Pacatul slavei desarte

[sophia]

@ LapetiteMoc - eu cred ca toti oamenii isi doresc asta, inclusiv preoti, calugari, cei din ierarhii.
Este ceva omenesc si firesc, fara de care nimeni n-ar putea exista. Pentru ca te intrebi atunci: la ce bun efortul tau?
Calugarii, ca-i aminteam aici - unii scriu lucrari, dau lectii si predici si pe urma multime de oameni dau buzna si cauta, ii citesc, ii prea-maresc. Asta oare nu este pacat, dupa voi?
Si preotii sunt si se simt altfel, mai presus, sunt respectati, inconjurati de oameni.
Exista o granita invizibila intre ceea ce spun eu aici si smerenie. Iisus a facut multe, stia ca este astfel, a fost adulat de oameni, si cautat, dar...a fost smerit. A stiut sa fie asa, fara a pierde totusi si iubirea oamenilor.
Aici este punctul delicat: sa stii sa fii smerit, sa faci un lucru bun, dar sa ramai si in umbra si mai ales...sa nu cazi sufleteste.
Exista si cazuri in care oameni au facut ceva bun, dar neavand recunoastere (dupa sufletul lor), neavand iubirea, nu numai ca n-au mai avut forta sa continue, dar au si cazut in depresie si chiar pacat mai mare...sinucidere.
Nu stiu, mi-e greu sa explic, pentru ca se aluneca f.usor in pacat, chiar dintr-un lucru bun.

[maria32]

În prealabil postat de sophia

@ LapetiteMoc - eu cred ca toti oamenii isi doresc asta, inclusiv preoti, calugari, cei din ierarhii.
Este ceva omenesc si firesc, fara de care nimeni n-ar putea exista. Pentru ca te intrebi atunci: la ce bun efortul tau?
Calugarii, ca-i aminteam aici - unii scriu lucrari, dau lectii si predici si pe urma multime de oameni dau buzna si cauta, ii citesc, ii prea-maresc. Asta oare nu este pacat, dupa voi?
Si preotii sunt si se simt altfel, mai presus, sunt respectati, inconjurati de oameni.
Exista o granita invizibila intre ceea ce spun eu aici si smerenie. Iisus a facut multe, stia ca este astfel, a fost adulat de oameni, si cautat, dar...a fost smerit. A stiut sa fie asa, fara a pierde totusi si iubirea oamenilor.
Aici este punctul delicat: sa stii sa fii smerit, sa faci un lucru bun, dar sa ramai si in umbra si mai ales...sa nu cazi sufleteste.
Exista si cazuri in care oameni au facut ceva bun, dar neavand recunoastere (dupa sufletul lor), neavand iubirea, nu numai ca n-au mai avut forta sa continue, dar au si cazut in depresie si chiar pacat mai mare...sinucidere.
Nu stiu, mi-e greu sa explic, pentru ca se aluneca f.usor in pacat, chiar dintr-un lucru bun.

uite aici sunt intru totul de acord cu tine... de aceea este bine sa citim/citam din scrierile/invataturile calugarilor, preotilor, sfintilor parinti dar nu sa-i laudam... pentru ca sa nu-i smintim, sa nu cada in pacatul mandriei de sine.. ei doar au implinit porunca Domnului incercand sa ne transmita si noua ce au invatat, dobandit ei ca invatatura duhovniceasca.. au indeplinit porunca iubirii aproapelui nu au scris/predicat pentru folosul propriu, la fel cum preotii slujesc (sau ar trebui s-o faca) pentru binele oamenilor nu pentru propria lor slava implinindu-si astfel menirea..

[melb26]

În prealabil postat de sophia

Calugarii, ca-i aminteam aici - unii scriu lucrari, dau lectii si predici si pe urma multime de oameni dau buzna si cauta, ii citesc, ii prea-maresc. Asta oare nu este pacat, dupa voi?

Numai cei cu adevarat smeriti nu se lasa ispititi de slava desarta.
Se stie ca Parintele Cleopa ii intreba deseori pe oameni de ce vin asa multi la el ca nu e decat un putregai.
“Manca-v-ar Raiul! Eu sunt mosu' Putregai, mosu' Putregai, mosu' Putregai. Nici un bine n-am facut eu pe fata Pamantului. Dorm mult, mananc mult, un putregai. N-am nimica bun in mine, numai rautati.”

[sophia]

Uite melb si alt pacat al calugarulu, daca este sa luam exemplul tau cu parintele Cleopa. Mandria in pacat/smerenie, sau cum sa-i spun.
Dar eu cred ca ei stiu bine ceea ce fac prin cartile si predicile lor si ca atrag lumea astfel si slava si cred ca le este si lor bine totusi in acest fel.
Si ei sunt oameni si au nevoie de alti oameni.
Nimeni nu poate trai cu adevarat singur.

F.bun articolul pus de Zoridezi!

[maria32]

În prealabil postat de sophia

Nimeni nu poate trai cu adevarat singur.

Pai singuri nu suntem niciodata Dumnezeu este mereu cu noi.
Si nu inteleg la cine te referi cand spui "nimeni"... banuiesc ca la noi mirenii.. ca doar calugarii pustnici asta au si facut si spre slava lor unii inca o mai fac si nu numai in Sfantul Munte Athos...ci si prin muntii nostri sau prin cine stie ce pustiu... adica traiesc singuri (si cand zic singuri ma gandesc la oameni caci asa cum am spus Dzeu este cu ei)

[vsovi]

zgârciul
zgârciudul
zgârciobul
zgârbavnicul

cu inima...

[windorin]

Slava desarta este o manifestare a mandriei.
Slava desarta este a crede ca tu insuti, cu de la tine putere, ai facut un anumit lucru, cu care te mandresti.

Drept aceea, se cade sa intelegem cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, care zice: "Fara de Mine nu puteti face nimic."

[sophia]

Maria, ma refeream singuri de oameni.
Da, Dumnezeu este cu noi tot timpul.
Eu spuneam ca nici calugarii nu pot trai singuri, si ei au nevoie de oameni. Poate daca ar trai fiecare din ei in pustie, dar nici asa n-ar putea trai.
Ei traiesc si in manastire tot in comunitate si mai comunica si ei cu lumea prin lucrari, vizitatori.
Ai zice ca se retrag pentru rugaciune si unii spun ca tot pentru oameni se roaga calugarii. Asa o fi.
Dar vezi ca pe urma incep sa se faca vazuti si auziti lumii prin lucrarile lor. Devin si duhovnici, au unele harisme si atunci lumea se duce sa-i caute si pe urma sa-i laude.
Cum o dai, tot cu oamenii si prin ei traiesc.
Aceia din pustie, sihastrii...Si ei sunt pana la urma stiuti si chiar cautati (unii intreaba de ei si pe acest forum), pentru ca reprezinta probabil supremul in credinta si vrednicie.
Ce-ar fi daca ei n-ar fi cititi, cautati, laudati de lume? Le-ar fi bine? Isi doresc sa vina bine la lume scrierile si predicile lor? Da, cred ca da. Se bucura si ei cand vine multime de oameni la ei si presa, si sunt invitati si ajung cunoscuti.

@Vsovi- nu mai bruia topicul, te rog.

[vsovi]

În prealabil postat de vsovi

zgârciul
zgârciudul
zgârciobul
zgârbavnicul

cu inima...

ambitzia
ambitzia
ambitzia

[melb26]

Cea mai mare parte dintre noi, dintre mireni, mai mult sau mai putin suntem ''sclavii'' acestui pacat...oare nu asteptam ca faptele noastre sa fie vazute sau laudate la serviciu de catre sefi, nu ne suparam cand muncim pe rupte si parca nimeni nu observa...doar un exemplu.
Din pacate cred ca nici nu putem trai fara slava desarta, asteptam mereu de la semenii nostri un fel de recunoastere de cat de buni, frumosi, talentati...suntem.