETATI IN " CREDINCIOSIA VOASTRA " PRESUPUSA INDREPTATITA ....
Anca, te rog, nu ma mai acuza de faptul ca nu sunt ortodoxa, ca sunt departe de Dumnezeu, ca sunt in ratacire si mai cate imi spui, daca tu chiar consideri ca-L ai pe Dumnezeu, te rog adopta smerenia in inima ta si lasa aceasta constatare la latitudinea Lui Dumnezeu, daca tu chiar crezi ca Acesta este Intelept si Stapan peste toate, numai El ne stie cugetele, faptele, gandurile, simtirile...totul, si, cel mai important lucru, SUNT FOARTE CONVINSA CA DUMNEZEU NU JUDECA DUPA APARENTA .

Imi pare rau ca am vorbit in "limbi straine" cu tine. poate intr-o zi vei intelege ce si de ce iti scriu ... Iarta-ma daca te-am suparat. Nu asta a fost intentia. Chiar dimpotriva.